#persia

• Abru — Nume propriu de persoană din onomastica orientală, faimos în istoriografie prin cronica lui Hāfiz-i Abru (istoric persan din secolul al XV-lea care l-a însoțit pe Timur Lenk); (rar, regional) formă trunchiată utilizată în graiul moților ca prescurtare pentru localitatea Abrud.
• acromatizare — Acțiunea de a acromatiza și rezultatul ei; proces tehnic sau experimental prin care se corectează și se elimină aberațiile cromatice ale unui sistem optic format din lentile ori prisme. Acest fenomen structural permite re reunionul fasciculelor de lumină cu lungimi de undă diferite într-un punct focal comun, garantând obținerea unor imagini de o claritate superioară, fără contururi colorate artificial.
• Aethionema grandiflorum — Denumire științifică a unei specii perene de muștar de stâncă din genul Aethionema, originară din regiunile muntoase ale Caucazului, Iranului și Turciei, considerată una dintre cele mai spectaculoase din acest gen. Se recunoaște structural prin portul său tufos, tulpini subțiri, frunze glauce-albăstrui și inflorescențe racemoase mari, compacte, formate din numeroase flori de un roz intens, fiind utilizată masiv ca plantă ornamentală în stâncării.
• Agem — Termen istoric și religios utilizat în documentele medievale românești și bisericești (provenind din arabă prin filieră turcă) pentru a desemna o persoană de origine persană (iraniană); prin extensie culturală sau geografică, numele făcea referire la Imperiul Persan Safavid, aflat adesea în concurență geopolitică cu Imperiul Otoman, sau la comunitățile și mărfurile de lux aduse din acele regiuni orientale.
• agemă — Formă regională sau variantă fonetică veche folosită în anumite comunități rurale pentru a desemna o decorațiune, o broderie fină sau o cusătură ornamentală realizată în stil persan ori oriental pe hainele de sărbătoare; prin extensie contextuală, poate face referire și la o țesătură prețioasă din mătase ori la o piesă de îmbrăcăminte tradițională boierească din epoca fanariotă, decorată cu fir de aur.
• agemesc — Termen arhaic și regional ce înseamnă persan sau de factură persană; care aparține Persiei sau locuitorilor ei, care provine din acele regiuni ori este realizat conform tehnicilor meșteșugărești și stilului artistic iranian (utilizat în special în trecut pentru a descrie covoare, mătăsuri, săbii sau elemente vestimentare prețioase).
• ahemenide — Care aparține Ahemenizilor, dinastie regală persană fondată de Ahemene, care a guvernat Primul Imperiu Persan (între secolele al VI-lea și al IV-lea î.Hr.) până la cucerirea lui de către Alexandru cel Mare; referitor la arta, cultura, arhitectura sau administrația acestei dinastii antice. Ca substantiv plural, desemnează membrii acestei faimoase familii imperiale sau populațiile din cadrul imperiului.
• Ahemenizi — Membrii primei mari dinastii imperiale persane, fondată de Ahemene (Achaemenes) în secolul al VII-lea î.Hr., care au guvernat un vast imperiu întins din Egipt și Grecia până în India. Sub conducerea unor monarhi iluștri precum Cirus cel Mare și Darius I, aceștia au creat un sistem administrativ centralizat bazat pe satrapii și au lăsat monumente arhitecturale legendare, dinastia stingându-se odată cu prăbușirea imperiului în fața lui Alexandru cel Mare.
• Ahriman — Spiritul suprem al răului, al întunericului și al distrugerii în religia veche persană (Zoroastrianism sau Mazdeism), reprezentând antiteza directă și dușmanul etern al lui Ahura Mazda (spiritul binelui și al luminii). Cunoscut și sub numele de Angra Mainyu în textele avestice, el coordonează forțele demonice în cadrul unui dualism cosmic structural, fiind responsabil pentru apariția morții, a bolilor și a păcatului în creație.
• Ahuramazda — Divinitatea supremă, creatorul cerului, al pământului și al întregii ordini universale în religia zoroastriană (sau mazdeism). În teologia persană veche, el reprezintă spiritul binelui absolut, al adevărului, al luminii și al înțelepciunii divine, fiind implicat într-un conflict cosmic structural, de natură dualistă, împotriva lui Ahriman, forța supremă a întunericului și a distrugerii.
• Ajman — Cel mai mic dintre cele șapte emirate componente ale Emiratelor Arabe Unite, situat pe coasta Golfului Persic; de asemenea, numele orașului capitală al acestui emirat, care concentrează majoritatea populației și a activităților economice regionale. Emiratul este recunoscut istoric pentru meșteșugul tradițional al construcției de corăbii din lemn (dhow), pescuit și recoltarea perlelor, devenind în epoca modernă un centru industrial și rezidențial în plină expansiune.
• Albizia julibrissin — Specie de arbore exotic ornamental din familia leguminoaselor, originară din Asia Centrală și de Est, cunoscută popular sub numele de 'arborele de mătase persan'; se caracterizează printr-o coroană evantai, frunze bipenate ce se închid pe timp de noapte și inflorescențe globuloase spectaculoase, compuse din stamine lungi, mătăsoase, de culoare roz-intens.
• Alexandru Macedon — Numele istoric și popular al lui Alexandru cel Mare (Alexandru al III-lea al Macedoniei), rege al Macedoniei antice (336–323 î.Hr.) și creatorul unuia dintre cele mai vaste imperii din antichitate. Recunoscut ca unul dintre cei mai străluciți strategi și comandanți militari din istoria universală, el a cucerit Imperiul Persan și a extins granițele lumii elenistice până în Egipt și India, declanșând o epocă de sincretism cultural profund între Occident și Orient.
• Allium aflatunense — Denumirea științifică a unei specii de ceapă ornamentală din familia Amaryllidaceae, originară din regiunile muntoase ale Asiei Centrale (Kârgâzstan, Uzbekistan). Planta se dezvoltă dintr-un bulb subteran și produce tulpini înalte, rigide, ce susțin o inflorescență globulară spectaculoasă, formată din zeci de flori mici în formă de stea, de o culoare violet-intens, fiind extrem de populară în peisagistica modernă de primăvară.
• Allium albopilosum — Denumirea științifică arhaică sau sinonimul botanic pentru specia Allium christophii (cunoscută popular sub numele de 'ceapa stea a Persiei'). Este o plantă ornamentală bulboasă spectaculoasă, remarcabilă prin inflorescențele sale sferice uriașe, aerisite, ce pot atinge 20-25 cm în diametru, alcătuite din flori cu petale rigide, ascuțite, de culoare violet-argintie, cu un luciu metalic caracteristic.
• alochor — Termen utilizat pentru a descrie un organism, în special o plantă sau o specie vegetală, răspândită în teritorii străine ariei sale originale prin mijloace de dispersie externe, nebiologice sau accidentale (cum ar fi activitatea umană, vântul sau cursurile de apă). În ecologia structurală, definește speciile alohtone introduse într-un nou habitat, unde pot deveni naturalizate sau invazive.
• alocorie — Fenomen sau modalitate de răspândire și dispersie a semințelor, sporilor sau fructelor plantelor prin intermediul unor factori sau vectori externi, străini de mecanismele proprii ale organismului vegetal (cum ar fi vântul, apa, animalele sau activitatea omului). Acest mecanism structural asigură colonizarea de noi habitate geografice și previne competiția intraspecifică în imediata apropiere a plantei-mamă.
• anacromatic — Care nu este cromatic; sistem optic, lentilă sau mediu transparent care nu produce aberații cromatice sau care a fost corectat parțial ori total împotriva dispersiei luminii. În sens structural precis, descrie proprietatea unui dispozitiv de a transmite fasciculele luminoase fără a separa culorile componente ale spectrului vizibil, garantând o redare fidelă și clară a marginilor imaginilor proiectate.
• Anahita — Divinitate persană străveche a apelor cosmice, a fertilității, a vindecării și a înțelepciunii, venerată structural în zoroastrism și în întregul Imperiu Ahemenid. Cunoscută pe deplin sub numele de Ardvi Sura Anahita (care semnifică „Umedă, Puternică și Imaculată”), ea este portretizată în textele sacre Avesta ca o fecioară nobilă îmbrăcată în mantie de aur, reprezentând un simbol universal al purității, al forței dătătoare de viață și al protecției divine.
• apadana — Termen arhitectural ce desemnează o sală de audiențe uriașă, de formă hipostilă (cu tavanul susținut de coloane masive), specifică palatelor regale din Persia Antică (în special cele din perioada imperiului Ahemenid, cum sunt cele din Persepolis și Susa). Această structură monumentală era utilizată de monarhi pentru recepții imperiale grandioase și adunări publice, fiind renumită pentru basoreliefurile decorative complexe.