#raritati lexicale

• adulmecos — Un adjectiv neologic rar utilizat în limbajul literar, poetic sau expresiv pentru a descrie un obiect, un mediu sau un fenomen atmosferic bogat în mirosuri subtile ori capabil să declanșeze și să stimuleze puternic simțul olfactiv. De asemenea, termenul poate califica, într-un sens figurat sau caracterologic, o atitudine marcată de suspiciune, curiozitate exagerată ori un fler investigativ deosebit, fiind înrudit semantic cu ideea de a adulmeca sau de a fi extrem de receptiv la indicii ascunse.
• agresiona — Variantă neologistică rară și livrescă pentru verbul 'agresa', folosită uneori în vechi texte de jurisprudență sau traduceri juridice timpurii pentru a desemna acțiunea de a comite o agresiune, de a ataca sau de a vătăma integritatea unei persoane. În limba română modernă, termenul este considerat un derivat redundant, preferându-se în mod absolut forma standard 'agresa'.
• agresionare — Acțiunea de a agresiona și rezultatul ei; formă substantivală rară și redundantă ce descrie actul dinamic de atacare sau agresiune fizică ori verbală asupra unui individ. În lexiconul contemporan, acest termen este complet înlocuit de formele consacrate 'agresare' sau 'agresiune'.
• agresionat — Formă neologistică arhaică sau rară, echivalentă cu termenul modern 'agresat', folosită istoric pentru a descrie o persoană sau o entitate care a fost supusă unui atac violent, unei vătămări sau unei acțiuni ostile din partea unui atacator. În limba română contemporană, cuvântul este considerat o formă redundantă și nerecomandată, fiind substituit complet de 'agresat'.
• agreso — Formă neologistică timpurie, arhaică sau rară pentru substantivul 'agresor' (at度が, atacator), utilizată ocazional în jargonul juridic sau în traducerile literare de la sfârșitul secolului al XIX-lea. În limba română contemporană, cuvântul este considerat o eroare de adaptare sau o formă incompletă, fiind substituit în totalitate de termenul standard 'agresor'.
• angâș — Termen arhaic extrem de rar sau regionalism folosit în trecut pentru a desemna o stare de strâmtoare, o anghisare, o sufocare fizică ori o criză respiratorie acută. Ca adjectiv, poate descrie un spațiu înghesuit, o atmosferă sufocantă, apăsătoare, sau o persoană cuprinsă de o stare severă de anxietate, neliniște profundă ori necaz major care îi blochează suflul.
• aplecușat — Care prezintă o înclinare ușoară, o pantă lină sau o structură aplecată în mod discret; teren, drum ori acoperiș caracterizat printr-un relief ce favorizează scurgerea naturală a apelor fără a prezenta o pantă abruptă sau periculoasă.
• aplos — Care este simplu, necompus, unic sau format dintr-un singur element structural ori dintr-o nuanță cromatică uniformă. Termenul reprezintă o adaptare adjectivală rară a rădăcinii grecești 'haplos', utilizat uneori în lucrările academice de botanică veche pentru a descrie o floare cu un singur rând de petale ori un organ vegetal neseparat în lobi.
• așarna — Formă rară, livrescă, preluată direct din limba franceză ('s'acharner'), utilizată uneori în traduceri vechi neadaptate pentru a descrie acțiunea de a se îndârji, a se înverșuna sau a urmări cu o stăruință implacabilă și violentă un obiectiv, un adversar ori o activitate.
• asasinator — Termen livresc, rar sau învechit utilizat pentru a desemna o persoană care asasinează, un instigator ori un agent distructiv care provoacă suprimarea violentă a cuiva sau a unui sistem; în sens adjectival, calificează o acțiune, un element sau un factor care are capacitatea ori scopul de a ucide sau de a nimici.
• ascetiza — A adopta un mod de viață auster și retras; a trăi ca un ascet, impunându-și voluntar privațiuni, posturi și restricții severe de la plăcerile materiale. În formă reflexivă, exprimă acțiunea structurală a unui individ de a se auto-disciplina spiritual și fizic prin izolare și meditație profundă.
• aschitean — Persoană care aparține unui schit, care locuiește sau își desfășoară activitatea monastică într-un schit; viețuitor al unei comunități monastice mici și izolate. Ca adjectiv, termenul descrie tot ceea ce ține de organizarea, viața, rânduiala sau specificul structural al unui schit.
• ascunzător — Care ascunde, tăinuiește sau maschează privirii; element structural sau persoană care servește ca paravan ori adăpost împotriva detectării. În sens substantival rar, definește un agent ori un obiect protector care tăinuiește în mod activ secrete sau bunuri materiale.
• ausu — Termen de specialitate ce desemnează un recipient tradițional sau o cană ritualică din lut, specifică unor culturi preistorice, utilizată pentru libații sau păstrarea substanțelor volatile. În sens larg, cuvântul poate apărea și ca variantă regională rară sau arhaică pentru anumite unelte de colectare ori vase de măsură folosite în comunitățile rurale izolate.