#montana

• Acaena splendens — Specie de plantă perenă sufrutescentă din genul Acaena, nativă din zonele muntoase înalte ale statelor Chile și Argentina. Această plantă se remarcă printr-o estetică excepțională, fiind acoperită integral de un indument dens format din peri lungi, mătăsoși și strânși, care îi conferă un aspect intens argintiu-strălucitor (luminos). Acest ecotip structural acționează ca un scut termic eficient împotriva înghețurilor nocturne severe și a radiațiilor ultraviolete extreme de la altitudini mari.
• acrofil — Despre plante sau organisme; care crește, se dezvoltă sau trăiește la altitudini mari, în zone alpine, muntoase ori pe stânci înalte; alticol sau alpin. Ca substantiv, termenul descrie o plantă acrofilă adaptată structural la condițiile climatice aspre din etajul alpin sau, în limbajul modern, o persoană pasionată de înălțimi, ascensiuni montane și relief abrupt.
• acrofită — Plantă adaptată structural și fiziologic să trăiască și să se dezvolte la altitudini mari, în etajul alpin superior sau pe crestele muntoase stâncoase. Acro fitele prezintă caracteristici ecomorfologice specifice (talie pitică, tulpini târâtoare, frunze persistente sau acoperite cu peri deși) care le permit să reziste la vânturi violente, temperaturi extreme și radiații ultraviolete intense.
• Adenostyles alliariae — Specie de plantă erbacee perenă din familia Asteraceae, genul Adenostyles, cunoscută popular sub denumirea de potofol sau clopoței-de-munte; este caracterizată structural prin frunze bazale foarte mari, cordate sau reniforme, cu margini dințate și pețioli lungi, iar inflorescențele sale compacte grupează capitule mici de culoare roz-purpurie. Această plantă crește spontan în etajul montan și subalpin, preferând locurile umede, umbroase și solurile bogate în nutrienți.
• Agrostis alpina — Specie de plante erbacee perene din genul Agrostis, familia gramineelor (Poaceae), adaptată structural la climatul montan înalt și alpin. Această iarbă crește sub formă de tufe mici și dese pe pajiștile alpine, stâncării sau grohotișuri, având un rol ecologic crucial în prevenirea eroziunii solului subțire din zonele montane superioare și servind drept hrană pentru fauna montană sălbatică.
• Agrostis rupestris — Specie de plante erbacee perene din genul Agrostis, familia gramineelor (Poaceae), nativă din zonele muntoase ale Europei (inclusiv Munții Carpați). Această iarbă crește în tufe dense, scunde, pe substraturi pietroase, stâncării, grohotișuri și pajiști alpine cu soluri superficiale, acide, fiind extrem de rezistentă la ger, vânturi puternice și uscăciune, având un rol ecologic major în fixarea solului din etajul alpin.
• aitalofite — Clasă ecologică și taxonomică obscură sau nelogistică de organisme vegetale inferioare ori talofite, caracterizate structural prin capacitatea biologică persistentă de a supraviețui în medii expuse acțiunii directe și continue a curenților de aer sau vânturilor puternice. Aceste plante primitive, care includ specii adaptate de alge terestre, licheni saxicoli sau mușchi xerofili, dezvoltă o prindere microscopică extrem de puternică de substrat și membrane celulare îngroșate pentru a preveni deshidratarea și desprinderea mecanică în habitatele alpine ori costiere aride.
• Ajuga pyramidalis — Specie de plantă erbacee perenă din genul Ajuga, familia Lamiaceae, cunoscută în limba română sub numele popular de vinețică piramidală. Această plantă de dimensiuni mici se remarcă prin inflorescența sa densă, erectă, de formă piramidală sau conică, formată din frunze bracteale mari, adesea nuanțate în violet sau purpuriu, care acoperă parțial florile tubulare de culoare albastru-pal, fiind întâlnită în zonele montane și subalpine, pe soluri acide și pajiști umbroase.
• Alberton — Numele unor localități și centre urbane situate la nivel internațional, cum ar fi orașul industrial Alberton din provincia Gauteng, Africa de Sud, sau comunități municipale din Canada (Insula Prințului Edward) și Statele Unite ale Americii (Montana). Scris cu majusculă, substantivul propriu individualizează o așezare geografică specifică, recunoscută în topografia administrativă regională sau globală.
• Alburnus Maior — Numele antic al localității Roșia Montană din Munții Apuseni, România, fondată ca așezare minieră de către romani în timpul domniei împăratului Traian pentru exploatarea zăcămintelor bogate de aur. Situl este celebru la nivel mondial pentru rețeaua sa vastă de galerii miniere romane unice și pentru descoperirea tabelelor cerate din lemn (tăblițele cerate), care oferă mărturii juridice și economice neprețuite despre viața cotidiană din provincia Dacia.
• Alchemilla alpina — Specie de plantă erbacee perenă din genul Alchemilla, răspândită în zonele alpine și subalpine din Europa (inclusiv în Munții Carpați), cunoscută popular sub numele de crețișoară alpină. Se deosebește de alte specii înrudite prin frunzele sale divizate adânc în 5–7 lobi digitați, ale căror margini și fețe inferioare sunt acoperite cu perișori mătăsoși, argintii, care îi conferă un aspect strălucitor și o protecție structurală împotriva climatului montan aspru.
• Alchemilla hybrida — Specie de plantă erbacee perenă din genul Alchemilla (familia Rosaceae), caracterizată prin tulpini și pețioluri acoperite în întregime cu peri deși, erecți sau patenți, și prin frunze lobate cu stiple colorate adesea în nuanțe de roz-violet la bază. Această structură vegetală este răspândită în pajiștile montane și subalpine din Europa Centrală și de Est, fiind studiată intens pentru complexitatea sa taxonomică determinată de reproducerea apomictică.
• Alnus incana — Denumirea științifică a arinului alb (sau anin muntos), un arbore sau arbust din familia Betulaceae, răspândit în regiunile reci și muntoase ale Europei, Asiei și Americii de Nord. Spre deosebire de ruda sa apropiată, această specie are frunze mate, cenușii pe partea inferioară și o scoarță netedă, de culoare gri deschis, fiind excelent adaptată pentru colonizarea rapidă a solurilor degradate sau a pietrișurilor montane.
• Amsonia tabernaemontana — Specie tip de plantă perenă din genul Amsonia, originară din zonele umede și împădurite ale Americii de Nord; se distinge structural prin frunze lanceolate, similare cu cele de salcie, și prin inflorescențe dense sub formă de stele de un albastru deschis, moale. Este utilizată pe scară largă în peisagistică datorită adaptabilității sale mari la diferite tipuri de iluminare și sol, precum și rezistenței la dăunători.
• anabatic — Care se deplasează în sus; descrie un curent de aer cald și ascendent care se ridică de-a lungul pantei unui munte sau a unui deal, ca urmare a încălzirii intense a solului sub acțiunea directă a radiației solare. Acest fenomen atmosferic structural este esențial în meteorologia montană, determinând formarea norilor cumuliformi deasupra crestelor în timpul amiezii.
• anin-cenușiu — Denumire alternativă sau regională atribuită aninului alb (Alnus incana), utilizată pentru a scoate în evidență coloritul gri-mat al scoarței și al frunzișului său. Acest arbore pionier colonizează rapid solurile degradate, prundisurile torenților și zonele umede alpine, contribuind la refacerea covorului vegetal și la îmbunătățirea calității substratului prin simbioza cu bacterii fixatoare de azot.
• Antennaria — Gen de plante erbacee perene din familia Asteraceae (compozite), răspândite în special în regiunile temperate și arctice ale emisferei nordice, cunoscute popular sub numele de 'părăluțe de munte' sau 'piciorul pisicii'. Aceste plante se caracterizează prin frunze acoperite cu peri deși, lânoși, și capitule florale mici, globuloase, pufoase, asemănătoare ca formă cu antenele unor insecte sau cu pernuțele labelor de feline.
• Antennaria parvifolia — Specie de plantă erbacee perenă din familia Asteraceae, nativă din regiunile muntoase și aride ale Americii de Nord, cunoscută popular sub numele de 'părăluțe de munte cu frunze mici'. Această plantă stoloniferă este adaptată la secetă și soluri sărace, formând covoare vegetale joase, dense, caracterizate prin frunze bazale mici, spatulate, acoperite cu un toment des lânos și capitule florale albicioase sau rozalii.
• Anthyllis montana — Denumire științifică a plantei erbacee perene cunoscută popular sub numele de vătămătoare de munte, aparținând familiei Fabaceae. Această specie subarbustivă este adaptată la climatul alpin și subalpin, formând tufe dense, scunde, pe stâncării calcaroase și pajiști uscate; se distinge prin frunze fin împărțite, acoperite de peri mătăsoși argintii care reduc pierderile de apă, și prin inflorescențe globuloase compacte cu flori de o culoare roz-intens sau purpurie.
• apreschi — Termen adaptat din limba franceză (après-ski) care desemnează activitățile sociale, recreative și de divertisment desfășurate în stațiunile montane după încheierea programului de schi; de asemenea, termenul se referă la stilul vestimentar specific purtat în aceste contexte sau, în mod restrictiv, la cizmele îmblănite, impermeabile și comode folosite pentru mersul prin zăpadă după scoaterea clăparilor.