#nava

• amartizare — Acțiunea de a amartiza și rezultatul ei; proces tehnologic și manevră aerospațială complexă prin care o navă spațială, o sondă cosmică sau un modul de explorare robotizat coboară și se așază în siguranță pe suprafața planetei Marte. Reprezintă echivalentul marțian al aterizării terestre sau al selenizării lunare, implicând utilizarea unor scuturi termice, parașute supersonice și retro-rachete pentru a contracara atmosfera rarefiată a planetei.
• ambar — Clădire sau încăpere de mari dimensiuni, construită de obicei din lemn sau cărămidă în cadrul unei gospodării ori ferme agricole, special destinată depozitării, păstrării și conservării cerealelor, grânelor sau furajelor; hambar. În marină, termenul poate desemna o magazie sau un spațiu de depozitare situat pe puntea sau în cala unei nave pentru mărfuri sau provizii.
• ambarca — Acțiunea de a urca persoane, trupe, mărfuri sau materiale la bordul unei nave, ambarcațiuni, aeronave ori vehicul de transport public în vederea efectuării unei călătorii sau a unei operațiuni logistice. Ca verb reflexiv (a se ambarca), definește faptul de a urca la bord pentru a naviga sau, în sens figurat, a se angaja ori a se lansa cu entuziasm într-o acțiune de lungă durată, o afacere complexă, un proiect riscant sau o aventură de viață.
• ambarcare — Acțiunea de a ambarca (îmbarca) și rezultatul ei; operațiune logistică, administrativă sau militară prin care persoane, pasageri, trupe, animale ori mărfuri și materiale sunt urcate la bordul unei nave, ambarcațiuni sau aeronave pentru începerea unei călătorii sau a unui transport public. În transportul maritim internațional, reprezintă un stadiu procedural critic marcat de verificarea documentelor vamale și emiterea biletelor de îmbarcare.
• ambarcat — Care a fost urcat, încărcat sau aranjat la bordul unei nave, ambarcațiuni, aeronave ori vehicul de transport; îmbarcat. În sens profesional, descrie statutul unui marinar sau militar activ aflat în misiune pe un vas comercial ori de război. În sens figurat, descrie o persoană angajată sau lansată cu toate resursele într-un proiect de lungă durată, într-o afacere ori într-o activitate riscantă.
• ambarcație — Variantă lingvistică sau formă ortografică mai rară pentru ambarcațiune, desemnând o navă de dimensiuni mici sau medii (balehieră, șalupă, iaht, barcă), utilizată pentru transportul de pasageri, agrement, sporturi nautice ori activități portuare. În bazele de date terminologice, este reținută ca dublet lexical pentru a asigura maparea corectă a textelor tehnice vechi.
• ambarda — Manevră accidentală sau involuntară prin care o navă, o ambarcațiune sau o aeronavă se abate brusc de la drumul său rectiliniu, oscilând în jurul axei sale verticale sub influența valurilor, a vântului de travers sau a unei defecțiuni la sistemul de guvernare (din fr. embarder). În contextul bazelor de date lingvistice, este reținut ca descriptor tehnic specific pentru înregistrarea corectă a terminologiei nautice.
• ambardare — Acțiunea de a ambarda și rezultatul ei; deviere bruscă, oscilație involuntară sau abatere de la cursul rectiliniu a unei nave ori aeronave sub acțiunea factorilor externi (curenți, valuri, rafale) sau a unei manevre defectuoase (din fr. embardée / ambarda). Reprezintă un fenomen dinamic monitorizat în mecanica fluidelor și hidrodinamica aplicată pentru a asigura stabilitatea de drum a navelor.
• ambardee — Abatere bruscă, involuntară și temporară a unei nave, ambarcațiuni sau aeronave de la cursul normal de navigație sau de zbor, provocată de acțiunea curenților, a valurilor, a rafalelor de vânt ori de o manevră greșită a cârmei (din fr. embardée). În sens tehnic, reprezintă rezultatul fizic al procesului de ambardare, manifestat printr-o mișcare oscilatorie pe axa verticală care trebuie corectată rapid pentru a menține siguranța drumului.
• Amescua — Nume de familie de origine bască, provenit structural din regiunea Navarra (Spania), asociat din punct de vedere etimologic cu toponimul 'Améscoa' (Valea Améscoa). Ca entitate antroponimică, identifică descendenții unor vechi familii din Peninsula Iberică și s-a răspândit în spațiul latino-american prin intermediul proceselor de migrație istorică.
• amiral — Cel mai înalt grad militar în marina militară, echivalent cu gradul de general din armata terestră; ofițer de marină care deține acest grad și care are dreptul de a comanda o flotă sau o mare unitate navală. În sens istoric, termenul desemna comandantul suprem al tuturor forțelor maritime ale unui stat.
• amiralat — Instituție supremă de conducere, comandament sau minister al marinei militare într-un stat; clădirea sau sediul administrativ în care își desfășoară activitatea această autoritate navală. De asemenea, termenul desemnează demnitatea, funcția sau corpul ofițerilor cu grad de amiral considerați colectiv ca structură de comandă.
• amiralitate — Organul suprem de conducere administrativă și operativă a marinei militare dintr-un stat; minister al marinei sau înalt comandament naval responsabil cu strategia de apărare maritimă. În sens istoric, termenul se referă în special la Consiliul Amiralității din Regatul Unit, organism structural care deținea autoritatea totală asupra flotei regale.
• amproor — Termen marinăresc vechi sau arhaism tehnic de origine mediteraneană utilizat ca indicație de direcție la bordul navelor, având semnificația de 'spre proră', 'înainte' sau 'în direcția arcului de proă'; indică orientarea unui obiect, a unei manevre ori a unei mișcări către partea anterioară (fața) a unei ambarcațiuni, în opoziție structurală cu direcția spre pupă.
• ampror — Variantă ortografică și fonetică condensată a termenului adverbial amproor, utilizată în jargonul marinăresc tradițional pentru a indica direcția spre prora sau partea din față a unei nave; comandă sau indicație de orientare spațială la bordul ambarcațiunilor, având rolul de a ghida echipajul în executarea manevrelor de ancorare ori de legare în port.
• anavaccin — Preparat biologic imunizant (vaccin) compus dintr-o anatoxină bacteriană purificată și absorbită, utilizat pentru a stimula producerea de anticorpi specifici în organism fără a declanșa simptomele bolii. Acest tip de vaccin structural își păstrează intactă capacitatea antigenică, dar își pierde complet patogenitatea și puterea toxică inițială prin tratare chimică ori termică controlată.
• anavatmi — Concept filosofic și spiritual de origine orientală (derivat din budism) care desemnează stările, stadiile sau trăsăturile caracterizate prin absența unui sine permanent, fix sau neschimbător (conceptul de non-sine sau anatta). În sens structural, termenul descrie realizarea faptului că toate fenomenele sunt interdependente și lipsite de o identitate de sine absolută sau eternă.
• ancaeus — Nume purtat de doi eroi din mitologia greacă ce au participat la expediția argonauților: Ancaeus din Arcadia (fiul lui Lycurgus, ucis de mistrețul din Calydon) și Ancaeus din Samos (fiul lui Poseidon, timonier al navei Argo după moartea lui Tiphys). În structura mitului, ambii reprezintă figuri tragice ale curajului antic, asociați cu forța fizică deosebită sau cu priceperea nautică excepțională.
• anchior — Termen tehnic arhaic sau regional utilizat în vechea terminologie marinărească pentru a desemna o ancoră mică, o ancoră de rezervă sau un dispozitiv de fixare auxiliar folosit pentru ambarcațiunile de dimensiuni reduse ori pentru manevrele de poziționare în porturi.
• ancorot — Ancoră de dimensiuni mici și greutate redusă, dotată de regulă cu patru brațe (ghiare), utilizată la bordul ambarcațiunilor ușoare, al șalupelor sau al bărcilor de salvare pentru fixare temporară. În cadrul navelor mari, acest dispozitiv tehnic este folosit ca ancoră secundară de manevră, servind la virarea sau schimbarea orientării vasului în spații portuare restrânse prin intermediul unei remorci.