#nava

• abordaj — Atac executat pe mare prin apropierea forțată și fixarea unei nave de o alta inamică pentru a permite echipajului să urce la bordul ei și să o cucerească prin luptă corp la corp; ciocnire mecanică, voluntară sau accidentală, dintre două ambarcațiuni sau nave aflate în mișcare pe o cale navigabilă; (în sens figurat, modern) interpelare bruscă, directă sau îndrăzneață a unei persoane în scopul de a obține o favoare, o informație sau o interacțiune imediată.
• acrostol — Ornament sculptural proeminent, curbat sau sculptat figurativ (reprezentând adesea capete de păsări, monștri marini sau aripi), situat la extremitatea superioară a etravei (prow) sau a etamboului (stern) pe corăbiile și galerele de război din antichitatea clasică (grecești, romane și feniciene). Această structură decorativă masivă din lemn avea atât un rol simbolic de protecție religioasă a echipajului, cât și o funcție militară de identificare vizuală a flotei pe mare.
• acvanautic — Care aparține sau se referă la acvanauți, la activitatea acestora ori la tehnicile de navigare și locuire în habitate submarine; privitor la explorarea științifică autonomă a adâncurilor marine. Acest termen descrie ansamblul de tehnologii structurale, echipamente presurizate și metodologii operaționale utilizate în misiunile de scufundare la mare adâncime.
• Adămuș — Localitate și comună situată în județul Mureș, Transilvania, România, amplasată pe râul Târnava Mică; atestată documentar încă din Evul Mediu (anul 1305). Toponimul reprezintă de asemenea și un nume de familie derivat prin sufixare diminutivală sau hipocoristică de la rădăcina Adam, purtând o rezonanță istorică profundă legată de comunitățile multietnice din regiune și de arhitectura bisericilor fortificate învecinate.
• admiral — Cel mai înalt grad militar în marina militară, echivalent cu cel de general în armata de uscat, sau persoana care deține acest grad și exercită comanda supremă asupra unei flote ori a unei mari unități navale. Cuvântul provine dintr-o veche rădăcină arabă ce desemna un comandant al mărilor, reflectând autoritatea administrativă, strategică și tactică deosebită pe care această funcție o impune în ierarhia forțelor armate globale.
• aeroamfibiu — Care este capabil să opereze, să decoleze, să aterizeze sau să se deplaseze cu aceeași eficiență atât în aer, cât și pe suprafața apei sau pe sol. Ca substantiv, desemnează un hidroavion echipat cu un tren de aterizare escamotabil pe roți, permițându-i să folosească aerodromurile terestre la fel de ușor ca pistele acvatice naturale.
• aeromaritim — Care se referă simultan la spațiul aerian și la cel maritim; care combină elemente aeronautice și navale ori se desfășoară deasupra mărilor și oceanelor. Termenul descrie în mod uzual linii de transport mixte, misiuni de patrulare și salvare de coastă, exerciții militare combinate sau infrastructuri logistice ce unesc porturile de aeroporturi.
• aeronavă — Orice aparat tehnic capabil să se mențină în atmosferă și să se deplaseze în spațiul aerian datorită reacțiunilor aerului, altele decât reacțiunile acestuia față de suprafața pământului. Această categorie vastă include structural atât aparate mai ușoare decât aerul, cum sunt baloanele și dirijabilele, cât și aparate mai grele decât aerul, precum avioanele, elicopterele și planoarele.
• aeronaval — Care aparține în același timp aviației și marinei militare, sau care este destinat operațiunilor tactice comune executate de forțele aeriene și cele maritime. Termenul se aplică bazelor logistice, exercițiilor tactice complexe, tehnologiilor de radare combinate sau navelor de mari dimensiuni (cum ar fi portavioanele) concepute structural pentru a lansa și recupera aeronave în largul mării.
• aerovehicul — Orice vehicul, aparat tehnic complex sau aeronavă conceput structural pentru a naviga, a se menține și a efectua operațiuni de transport în interiorul atmosferei terestre. Această categorie vastă cuprinde atât aparate mai ușoare decât aerul (baloane, dirijabile), cât și pe cele mai grele decât aerul (avioane, elicoptere, drone, vehicule pe pernă de aer).
• airbus — Substantiv comun utilizat generic în aviația civilă pentru a desemna un avion de pasageri de mari dimensiuni, cu fuzelaj larg și capacitate masivă de transport, destinat zborurilor pe distanțe medii și lungi. Din punct de vedere structural, termenul a intrat în vocabularul tehnic internațional ca o metaforă lingvistică (autobuz aerian), descriind o aeronavă configurată special pentru transportul democratizat, eficient și în masă al pasagerilor între mari hub-uri urbane globale.
• alienată — Persoană de sex feminin care suferă de o afecțiune psihică gravă, manifestată prin pierderea discernământului și a contactului cu realitatea înconjurătoare; (adjectival) care este înstrăinată din punct de vedere social, cultural sau afectiv, trăind într-o izolare profundă față de grup sau de sine. În sens strict juridic, se referă la o proprietate, o cotă-parte sau o masă patrimonială de gen feminin care a făcut obiectul unui transfer legal de proprietate prin vânzare, donație sau cesiune.
• Almirante Brown — Nume propriu de mare rezonanță în spațiul argentinian, atribuit inițial amiralului William Brown, erou național și fondator al Marinei Militare Argentinei; termenul desemnează de asemenea un partido (district) din provincia Buenos Aires, o stație de cercetare științifică din Antarctica, precum și Club Almirante Brown, o cunoscută grupare sportivă din San Justo, recunoscută în special pentru echipa sa de fotbal.
• amaraj — Manevră tehnică de fixare, legare sau ancorare fermă a unei nave, ambarcațiuni, hidroavioane sau încărcături cu ajutorul unor cabluri, odogoane ori lanțuri speciale pentru a preveni deplasarea accidentală sub influența valurilor, a vântului sau a tangajului. În aviația marină, termenul desemnează acțiunea de coborâre și așezare controlată a unui hidroavion sau a unei capsule spațiale pe suprafața apei.
• amarinare — Acțiunea de a amarina și rezultatul ei; procesul de adaptare fizică, psihologică și fiziologică a unui echipaj sau a unei persoane la condițiile specifice vieții pe mare (combaterea răului de mare, formarea reflexelor de navigație). În aviația navală, termenul desemnează adaptarea constructivă sau structurală a unei aeronave ori a unui echipament militar pentru a putea fi operat în siguranță la bordul navelor sau portavioanelor, prin protecție anticorozivă și sisteme de pliere.
• amarinat — Care a fost supus procesului de amarinare; echipaj sau marinar aclimatizat cu viața pe mare, care nu mai suferă de rău de mare și are reflexe nautice formate. În sens tehnic și ingineresc, descrie un echipament, un motor sau un avion modificat și protejat structural pentru a funcționa optim în medii maritime dure, expuse la salinitate mare și umiditate extremă.
• amariniza — Acțiunea de a adapta un motor, un aparat sau un echipament industrial pentru a funcționa în condiții de siguranță și eficiență maximă în mediul marin, prin aplicarea de straturi protectoare anticorozive și modificarea sistemelor de răcire. Prin extensie, înseamnă a deprinde sau a aclimatiza un echipaj uman cu rigorile vieții de pe mare și a-i dezvolta reflexele necesare navigației.
• amarinizare — Acțiunea de a amariniza și rezultatul ei; totalitatea modificărilor structurale, chimice și mecanice aduse unui sistem industrial pentru a rezista la coroziunea salină și la impactul mecanic al valurilor. Reprezintă procesul tehnologic prin care un echipament terestru standard este transformat într-un dispozitiv naval omologat, capabil să funcționeze în condiții extreme de umiditate.
• amarinizat — Care a fost supus unui proces complet de amarinizare (marinizare); echipament terestru, motor industrial, avion sau circuit electronic modificat structural și tratat chimic pentru a funcționa la parametri optimi în medii maritime dure. În sens militar, descrie starea finală a unui sistem de armament omologat pentru utilizarea pe nave de război sau portavioane, având o rezistență sporită la salinitate și șocuri mecanice.
• amartiza — Acțiunea de a coborî, de a așeza sau de a ghida o navă spațială, o sondă cosmică ori un modul de explorare pe suprafața planetei Marte în mod controlat. Reprezintă echivalentul marțian al termenilor 'a ateriza' (pe Pământ) sau 'a seleniza' (pe Lună), fiind utilizat frecvent în ingineria aerospațială și astronomia modernă.