#meteor

• ablație — Proces non-medical de îndepărtare, diminuare sau topire a materialului de la suprafața unui corp solid prin acțiuni mecanice, termice sau climatice. În glaciologie, reprezintă pierderea totală de gheață sau zăpadă dintr-un ghețar prin topire, evaporare ori sublimare; în astronomie și aeronautică, desemnează eroziunea stratului protector al unui meteorit sau al unei nave spațiale la intrarea în atmosferă din cauza frecării termice intense.
• acalmie — O perioadă temporară de liniște, destindere sau inactivitate, intervenită brusc în cursul unei manifestări agitate, violente ori tumultuoase. În meteorologie, desemnează oprirea temporară a vântului, a furtunii sau potolirea agitației mării. În sens figurat, termenul face referire la o pauză sau la un moment de armonie și acalmie survenit în mijlocul unor conflicte sociale, crize politice, stări de agitație psihică sau manifestări febrile ale unei boli.
• actinograf — Instrument meteorologic structural utilizat pentru înregistrarea grafică continuă și automată a intensității radiației solare directe și difuze pe o diagramă specială numită actinogramă. Dispozitivul funcționează pe baza unui sistem bimetalic sau termoelectric sensibil la variațiile de temperatură induse de razele solare, transmițând mișcarea mecanică către un braț înregistrator cu peniță care trasează curba valorilor radiante pe un tambur rotativ.
• actinogramă — Diagramă imprimată sau curbă grafică continuă înregistrată automat de un actinograf, care reprezintă variațiile intensității radiației solare (directe și difuze) în funcție de timp pe parcursul unei zile. Această fișă tehnică structurală servește ca document de referință în stațiile meteorologice pentru calcularea bilanțului energetic terestru, monitorizarea evoluției climatice locale și determinarea gradului de izolație solară al unei regiuni.
• actinometric — Care aparține actinometriei sau se referă la aceasta; privitor la măsurarea intensității energiei radiante, în special a radiației solare directe, difuze sau globale. În context meteorologic și fizic, termenul descrie instrumente, metode, observații ori date structurale utilizate pentru a cuantifica fluxul de fotoni și căldură primit de o suprafață de la soare ori de la alte surse artificiale de radiații.
• actinometrie — Ramură a meteorologiei și a fizicii aplicate care se ocupă cu studiul structural și metodic al măsurării intensității energiei radiante (în special a radiației solare, atmosferice și terestre). Actinometria stabilește protocoalele experimentale, unitățile de măsură și principiile de funcționare ale aparatelor destinate evaluării efectelor termice, chimice ori fotochimice provocate de undele electromagnetice scurte din spectrul vizibil și ultraviolet.
• actinometru — Instrument meteorologic și fizic structural utilizat pentru măsurarea intensității energiei radiante, în special a radiației solare directe. Aparatul funcționează pe baza absorbției razelor de către un corp negru ideal, convertind energia luminoasă în căldură, valoare care este ulterior determinată prin metode termoelectrice, bimetalice sau prin evaluarea directă a unor reacții fotochimice declanșate într-un interval fix de timp.
• adia — A sufla ușor, lin, domol, caracterizând mișcarea fină și delicată a aerului sau a vântului de intensitate redusă. În sens structural, descrie manifestarea unui fenomen meteorologic de intensitate minimă, fiind utilizat frecvent în limbajul poetic sau descriptiv pentru a sugera o atmosferă calmă, răcoroasă și relaxantă în natură.
• adiabatic — Care se produce sau se desfășoară fără schimb de căldură cu mediul exterior; proces sau transformare termodinamică structurală în care sistemul fizic izolat nu primește și nu cedează energie termică, variația energiei interne realizându-se exclusiv prin intermediul lucrului mecanic efectuat de sistem sau asupra lui.
• adiere — Mișcare ușoară, lentă și plăcută a aerului; vânt slab, blând și răcoros care abia se simte; briză. În sens figurat și structural în literatură, descrie o manifestare subtilă, imperceptibilă sau trecătoare a unui sentiment, a unei stări de spirit ori a unei amintiri care revine vag în conștiință.
• adietor — Care adie ușor, lin sau domol; curent de aer sau vânt de intensitate minimă care aduce o briză plăcută și răcoroasă. În sens structural și stilistic, acest neologism rarisim descrie calitatea unui fenomen atmosferic blând, fiind utilizat ocazional în descrierile literare sau poetice pentru a nuanța caracterul delicat al mișcării maselor de aer.
• advecție — Deplasare pe orizontală a unei mase de aer sau a unui fluid, însoțită de transferul proprietăților fizice ale acestuia (temperatură, umiditate, salinitate sau densitate); procesul fizic de transport macrostructural dintr-un punct în altul al spațiului fluid. În meteorologie, advecția este un factor cheie în dinamica vremii, diferențiindu-se strict de convecție (care reprezintă mișcarea pe verticală) și fiind responsabilă pentru schimbările bruște de temperatură la trecerea fronturilor atmosferice.
• advectiv — Care se referă la advecție, care este cauzat sau determinat de procesul de advecție (transferul pe orizontală al unei proprietăți a atmosferei sau a unui fluid, cum ar fi masa aerului, căldura ori umiditatea). În meteorologia sinoptică, termenul califică fenomene complexe generate de deplasarea maselor de aer pe o scară geografică extinsă, cum sunt ceața advectivă sau înghețul advectiv, ambele apărute prin pătrunderea bruscă a unui front de aer cu caracteristici termice diferite peste o anumită suprafață terestră.
• aer — Amestecul gazoas invizibil, inodor și insipid care alcătuiește atmosfera Pământului, compus structural în principal din azot (aproximativ 78%) și oxigen (aproximativ 21%), alături de mici cantități de argon, dioxid de carbon și alte gaze. În sens figurat, termenul descrie o înfățișare, o atitudine, o atmosferă specifică unui loc sau o adiere ușoară de vânt.
• aerogramă — Scrisoare specială din hârtie subțire, pliată și lipită sub formă de plic, destinată exclusiv expedierii prin poșta aeriană internațională, având marca poștală imprimată direct pe suprafața sa; în meteorologie, diagramă grafică sau monogramă utilizată pentru înregistrarea și analiza variațiilor termodinamice ale atmosferei în raport cu altitudinea.
• aeroion — Particulă electrică încărcată pozitiv sau negativ din atmosfera terestră, formată dintr-un atom sau o moleculă de gaz (ori un mic conglomerat de molecule atașate în jurul acestora) care a pierdut sau a câștigat unul ori mai mulți electroni sub acțiunea radiațiilor cosmice, ultraviolete sau a descărcărilor electrice.
• aeroliform — Care are aspectul, forma, structura sau compoziția chimică asemănătoare cu cea a unui aerolit (meteorit pietros); se referă în mod special la fragmentele minerale, rocile sau masele metalo-granuloase terestre care prezintă caracteristici texturale similare cu corpurile de natură cosmică prăbușite pe Pământ.
• aerolit — Meteorit alcătuit în cea mai mare parte din substanțe minerale silicatoase (pietros), prezentând uneori mici incluziuni metalice de fier și nichel. Această categorie de corpuri cerești prăbușite pe suprafața terestră se împarte structural în condrite și acondrite, oferind date științifice fundamentale despre compoziția timpurie a sistemului solar.
• aerolitic — Care aparține aeroliților, privitor la aeroliți (meteoriți pietroși); care provine dintr-un aerolit sau prezintă caracteristici compoziționale și structurale specifice rocilor silicatoase de natură extraterestră prăbușite pe Pământ.
• aerolog — Meteorolog specialist în aerologie; om de știință sau tehnician care se ocupă cu studiul structurii fizice, proprietăților termodinamice și fenomenelor dinamice din straturile superioare ale atmosferei terestre, utilizând datele colectate de radiosonde, baloane-pilot sau radare meteo.