#monedă

• afgani — Termen cu dublă funcție gramaticală și semantică. Pe de o parte, funcționează ca formă de plural nearticulat pentru substantivul sau adjectivul masculin afgan, desemnând mai mulți bărbați ori cetățeni originari din Afganistan. Pe de altă parte, reprezintă substantivul singular care denumește unitatea monetară oficială a Afganistanului (afgandul sau afghani), introdusă istoric în circulație în anul 1925 pentru a înlocui vechea rupie afgană și divizată în 100 de puli.
• agorot — Forma de plural a substantivului masculin 'agorot' (utilizat uneori în română și cu singularul omologat agorot sau agora); reprezintă unitatea monetară divizionară a statului Israel, constituind exact a suta parte dintr-un shekel nou israelian (ILS). Monedele divizionare emise în agorot (cum ar fi cele de 10 sau 50 de agorot) sunt utilizate zilnic pentru tranzacții comerciale mărunte și decontări de prețuri reglementate în economia israeliană.
• albișor — Denumire populară dată mai multor specii de pești de apă dulce, de talie mică, cu solzi argintii și strălucitori (obleț sau albuș); ban de argint sau monedă mică veche. Ca adjectiv, reprezintă o formă diminutivală pentru alb, desemnând un obiect destul de alb sau bălăior.
• alfior — Denumire arhaică și regională folosită în vechile documente românești pentru o monedă de argint sau un florin de o anumită emisiune central-europeană. În context istoric și economic medieval, termenul circula sporadic în spațiul extracarpatic pentru a desemna unități monetare străine aduse de negustori, fiind o variantă coruptă fonetic a unor termeni germani sau maghiari legați de argintul fin.
• altângea — Veche monedă otomană de aur, utilizată ocazional și în Țările Române în perioada influenței suzeranității turcești; piesă monetară de valoare ridicată, confecționată din metal prețios, folosită în tranzacțiile comerciale mari, pentru tezaurizare sau pentru plata tributului către Înalta Poartă.
• altângic — Monedă divizionară otomană de argint sau din bilon, cu o valoare nominală fixă reprezentând o fracțiune dintr-un altân (sau echivalentul a șase piastri / guruși); a circulat temporar în Balcani și în Țările Române în secolele al XVIII-lea și al XIX-lea ca monedă de schimb în tranzacțiile zilnice de amploare medie.
• altîngea — Variantă grafică tradițională (scrisă cu 'î') pentru 'altângea'; veche monedă otomană de aur de mare valoare, care a circulat și în Principatele Române, utilizată în mod special pentru tezaurizare, tranzacții comerciale de anvergură și achitarea haraciului către Înalta Poartă.
• altîngic — Variantă grafică tradițională (scrisă cu 'î') pentru 'altângic'; monedă divizionară otomană din argint sau bilon, echivalentă cu un altunluc (șase guruși), care a circulat ca instrument cotidian de schimb în Balcani și în Țările Române în secolele XVIII-XIX.
• amero — Denumire ipotetică propusă pentru o monedă unică structurală a Uniunii Nord-Americane, concepută teoretic pentru a înlocui dolarul american, dolarul canadian și peso-ul mexican în cadrul unui proces extins de integrare macroeconomică. Conceptul este utilizat frecvent în analize geopolitice de nișă și teorii financiare comparative privind viitorul piețelor transatlantice.
• anna — Unitate monetară subdivizionară istorică utilizată în India Britanică și în alte regiuni asiatice adiacente, reprezentând a șaisprezecea parte dintr-o rupie. În metrologia tradițională din subcontinentul indian, termenul desemna totodată o unitate de măsură fracționară pentru suprafețe sau greutăți, fiind retrasă complet din circulația oficială o dată cu trecerea la sistemul monetar zecimal la jumătatea secolului al XX-lea.
• argir — Termen arhaic sau regional de origine elenă, utilizat rar în trecut în anumite glosare alchimice, rețetare tradiționale ori însemnări de cancelarie ca echivalent direct pentru argint sau pentru monedele bătute din acest metal prețios; de asemenea, variantă de scriere pentru numele propriu 'Arghir'. În sens structural-lingvistic, reflectă împrumuturile lexicale tehnice sau nomenclaturile monetare balcanice care circulau în Principatele Române înainte de standardizarea științifică modernă.
• arol — Denumire arhaică și regională atestată în sudul Moldovei pentru aversul sau fața unei monede ori medale, reprezentând de regulă o figură simbolică (cum ar fi un vultur sau o pajură). Prin extensie istorică în folclor, termenul desemnează un vechi joc de noroc rural ('a juca la arol'), similar jocului modern 'cap sau pajură', în care câștigător este cel ce ghicește corect pe ce parte va cădea banul aruncat în sus în mod repetat.
• arolă — O variantă feminină regională și atestată istoric pentru termenul 'arol', folosită în mod identic pentru a desemna aversul (pajura) unei monede sau jocul tradițional rural de noroc bazat pe aruncarea banului în sus. Ca formă lingvistică complementară, s-a păstrat în unele glosare vechi și expresii populare legate de divertismentul din satele românești din est, funcționând în strânsă legătură cu perechea sa cromatică ori structurală numită 'areșcă'.
• artut — Denumire atribuită unei vechi monede de argint de valoare mică, care a circulat în statele germane și în regiunile limitrofe în timpul Evului Mediu. Ca adjectiv, termenul descrie un obiect, un preț sau o tranzacție financiară evaluată ori strâns legată de această unitate monetară istorică, utilizată în comerțul regional din perioada medievală timpurie.
• astariu — Denumire arhaică sau variantă lexicală rară ce desemnează o veche unitate monetară de valoare mică (asul roman sau subdivisionară) utilizată în provinciile orientale ale Imperiului Roman sau în textele ecleziastice vechi pentru a traduce monedele de aramă menționate în Evanghelii; reprezintă un termen de referință în studiul circulației monetare din bazinul mediteraneean.
• aureus — Adjectiv taxonomic latin însemnând 'auriu', utilizat ca epitet specific în nomenclatura biologică binară (faimos pentru Staphylococcus aureus, stafilococul auriu, numit așa după culoarea galbenă a coloniilor pe medii de agar). În numismatică, reprezintă substantivul masculin care desemnează celebra monedă romană de aur bătută cu regularitate începând din secolul I î.Hr.
• avers — Fața principală a unei monede, a unei medalii, a unui sigiliu sau a unei decorații, pe care este imprimată de regulă efigia emitentului, stema statului, numele suveranului sau motivul simbolic principal; popular cunoscut sub numele de 'cap' în opoziție cu reversul ('pajură'). Ca adjectiv, în uz tehnic sau specializat, descrie elementul orientat spre înainte sau fața care se prezintă direct privirii în procesul de batere ori imprimare.
• avgar — Arhaism numismatic rar sau denumire istorică populară folosită în trecut în Țările Române pentru o monedă veche din argint sau aur bată în Imperiul Otoman sau în regiunile balcanice, ori termen derivat din numele propriu istoric Abgar (purtat de regi antici din Edessa); înțelesul său structural s-a păstrat sporadic în documente de secol XVIII pentru a indica o unitate de calcul monetar feudală sau o taxă administrativă minoră.