#nutritie

• Aberdeen — Oraș de coastă major din nord-estul Scoției, cu relevanță profundă în istoria epidemiologiei, științelor medicale și cercetării nutriționale globale. Găzduiește renumita Universitate din Aberdeen (fondată în 1495) și Institutul Rowett, locuri unde s-au realizat descoperiri fundamentale în controlul infecțiilor (precum studiile pionierat ale lui Alexander Ogston asupra stafilococilor) și politici de nutriție publică aplicate la nivel internațional.
• acaloric — Termen utilizat în nutriție și biochimie pentru a descrie un aliment, un produs, un îndulcitor sau o substanță care nu furnizează energie organismului în urma ingestiei, având o valoare energetică nulă sau neglijabilă (zero calorii). Aceste substanțe sau produse trec prin tractul digestiv fără a fi metabolizate sub formă de macronutrienți generatori de energie, fiind utilizate pe scară largă în regimurile dietetice terapeutice, în controlul obezității sau în managementul nutrițional al diabetului zaharat.
• aerofit — Ca substantiv, desemnează o plantă (sau organism vegetal) care își extrage apa și substanțele nutritive direct din aer, din umiditatea atmosferică sau din precipitații, fără a avea contact direct cu solul. Multe dintre aceste plante sunt epifite (cum ar fi unele specii de bromelii sau orhidee) și folosesc arborii doar ca suport structural, nu ca sursă de hrană. Ca adjectiv, descrie calitatea unei plante de a aparține acestui tip ecologic.
• agrochimie — Ramură a chimiei aplicate și a agronomiei care studiază procesele chimice și biochimice din sol și din plante, relațiile dintre plante, sol și îngrășăminte, precum și metodele de utilizare a substanțelor chimice în agricultură. Această știință oferă fundamentul teoretic pentru optimizarea nutriției vegetale, creșterea controlată a randamentului culturilor și prevenirea poluării chimice a mediului înconjurător.
• agrologie — Ramură a agronomiei și a pedologiei care se ocupă cu studiul structurii, compoziției și proprietăților solurilor în relație directă cu nutriția, dezvoltarea și productivitatea plantelor cultivate. Această disciplină analizează fertilitatea pământului și oferă fundamentul științific pentru aplicarea tehnicilor de îmbunătățire funciară, amendare și cultivare rațională.
• alăptat — Care a fost hrănit cu lapte matern direct de la sânul mamei; aflat în perioada de lactație naturală sau care a beneficiat de nutriția specifică primelor luni de viață. Ca substantiv neutru (în expresia 'la alăptat'), termenul desemnează însuși actul, obiceiul sau intervalul de timp dedicat hrănirii sugarului.
• albumen — Substanță organică hrănitoare (endosperm) care înconjoară embrionul din sămânța unor plante superioare; albușul oului de pasăre sau de reptilă considerat ca mediu nutritiv proteic primordial pentru dezvoltarea embrionară.
• albuș — Substanță organică fluidă, vâscoasă, transparentă și bogată în proteine (în special ovalbumină), care înconjoară gălbenușul unui ou de pasăre sau de reptilă. Prin tratare termică ori batere mecanică, aceasta devine opacă, albă și solidă, având un rol biologic esențial în protejarea și hrănirea embrionului, precum și o utilizare structurală majoră în arta culinară și cofetărie.
• Alcalia — O marcă cunoscută de apă minerală naturală plată, recunoscută pe piață pentru caracterul său puternic alcalin, având un pH natural ridicat (de regulă în jur de 9,36). Provine dintr-un izvor subteran de mare adâncime, fiind promovată în contextul unui stil de viață sănătos pentru capacitatea sa de a ajuta la hidratarea eficientă și la menținerea echilibrului acidobazic din organism.
• aleuronat — Preparat alimentar dietetic sub formă de făină grosieră sau pulbere, obținut industrial prin îmbogățirea artificială a făinii de cereale cu proteine extrase din stratul de aleuronă (gluten și fitoglobuline). Este utilizat pe scară largă în nutriția specializată și în fabricarea produselor hipoglicemiante destinate pacienților care suferă de diabet sau tulburări metabolice, datorită aportului masiv de azot și conținutului extrem de redus de carbohidrați.
• alfalfa — Denumire internațională și comercială pentru lucernă (Medicago sativa), plantă perenă din familia leguminoaselor, cultivată pe scară largă ca plantă furajeră de înaltă calitate datorită conținutului bogat în proteine, minerale și vitamine. În nutriția modernă și fitoterapie, mlădițele tinere (germenii) și frunzele de alfalfa sunt utilizate ca suplimente alimentare revigorante datorită proprietăților lor detoxifiante și remineralizante.
• algotrofism — Formă de nutriție sau fenomen ecologic caracterizat prin dependența energetică și metabolică a unui organism față de consumul de alge; algofagie. În ecosistemele limnice și marine, algotrofismul reprezintă un mecanism fundamental de transfer al biomasei primare către verigile superioare ale piramidei trofice, fiind esențial pentru menținerea echilibrului biologic în bazinele acvatice.
• alimentație — Acțiunea sau efectul de a se alimenta; totalitatea proceselor fiziologice prin care organismele vii introduc, digeră și asimilează substanțele nutritive necesare susținerii vieții, creșterii și bunei funcționări a sistemelor biologice; regim de hrană. În sens larg sau comercial, desemnează sectorul economic ocupat cu producerea și desfacerea bunurilor comestibile.
• alimentațiune — Formă arhaică sau livrescă pentru alimentație, utilizată în textele juridice, medicale sau administrative din secolul al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea. Descrie structural același proces de hrănire, aprovizionare sau întreținere, fiind astăzi un indicator stilistic al limbajului epocii trecute.
• alotrof — Despre organisme vii sau celule: care își procură substanțele nutritive din surse externe sau de la un alt organism; organism heterotrof care depinde structural de materia organică sintetizată de producători pentru a-și asigura energia și metabolismul de bază. În lanțurile trofice, acest element joacă rolul de consumator, participând direct la fluxul de biomasă din ecosistem.
• amarant — Gen de plante erbacee din familia Amaranthaceae (cunoscut popular ca știr), cultivat istoric ca cereală pseudo-bază în America Centrală, ale cărui semințe sunt extrem de bogate în proteine și aminoacizi. Ca adjectiv sau substantiv cromatic, desemnează o culoare roșu-purpuriu intens, strălucitoare, asemănătoare cu nuanța inflorescențelor acestei plante, apreciată în arta textilă și design.
• amfitrofie — Formă de creștere sau dezvoltare inegală a organelor vegetale, în special a frunzelor sau ramurilor orientate lateral, determinată de nutriția asimetrică ori de acțiunea combinată a luminii și gravitației pe ambele fețe ale axei de susținere. Acest proces fiziologic structural influențează direct simetria și dispunerea spațială a coronamentului.
• amilaceu — Care conține amidon, se referă la amidon sau are proprietățile fizico-chimice structurale ale amidonului; făinos. În botanică și fiziologie, descrie țesuturile, semințele sau organele vegetale bogate în polizaharide de rezervă, precum și substanțele dietetice care servesc drept sursă majoră de carbohidrați complexi în alimentație.
• ananas — Plantă exotică erbacee din familia bromeliaceelor, cu frunze lungi, rigide și țepoase, originară din America de Sud tropicală; fructul acestei plante, de formă cilindrică sau ovoidală, acoperit cu o coajă solzoasă și țepoasă, având în vârf o coroană de frunze verzi. Miezul său este galben, extrem de suculent, dulce-acrișor și aromat, fiind consumat pe scară largă în stare proaspătă, conservat sau sub formă de suc, și recunoscut pentru conținutul ridicat de vitamina C și bromelaină.
• anticancerigen — Care împiedică apariția, dezvoltarea sau evoluția cancerului, anihilând agenții carcinogeni sau mutageni; substanță chimică, aliment antioxidant sau compus biologic capabil să protejeze structura ADN-ului celular împotriva degradării maligne. În diete și medicină preventivă, indică proprietatea unor substanțe (cum sunt vitaminele C și E, seleniul sau polifenolii) de a neutraliza radicalii liberi.