#minos

• abdominoscopie — Metodă diagnostică arhaică sau istorică constând în examinarea vizuală directă a cavității abdominale și a organelor interne cu ajutorul unui abdomenoscop introduse printr-o incizie mică a peretelui pântecelui. În semiologia neuropsihiatrică veche, efectuarea unei abdominoscopii servea ca instrument de diagnostic diferențial pentru excluderea patologiilor tumorale sau inflamatorii reale la pacienții alienați care prezentau fixații somatice severe, delir hipocondriac persistent sau fenomene de pseudocieză (sarcină imaginară).
• Abrus — (Botanică) Gen de plante agățătoare din familia Fabaceae (Leguminosae), native în regiunile tropicale și subtropicale ale lumii, caracterizate prin frunze penate și păstăi ce conțin semințe sferice adesea intens colorate și extrem de toxice din cauza conținutului de abrină.
• acromatic — Care este lipsit de culoare, neutru din punct de vedere cromatic sau care nu produce descompunerea luminii albe în culorile spectrului. În artele vizuale și design, termenul se referă la schemele cromatice bazate exclusiv pe alb, negru și nuanțe intermediare de gri, în timp ce în optică indică un sistem capabil să refracte lumina fără dispersie parazită.
• aerofar — Far de mare putere instalat pe un aerodrom, pe un turn de control sau de-a lungul unei rute aeriene, emițând fascicule luminoase intermitente ori rotative pentru a ghida piloții pe timp de noapte sau în condiții de vizibilitate redusă. Acesta servește ca reper vizual crucial pentru localizarea pistei și navigarea în siguranță în spațiul aerian.
• albastru — Care are culoarea cerului senin sau a mării adânci, situată în spectrul luminos vizibil între verde și violet, având o lungime de undă cuprinsă aproximativ între 450 și 495 nanometri. Ca substantiv neutru, desemnează culoarea însăși, un pigment sau, în sens figurat și stilistic, simbolul absolut al infinitului, al seninătății, al nobleții (sânge albastru) ori al melancoliei profunde.
• albuminos — Care conține albumină, de natura albuminei sau bogat în proteine solubile; care se referă la țesuturile, fluidele biologice ori semințele plantelor superioare ce încorporează o cantitate însemnată de endosperm hrănitor proteic.
• aluminos — Care conține aluminiu sau alumină într-o proporție considerabilă; caracteristică atribuită solurilor, argilelor, rocilor sau compușilor chimici care prezintă o concentrație ridicată din acest metal.
• aluminosilicat — Mineral complex din clasa silicaților (reprezentând o mare parte din scoarța terestră, precum feldspații, zeoliții și micile) în ale cărui rețele cristaline o parte din atomii de siliciu sunt înlocuiți cu atomi de aluminiu legați de oxigen.
• aluminoză — Formă severă de pneumoconioză cauzată de inhalarea prelungită și cronică a prafului fin de aluminiu sau a particulelor de alumină în mediul de lucru industrial, manifestată prin fibroză pulmonară progresivă, tuse și dificultăți respiratorii majore.
• alumosilicat — Variantă terminologică sau grafică (influențată de nomenclaturile germană și rusă) pentru 'aluminosilicat'; mineral complex din clasa silicaților în ale cărui rețele cristaline o parte din atomii de siliciu sunt înlocuiți cu atomi de aluminiu.
• Amherstia — Gen monotipic de plante din familia Fabaceae (Leguminosae), a cărui unică specie este Amherstia nobilis, un arbore tropical originar din Myanmar (Birmania), numit și 'Mândria Burmei'. Este recunoscut ca fiind unul dintre cei mai frumoși arbori ornamentali din lume datorită inflorescențelor sale structurale spectaculoase, de culoare roșu intens cu pete galbene, asemănătoare unor orhidee suspendate.
• Amicia — Gen de plante erbacee sau arbustive din familia Fabaceae (Leguminosae), originar din regiunile muntoase ale Americii de Sud (Anzi); este caracterizat structural prin frunze compuse, stipule mari, membranoase și flori galbene dispuse în raceme, fiind adesea utilizat în horticultura ornamentală de nișă.
• Amicia zygomeris — Specie tip de plantă arbustivă din genul Amicia, familia Fabaceae, originară din zonele montane înalte ale Mexicului. Este remarcabilă din punct de vedere structural datorită frunzelor sale mari, trifoliate sau paripenate, care prezintă stipule membranoase purpurii de dimensiuni neobișnuite ce protejează mugurii tineri și flori galbene cu formă de fluture.
• aminos — Care conține sau prezintă caracteristicile unei grupări amino ori ale unei structuri glucidice modificate cu azot; referitor la compușii care au un conținut ridicat de radicali aminici. De asemenea, poate funcționa contextual ca o variantă structurală sau lingvistică simplificată pentru aminoxaharuri sau zaharuri aminate întâlnite în compoziția unor polizaharide complexe din pereții celulari.
• aminosa — Nume generic atribuit unui aminoxahar (sau aminoză), reprezentând o monozaharidă în structura căreia o grupare hidroxil (-OH) a fost înlocuită structural cu o grupare amino (-NH2). Cele mai cunoscute exemple includ glucozamina și galactozamina, compuși fundamentali care intră în compoziția multor oligozaharide, glicoproteine și polizaharide structurale esențiale (cum este chitina din exoscheletul crustaceelor sau glicozaminoglicanii din cartilajele umane).
• aminosi — A introduce o grupare amino sau un derivat de tip aminoză în structura moleculară a unui compus organic; a efectua o aminare sau o glicozilare cu aminozaharuri asupra unui substrat chimic. Procesul structural modifică proprietățile hidrofile și reactivitatea biochimică a macromoleculei țintă, fiind utilizat în sinteza fină de laborator.
• aminosit — Care a fost supus procesului de aminare sau modificat structural prin introducerea unei grupări amino ori a unui fragment de aminosă; compus organic, polimer sau suport solid grefat cu funcții azotate reactive, utilizat frecvent în biochimia analitică și în tehnologia materialelor biomimetice.
• aminozahar — Compus organic derivat dintr-o monozaharidă prin înlocuirea structurală a unei grupări hidroxil (-OH) cu o grupare amino (-NH2). Acești compuși, cunoscuți și sub numele de aminoze sau aminose, sunt constituenți fundamentali ai multor polizaharide structurale din natură, cum ar fi chitina din exoscheletul crustaceelor sau glicozaminoglicanii din cartilajele și țesuturile conjunctive umane.
• ancombrant — Care ocupă un spațiu foarte mare, jenând, stânjenind sau blocând libertatea de mișcare și circulația fluidă; caracterizat prin dimensiuni voluminoase sau o structură greoaie. Se aplică obiectelor, utilajelor sau mărfurilor care, din cauza gabaritului depășit ori a formei neregulate, sunt dificil de manipulat, depozitat ori transportat.
• ancombranță — Proprietatea sau caracteristica unui obiect, utilaj ori structuri de a fi ancombrant; starea de a ocupa un volum fizic considerabil și dezavantajos în raport cu spațiul disponibil. Reprezintă o măsură calitativă a gabaritului stânjenitor care impune restricții severe de manipulare, stocare sau amplasare în fluxurile operaționale.