#miscare

• abduce — A efectua o mișcare de abducție, constând în îndepărtarea unui membru, a unui segment de membru sau a globului ocular de axul median al corpului sau de un ax de referință. În semiologia neurologică și psihiatrică, capacitatea pacientului de a abduce anumite segmente musculare este testată activ pentru evaluarea integrității nervilor motori periferici, a scoarței cerebrale frontale sau pentru identificarea semnelor de rezistență musculară de tip catatonic sau opoziționist (negativism).
• abducere — Actul sau procesul executării unei mișcări de abducție, constând în îndepărtarea unui segment corporal sau a globului ocular de axul median. În semiologia neurologică și psihiatria clinică, dinamica de abducere este evaluată minuțios pentru diagnosticarea afectării căilor piramidale, testarea reflexelor motorii și identificarea rigidității din episoadele catatonice.
• abducție — Mișcarea prin care un membru, un segment de membru sau globul ocular este îndepărtat de axul median al corpului sau de o linie de referință. În semiologia neurologică, testarea abducției (cum ar fi cea oculară, realizată de nervul cranial VI) este esențială pentru localizarea leziunilor de trunchi cerebral. În psihiatria clinică, rezistența la abducția pasivă a membrelor este analizată ca marker pentru flexibilitatea ceroasă sau catalepsia din sindroamele catatonice.
• abducțiune — Formă arhaică și etimologică pentru termenul 'abducție', utilizată în trecut în literatura medicală românească pentru a descrie mișcarea de îndepărtare a unui segment corporal sau a globului ocular de axul median. În vechile tratate de semiologie și expertiză medico-legală, această dinamică motorie era analizată pentru a verifica integritatea căilor nervoase periferice sau prezența rigidității musculare specifice stărilor catatonice.
• aboliționism — Mișcare socială, politică și ideologică apărută în secolele al XVIII-lea și al XIX-lea în Europa și America, având ca obiectiv inițial desființarea oficială a sclaviei și a traficului de ființe umane. În sens extins și modern, termenul desemnează orice curent de opinie sau doctrină care militează pentru suprimarea definitivă a unor legi, instituții sau practici considerate inumane ori învechite, cum ar fi pedeapsa cu moartea sau sistemul penitenciar clasic.
• acționat — Care a fost pus în mișcare, declanșat sau coordonat de o forță exterioară, un mecanism ori un motor; de asemenea, în sens juridic, desemnează persoana chemată în instanță în cadrul unui proces. Acest termen polivalent reflectă fie starea unui sistem tehnic activat energetic, fie calitatea unei entități legale împotriva căreia s-a deschis o acțiune civilă sau comercială.
• adducție — Mișcare fiziologică sau biomecanică prin care un membru ori un segment anatomic este apropiat de planul simetric median al corpului. Acest fenomen structural este opusul abducției și este controlat de grupe musculare specifice care asigură echilibrul cinematic și funcțional al aparatului locomotor.
• adlativ — Caz gramatical sau raport sintactic care exprimă direcția deplasării către un obiect sau spre interiorul ori proximitatea unui loc, fiind specific limbilor aglutinante (cum sunt cele fino-ugrice ori caucaziene). Ca adjectiv, descrie orice formant, morfem, prepoziție sau construcție gramaticală care indică orientarea mișcării spre o destinație.
• aducție — Mișcarea prin care un membru sau un segment anatomic este apropiat de planul simetriei bilaterale a corpului sau de axul median, opusă mișcării de abducție. În ingineria sanitară și hidrotehnică (scris istoric și ca adducție), termenul desemnează ansamblul de construcții, instalații, conducte sau canale care asigură captarea, transportul și aducerea apei de la sursă până la stația de tratare sau rețeaua de distribuție a unei localități.
• aerocarpotropic — Care se referă la aerocarpotropism sau care manifestă o mișcare de orientare a fructelor influențată direct de prezența aerului ori a curenților atmosferici. Descrie comportamentul tropic al anumitor organe vegetale care își modifică poziția în spațiul aerian pentru a optimiza coacerea sau răspândirea ulterioară a semințelor.
• aeron — Preparat farmaceutic complex, sub formă de tablete, utilizat în trecut pentru prevenirea și combaterea răului de mișcare (kinetoză), de mare, de mașină sau de avion. Compoziția sa chimică se baza pe o combinație stabilă de săruri de scopolamină și hiosciamină, având un efect direct de inhibare a receptorilor colinergici și de reducere a excitabilității aparatului vestibular.
• aflua — A curge, a se îndrepta sau a se revărsa în cantități mari spre un singur punct. Folosit inițial pentru masele de lichid care se varsă într-un emisar, termenul descrie în sens figurat deplasarea masivă, simultană și convergentă a unei mulțimi de oameni, a unor mărfuri, capitaluri sau informații către un centru de interes ori o destinație specifică.
• afluire — Acțiunea de a aflua și rezultatul ei; mișcarea masivă, continuă și convergentă a unui fluid, a unei mulțimi de oameni sau a unor bunuri spre un singur punct. În medicină, reprezintă acumularea abundentă și rapidă a sângelui sau a altor umori biologice într-un anumit organ ori țesut, generând de obicei o stare de congestie.
• agamotrop — Despre flori, plante sau mecanisme biologice: care nu prezintă mișcări, orientări sau reacții tropice corelate cu procesul de polenizare sexuată ori atragerea gametilor; independent de stimulii reproductivi de natură sexuală. În sens structural, descrie comportamentul vegetativ sau organele florale ale speciilor apomictice care își mențin poziția ori deschiderea petalelor pe baza unor stimuli pur climatici (lumină, temperatură) și nu sub influența polenizatorilor.
• alegreto — Indicație de tempo în muzică ce marchează un ritm destul de vioi, moderat de rapid, situat din punct de vedere structural între andante și allegro. Ca substantiv neutru, desemnează o parte dintr-o sonată sau o piesă muzicală independentă scrisă în această mișcare fluidă și grațioasă, fiind o variantă ortografică adaptată a termenului internațional allegretto.
• alegro — Indicație de tempo în muzică ce impune un ritm rapid, vioi și plin de energie, situat structural între moderato și vivace. Ca substantiv neutru, desemnează o piesă instrumentală independentă sau prima parte dintr-o sonată, simfonie ori concert scrisă în această mișcare alertă, fiind o variantă ortografică adaptată a termenului internațional allegro.
• alochinezie — Tulburare motorie de origine neurologică ce constă în executarea involuntară sau reflexă a unei mișcări în locul celei dorite, sau în executarea unei comenzi de către membrul simetric opus celui solicitat. Această disfuncție de coordonare apare adesea în sindroamele de hemineglijare sau în urma unor leziuni ale lobului parietal, alterând percepția spațială și controlul motor voluntar.
• alokinezie — Tulburare neurologică a motilității caracterizată prin execuția eronată a unei mișcări sau prin mutarea involuntară a unui membru în direcția opusă celei solicitate sau intenționate de pacient. Acest fenomen structural de disfuncție motorie este asociat adesea cu leziuni bilaterale sau unilaterale ale lobului frontal, ale ganglionilor bazali sau cu sindroame complexe de neglijare motorie.
• aluneca — A se deplasa lin, continuu și cu ușurință pe o suprafață netedă, lucioasă sau umedă, fără a întâmpina rezistență; a-și pierde echilibrul sau stabilitatea pe o astfel de suprafață, făcând o mișcare involuntară; (fig.) a trece pe nesimțite dintr-o stare în alta sau a devia de la un subiect.
• alunecat — Care s-a deplasat lin și continuu pe o suprafață lucioasă ori umedă; persoană care și-a pierdut echilibrul sau stabilitatea pe o suprafață alunecoasă; (fig.) deviat de la un subiect, o normă morală ori o conduită corectă.