#planta

• abligeană — Denumire populară arhaică sau regionalism folosit în unele comunități rurale din România (în special în zonele intracarpatice) pentru a desemna planta erbacee medicinală cunoscută sub numele de obligeană (Acorus calamus). În practicile empirice transmise prin viu grai, rizomii uscați ai acestei plante erau folosiți sub formă de decocturi pentru ameliorarea tulburărilor digestive, stimularea poftei de mâncare sau calmarea stărilor de neliniște psihică, fiind un remediu omniprezent în farmacia populară a secolelor trecute.
• Abobra — Gen taxonomic monotipic de plante agățătoare, perene, din familia Cucurbitaceae, a cărui unică specie recunoscută este Abobra tenuifolia (cunoscută popular sub numele de dovlecelul roșu de râu). Este o plantă originară din America de Sud (Brazilia, Argentina, Uruguay), cultivată parțial în sere sau grădini botanice europene ca plantă ornamentală datorită frunzișului fin și fructelor sale sferice, de un roșu intens la maturitate.
• abriboi — (Botanică, regional) Specie de plantă erbacee din genul Centaurea (Centaurea suaveolens), originară din Orient, cultivată în grădini pentru florile sale galbene-aurii, intens parfumate, cu miros suav asemănător ambrei; (arhaic, adj.) de culoare roșu închis, mohorât (cu referire la țesături fine de mătase).
• Abrus precatorius — (Botanică) Specie de plantă agățătoare din genul Abrus, nativă în zonele tropicale, cunoscută popular sub numele de 'ochiul-păpușii' sau 'boaba de mătanii'; semințele sale mici, de un roșu aprins cu o pată neagră la bază, sunt folosite tradițional în bijuterii și rozarii, dar sunt extrem de letale dacă sunt ingerate sau mestecate, conținând abrină.
• Abutilon — Gen de plante erbacee sau arbustive din familia Malvaceae, originar din regiunile tropicale și subtropicale, cultivat pe scară largă în horticultură ca plantă ornamentală de interior sau de grădină. Cunoscută popular sub denumirea de 'arțar de cameră' datorită formei lobate a frunzelor sale, planta este extrem de apreciată pentru florile sale spectaculoase, pendulante, în formă de clopot sau lanternă chinezească, colorate în nuanțe vii de galben, roșu, roz sau portocaliu.
• Abutilon darwinii — Specie de arbust ornamental din familia Malvaceae, originară din pădurile tropicale ale Braziliei, caracterizată prin frunze dens pubescente, palmat-lobate și flori mari, campanulate, de culoare roz-portocalie, străbătute de venaturi roșiatice spectaculoase. Această specie joacă un rol istoric și fundamental în horticultura mondială, fiind unul dintre părinții genetici principali folosiți la crearea majorității hibriziilor decorativi de *Abutilon* cultivați astăzi în sere și apartamente.
• Abutilon megapotamicum — Specie de arbust semivolubil sau târâtor din familia Malvaceae, originară din Brazilia, Argentina și Uruguay, remarcabilă prin ramurile sale lungi, flexibile și plonjante. Este extrem de cultivată în scopuri ornamentale datorită florilor sale unice și spectaculoase, suspendate pe pedunculi subțiri, care prezintă un caliciu umflat, de un roșu aprins, din care ies petale galbene contrastante și stamine purpurii proeminente, aspect ce amintește de forma unor lanterne chinezești.
• Abutilon vitifolium — Denumirea științifică sinonimă pentru *Corynabutilon vitifolium*, o specie de arbust mare sau arbore de talie mică din familia Malvaceae, originară din pădurile temperate și umede ale statului Chile. Această plantă deosebită este extrem de cultivată pe plan mondial în grădinile botanice și peisagistice datorită frunzelor sale mari, palmat-lobate, acoperite de perișori moi, care seamănă cu cele ale viței-de-vie, și pentru florile sale spectaculoase, larg deschise, în formă de cupă, colorate în nuanțe delicate de bleu, lavandă sau alb-auriu.
• Abutilon x hybridum — Denumirea colectivă atribuită unui grup vast și complex de hibrizi artificiali ornamentali din familia Malvaceae, obținuți prin încrucișarea selectivă a mai multor specii native din America de Sud (precum *Abutilon darwinii* și *Abutilon striatum*). Aceste plante, cunoscute universal sub numele de 'arțar de cameră', sunt printre cele mai populare plante de ghiveci din lume, fiind extrem de apreciate pentru înflorirea lor continuă, foliajul luxuriant și paleta bogată de culori ale corolelor campanulate (alb, galben, roz, portocaliu, roșu).
• Acaena argentea — Specie de plantă perenă reptantă din genul Acaena, originară din regiunile temperate ale Americii de Sud (Chile și Argentina), remarcabilă prin valoarea sa ornamentală deosebită. Se individualizează prin frunzele sale compuse, ale căror foliole prezintă reflexii metalice, argintii-albăstrui, acoperite de perișori fini care reflectă lumina solară și oferă protecție împotriva deshidratării în climatele aride sau alpine.
• Acalypha — Gen extins de plante erbacee, arbuști și subarbuști din familia Euphorbiaceae, cuprinzând sute de specii larg răspândite în zonele tropicale și subtropicale ale lumii. Plantele din acest gen sunt extrem de apreciate în horticultură ca specii ornamentale datorită inflorescențelor lor unice sub formă de amânți sau spice lungi, pendule și pufoase, adesea intens colorate în nuanțe de roșu aprins sau purpuriu, dar și pentru frunzișul lor exotic, zimțat și variat.
• Acalypha hispida — Specie de arbust tropical peren din genul Acalypha, originară din Arhipelagul Malaez și insulele din Pacificul de Sud, cultivată pe scară largă la nivel mondial ca plantă ornamentală de seră sau de interior. Această plantă spectaculoasă se remarcă prin inflorescențele sale pistilate unice, sub formă de amânți penduli, cilindrici și pufoși, de un roșu-aprins intens, care pot atinge lungimi de până la 50 de centimetri. Aspectul lor catifelat este determinat de densitatea mare de stiluri lungi și subțiri ale florilor femele, adaptate pentru captarea polenului.
• Acalypha integrifolia — Specie de arbust sau arbore de talie mică din genul Acalypha, endemică în insulele din vestul Oceanului Indian (în special în Insulele Mascarene: Mauritius și Réunion). Se distinge în cadrul genului prin frunzele sale simple, lanceolate sau eliptice, cu margini întregi (fără zimți), caracteristică morfologică reflectată direct în epitetul său specific. Această plantă face parte din flora indigenă vulnerabilă, fiind adaptată la ecosistemele de pădure uscată sau de tranziție ale acestor regiuni insulare.
• Acalypha wilkesiana — Specie de arbust tropical peren din genul Acalypha, originară din insulele Pacificului de Sud (Vanuatu, Fiji), remarcabilă prin frunzișul său spectaculos, multicolor și asimetric. Frunzele sale mari, dințate și adesea ondulate prezintă tipare cromatice complexe în nuanțe de bronz, cupru, roșu, roz și crem. În horticultură, este utilizată pe scară largă pentru crearea de garduri vii în climatele calde sau ca plantă de accent în sere și interioare datorită valorii sale vizuale deosebite.
• acantă — Plantă erbacee perenă din genul Acanthus, familia Acanthaceae, originară din regiunea mediteraneeană și din zonele tropicale, caracterizată prin frunze mari, adânc crestate, adesea spinoase, și inflorescențe sub formă de spic înalt cu flori albe, purpurii sau roz. În horticultură, este cultivată ca plantă ornamentală de fundal datorită arhitecturii sale impunătoare, fiind totodată planta ale cărei frunze au servit drept model istoric pentru realizarea faimosului ornament arhitectural din stilul corintic.
• Acanthus carolialexandri — Specie rară de plantă erbacee perenă din genul Acanthus, originară din Peninsula Balcanică (endemică în anumite regiuni aride și muntoase din Grecia). Taxonul se caracterizează prin frunze strâns dispuse în rozetă bazală, cu lobi ascuțiți, și prin tije florale rigide ce poartă flori protejate de bractee spinoase. Reprezintă un element floristic de nișă, adaptat la microclimate mediteraneene stâncoase, fiind descris și studiat în principal în lucrările de fitotaxonomie est-europeană.
• Acanthus mollis — Specie de plantă erbacee perenă, rizomatoasă, de talie mare, din genul Acanthus, originară din regiunea mediteraneeană. Este caracterizată prin frunze mari, de un verde închis strălucitor, adânc lobate, dar cu margini și lobi moi, flexibili și lipsiți de spini, trăsătură reflectată direct în epitetul său specific. Inflorescențele sale monumentale, sub formă de spice lungi și dense ce poartă flori tubulare albe cu nuanțe purpurii, au o importanță istorică legendară, fiind modelul botanic exact care a inspirat decorațiunile capitelurilor corintice în arhitectura Greciei și Romei antice.
• Acanthus montanus — Specie de arbust pitic peren, cu tulpini parțial lignificate la bază, aparținând genului Acanthus și familiei Acanthaceae, originară din pădurile tropicale și zonele muntoase umbroase ale Africii de Vest și Centrale. Se distinge prin frunzele sale mari, profund lobate și intens ondulate, ale căror margini sunt prevăzute cu spini ascuțiți și rigizi. Inflorescențele sale sunt spice terminale erecte, spectaculoase, alcătuite din flori tubulare albe, roz-pal sau ușor liliachii, fiind o plantă apreciată în horticultură pentru aspectul său exotic și sculptural.
• acățătoare — Plantă care se dezvoltă pe verticală prin prinderea de suporturi străine sau pasăre/animal adaptat la escaladarea trunchiurilor de copaci (având degete opozabile sau gheare puternice, cum sunt ciocănitorile); agățătoare. Ca substantiv feminin regional, desemnează și o unealtă rudimentară, un cârlig ori o frânghie prevăzută cu noduri folosită în gospodărie pentru suspendarea sau tragerea obiectelor grele. În limba literară actuală, conceptul este acoperit de formele 'agățătoare' sau 'cățărătoare'.
• acrofită — Plantă adaptată structural și fiziologic să trăiască și să se dezvolte la altitudini mari, în etajul alpin superior sau pe crestele muntoase stâncoase. Acro fitele prezintă caracteristici ecomorfologice specifice (talie pitică, tulpini târâtoare, frunze persistente sau acoperite cu peri deși) care le permit să reziste la vânturi violente, temperaturi extreme și radiații ultraviolete intense.