#secular

• Adam de la Halle — Poet, compozitor, truver și dramaturg francez medieval din secolul al XIII-lea, considerat unul dintre fondatorii teatrului secular în Franța; autor al celebrei piese muzicale 'Jocul lui Robin și al Marionului' (Le Jeu de Robin et de Marion). Această personalitate structurală a istoriei artelor a excelat în compoziția polifonică timpurie și în monodii, punând bazele operei comice medievale prin îmbinarea dialogului vorbit cu secțiuni muzicale lirice.
• anticlerical — Care se opune clericalismului, influenței excesive a clerului sau a instituțiilor bisericești în viața politică, socială, culturală și administrativă a unui stat; adept al laicității și al separării stricte dintre biserică și stat. Ca substantiv, definește o persoană sau un militant politic care critică privilegiile ecleziastice și militează pentru secularizarea instituțiilor publice.
• anticlericală — Femeie sau militantă care se opune clericalismului și influenței politice a bisericii în stat. Ca adjectiv, reprezintă forma de feminin pentru anticlerical, descriind o atitudine, o mișcare, o lege, o publicație sau o ideologie care promovează laicitatea, secularizarea societății și eliminarea privilegiilor ecleziastice.
• anticlericalism — Curent ideologic, atitudine politică sau mișcare socială care se opune clericalismului; doctrină care combate influența ierarhiei ecleziastice în treburile publice, politice, juridice și educaționale ale statului. Acest fenomen istoric, dezvoltat masiv în timpul Iluminismului și al Revoluției Franceze, promovează laicitatea, libertatea conștiinței și secularizarea completă a instituțiilor guvernamentale.
• antireligios — Care se opune religiei, dogmelor sau practicilor de cult; îndreptat împotriva sentimentului religios și a instituțiilor bisericești. Termenul descrie manifestări, discursuri, regimuri politice sau curente filozofice care critică sau reprimă manifestările de credință, militând pentru secularizare radicală, ateism de stat sau deconstruirea miturilor teologice în favoarea rațiunii pure ori a științei.
• antropolatrie — Adorarea, deificarea sau divinizarea ritualică ori conceptuală a omului, a unei ființe umane sau a naturii umane în general; cultul omului. În teologie, termenul desemnează adesea o erezie sau o deviație dogmatică ce constă în acordarea de onoruri divine unei creaturi pământești, în timp ce în filozofia modernă definește formele radicale de umanism laic.
• Ataturk — Numele onorific acordat lui Mustafa Kemal (1881–1938), militar și om de stat, fondatorul și primul președinte al Republicii Turcia. Termenul se traduce literal prin 'Tatăl turcilor' și simbolizează reformele radicale de modernizare, secularizare, occidentalizare și restructurare juridică, lingvistică și economică prin care fostul Imperiu Otoman a fost transformat într-un stat național modern.
• atee — Forma de feminin singular sau plural pentru termenul „ateu”; persoană de sex feminin care neagă existența lui Dumnezeu sau a oricărei divinități, adoptând o perspectivă filozofică materialistă sau agnostic-exclusivă. Ca adjectiv, se acordă cu substantive feminine, descriind doctrine, convingeri, curente de gândire sau societăți structurate pe absența credinței religioase și a misticismului.
• ateiat — Formă de participiu trecut și adjectiv regional provenită din verbul popular „a se ateia” (a deveni ateu, a îmbrățișa laicismul). Descrie o persoană care a renunțat complet la credințele religioase, un spirit convertit la raționalism sau, în sens tranzitiv arhaic, o comunitate ori o structură de gândire care a fost laicizată și detașată de dogmele bisericești în urma unei influențe externe.
• ateiere — Acțiunea de a se ateia și rezultatul ei; proces popular, arhaic sau regional ce descrie trecerea de la o stare de credință religioasă la ateism ori liberul-cugetat. Reprezintă substantivarea verbului regional „ateia” și este utilizată în studiile dialectale sau în documentele istorice seculare pentru a desemna laicizarea, răspândirea materialismului sau abandonarea voluntară a dogmelor ecleziastice într-o comunitate.
• ateieturi — Termen regional sau popular colectiv derivat în mod abstract pentru a descrie manifestările, discuțiile, argumentele sau comportamentele considerate laice, seculare ori specifice celor care au abandonat credința (atei). În scrierile bisericești arhaice sau în graiurile locale izolate, cuvântul era utilizat uneori cu o nuanță peiorativă pentru a desemna totalitatea ideilor materialiste care contraziceau dogmele religioase tradiționale.
• ateism — Curent de gândire sau poziție filozofică caracterizată prin absența credinței în existența divinității, sau prin negarea explicită și argumentată a lui Dumnezeu și a oricăror forțe supranaturale. Spre deosebire de agnosticism (care consideră divinitatea necunoscută sau incognoscibilă), ateismul se fundamentează structural pe raționalism, materialism științific și pe explicarea universului prin legi naturale verificabile empiric.
• ateist — Persoană de sex masculin care nu crede în existența lui Dumnezeu sau a oricărei divinități, respingând dogmele și cultele religioase în favoarea unei viziuni raționale sau materialiste asupra lumii. Ca adjectiv, descrie o persoană, o atitudine sau un curent de gândire care este specific ateismului, fundamentează analiza universului pe legi naturale și promovează liberul-cugetat.
• ateistic — Care aparține ateismului sau persoanelor atee, privitor la ateism; caracterizat prin negarea existenței lui Dumnezeu sau prin promovarea principiilor laice. Termenul se aplică cu precădere pentru a descrie sisteme filozofice, lucrări literare, curente ideologice, discursuri sau perioade istorice definite prin respingerea structurală și militantă a elementelor religioase.
• ateu — Persoană care nu crede în existența lui Dumnezeu, a divinităților sau a oricărei forțe supranaturale; adept al ateismului. Ca adjectiv, termenul califică o idee, un discurs, o filozofie sau o societate care neagă ori exclude complet factorul divin din explicarea lumii și a originilor universului.