#marit

• Armoricum — Formă neutră preluată direct din limba latină utilizată în izvoarele istorice și cartografia antică pentru a desemna „Marea Armoricană” (Mare Armoricum) sau elemente teritoriale adiacente peninsulei Bretania. Acest termen livresc și academic este păstrat în lucrările de specialitate, în cronici medievale scrise în limba latină și în studii de epigrafie romană pentru a păstra acuratețea denumirilor originale date de geografii Imperiului.
• arpun — O unealtă de pescuit sau vânătoare marină de mari dimensiuni, asemănătoare cu o suliță sau o săgeată prevăzută cu dinți retorsi (cârlige) la vârf și legată de o frânghie lungă, folosită pentru prinderea peștilor mari, a cetaceelor sau a mamiferelor marine. În epoca modernă, acesta este lansat cu ajutorul unor tunuri speciale instalate pe navele de pescuit industrial.
• arsana — Șantier naval vechi, arsenal sau adăpost fortificat de pe coasta mării ori a marilor fluvii, destinat construcției, reparării și iernării corăbiilor sau ambarcațiunilor militare și comerciale. Termenul, de origine arabo-otomană, descrie o structură arhitecturală specifică bazinului mediteraneean, pontic și dunărean, adesea integrată în fortificații portuare sau mănăstirești.
• artimon — Arbore (catarg) situat la pupa unei nave cu pânze, fiind de obicei cel mai mic dintre catargurile principale; pânza montată pe acest catarg. În arhitectura navală tradițională, acest element are un rol esențial în menținerea echilibrului de rotație și în guvernarea precisă a ambarcațiunii în timpul manevrelor complexe.
• asfaltier — Navă cisternă de construcție specială destinată transportului bitumului sau asfaltului lichid în stare caldă; referitor la transportul ori manipularea industrială a asfaltului. Structura sa include rezervoare izolate termic și instalații complexe de încălzire care mențin fluiditatea încărcăturii pe durata călătoriei maritime.
• Asteriscus maritimus — Denumirea științifică a steluței de mare galbene (sau asteriscul de coastă, reîncadrat recent ca Pallenis maritima), o plantă perenă târâtoare, joasă, din familia Asteraceae, nativă din regiunea mediteraneană; este cultivată pe scară largă ca plantă ornamentală de acoperire a solului datorită florilor sale de un galben-auriu strălucitor și a rezistenței remarcabile la salinitate, vânt marin și secetă extremă.
• augmentat — Care a fost mărit, sporit, amplificat sau îmbunătățit prin adăugarea unor elemente străine ori a unor resurse suplimentare. În informatică și electronică, termenul descrie o interfață sau un sistem îmbogățit cu date digitale suprapuse peste elementele reale, iar în chirurgie indică un țesut al cărui volum a fost corectat.
• avanport — Zonă de apă special amenajată, adâncă și parțial protejată de diguri, situată la intrarea principală a unui port sau în aval de un port fluvial, destinată staționării temporare a navelor, efectuării manevrelor de întoarcere sau reducerii energiei valurilor. În sens geoeconomic, termenul desemnează un port subsidiar, adesea de mare adâncime, construit la gura unui estuar pentru a prelua navele moderne de mari dimensiuni ce nu pot naviga până la portul principal situat în interiorul uscatului.
• avanradă — Zonă de apă situată în afara portului propriu-zis, dar parțial protejată natural sau prin diguri exterioare, unde navele pot ancora în siguranță pentru a aștepta intrarea în bazinele portuare, eliberarea cheiurilor sau îmbunătățirea condițiilor meteorologice; radă exterioară. Reprezintă primul punct de contact maritim securizat înaintea pătrunderii într-un avanport sau port interior.
• avarie — Defecțiune tehnică imprevizibilă, stricăciune, deteriorare sau degradare gravă suferită de un mecanism, de o mașină, de o instalație sau de un sistem de rețele, care provoacă oprirea temporară ori definitivă a funcționării acestuia. În dreptul maritim și în asigurări, reprezintă orice daună materială suferită de o navă ori de încărcătura acesteia în timpul unei expediții, sau cheltuielile extraordinare făcute pentru salvarea lor.
• avarițiune — Formă arhaică, rară sau regională pentru termenul avariție, desemnând zgârcenia excesivă, lăcomia sau dorința nestăpânită de îmbogățire; în vechiul drept comercial sau maritim, termenul putea face referire și la o formă degradată sau adaptată a noțiunii de avarie (stricăciune suferită de o navă sau de mărfurile acesteia în timpul transportului). În context literar vechi, definește o patimă distructivă ce macină sufletul prin atașamentul orb față de monede și avuții.
• aventurar — Arhaism livresc sau variantă nominală rară folosită în trecut pentru a desemna un căutător de aventuri, un explorator riscant sau o persoană care se implica în acțiuni hazardate; de asemenea, în unele documente vechi comerciale, termenul făcea referire la un contract de transport maritim de mare risc. Înțelesul său s-a pierdut treptat, fiind înlocuit complet în limba modernă de substantivul aventurier.
• aviso — Navă militară de război de dimensiuni mici sau medii, caracterizată prin viteză mare și manevrabilitate sporită, utilizată în trecut în special pentru transmiterea ordinelor, misiuni de recunoaștere, escortă, legătură sau patrulare de coastă. În flotele moderne, rolul său structural a fost preluat de corvete sau fregate ușoare, însă termenul continuă să desemneze ambarcațiuni rapide destinate supravegherii maritime.
• avizo — Navă militară de război de dimensiuni mici sau medii, caracterizată prin viteză mare și manevrabilitate sporită, utilizată în trecut în special pentru transmiterea ordinelor, misiuni de recunoaștere, escortă, legătură sau patrulare de coastă. În flotele moderne, rolul său structural a fost preluat de corvete sau fregate ușoare, însă termenul continuă să desemneze ambarcațiuni rapide destinate supravegherii maritime.
• azimut — Unghiul orizontal măsurat în sens orar (de la 0° la 360°) între direcția Nord a meridianului de referință al unui loc și direcția către un punct dat de pe suprafața terestră sau proiecția unui corp ceresc pe orizont.
• Bab el-Mandeb — Strâmtoare maritimă strategică de importanță globală care separă cornul estic al Africii (Djibouti și Eritrea) de Peninsula Arabică (Yemen), realizând legătura hidrografică esențială dintre Marea Roșie și Golful Aden din Oceanul Indian. Cunoscută etimologic drept 'Poarta Lacrimilor' datorită riscurilor istorice de navigație și a legendelor locale, această strâmtoare reprezintă un punct geopolitic critic (chokepoint) pentru rutele comerciale internaționale și transportul global de energie, legând direct piețele asiatice de coridorul Canalului Suez și Europa.
• Bab-el-Mandeb — Variantă ortografică cu cratime a strâmtorii maritime strategice care separă colțul nord-estic al Africii de Peninsula Arabică. Această strâmtoare conectează în mod direct Marea Roșie cu Golful Aden și Oceanul Indian, reprezentând unul dintre cele mai tranzitate și monitorizate culoare economice din lume, esențial pentru securitatea energetică planetară și transportul de mărfuri către Canalul Suez.
• baba — Termen cu multiple valențe semantice; în sensul cel mai răspândit, desemnează o femeie în vârstă sau bunică, adesea încărcată de conotații folclorice mistic-arhaice (cum ar fi Babele din martie). În sens tehnic sau industrial, reprezintă o piesă masivă de metal sau lemn montată pe puntea unei nave ori pe un chei pentru fixarea parâmelor de acostare, sau un element de susținere la instalațiile de foraj. De asemenea, poate face referire la un preparat culinar tradițional copt în forme speciale.
• babord — Partea stângă a unei nave, ambarcațiuni sau aeronave, determinată privind de la pupa către prora. În terminologia nautică internațională, această latură este marcată simbolic în timpul nopții prin lumini de navigație de culoare roșie, asigurând coordonarea corectă și evitarea coliziunilor în larg.