#semnal

• alarmă — Semnal acustic, vizual sau electronic predefinit, emis de un dispozitiv specializat pentru a avertiza asupra prezenței unui pericol iminent, a unei pătrunderi neautorizate sau a unei urgențe majore; prin extensie, starea de alertă, neliniște profundă, teamă sau agitație colectivă provocată în rândul populației de apariția unei amenințări. Acest mecanism structural include atât sistemele automate de avertizare (anti-incendiu, anti-efracție), cât și reacția psihologică sau operațională de mobilizare imediată a resurselor de intervenție.
• amag — Formă prescurtată sau acronim utilizat în tehnica digitală, ingineria audio și prelucrarea semnalelor pentru a desemna magnitudinea absolută a unui semnal acustic sau electronic (provenit din 'amplitude magnitude'); de asemenea, în informatică și programare, termenul poate reprezenta un identificator tehnic de variabilă sau o extensie de fișier specifică unor baze de date compactate ori biblioteci grafice proprietare.
• amplifica — A mări, a spori, a dezvolta sau a intensifica volumul, puterea, amploarea ori valoarea unui fenomen, a unui semnal electric, sonor ori a unei stări; în matematică, a înmulți atât numărătorul, cât și numitorul unei fracții cu același număr întreg pentru a-i schimba termenii fără a-i modifica valoarea structurală. Reprezintă un proces fundamental în electronică pentru procesarea semnalelor și în dinamică pentru extinderea efectelor fizice.
• amplificare — Acțiunea de a amplifica și rezultatul ei; proces fizic, electronic sau matematic prin care se mărește intensitatea, puterea, amplitudinea unui semnal ori valoarea termenilor unei fracții. În electronică, reprezintă sporirea mărimii de intrare cu ajutorul unui dispozitiv specializat care utilizează o sursă externă de energie, asigurând transmiterea și procesarea optimă a datelor.
• amplificat — Care a fost supus procesului de amplificare; semnal, sunet sau valoare numerică mărită structural în intensitate, volum ori întindere. Descrie starea finală a unui element procesat tehnic pentru a fi mai puternic sau a unei fracții ale cărei elemente componente au fost înmulțite cu un factor comun.
• amplificație — Termen tehnic ce desemnează procesul, starea sau gradul de amplificare al unui semnal, al unei unde ori al unui curent electric într-un circuit; reprezintă raportul dintre mărimea de ieșire și mărimea de intrare a unui dispozitiv amplificator. Este utilizat frecvent în radiotehnică și acustică pentru a exprima câștigul structural obținut prin intermediul componentelor active.
• amplificator — Aparat, dispozitiv electronic sau ansamblu tehnic care mărește puterea, tensiunea ori intensitatea unui semnal electric, acustic sau luminos primit la intrare, utilizând energie de la o sursă externă; ca adjectiv, descrie orice element sau factor care sporește ori intensifică un efect, o stare sau un fenomen fizic sau social.
• analizor — Formă alternativă sau regională admisă pentru termenul analizator; definește un instrument, aparat sau sistem anatomic care execută o analiză. În fiziologie, reprezintă rețeaua biologică responsabilă de transformarea excitațiilor în senzații constiente, iar în fizică și inginerie este un dispozitiv tehnic programat să măsoare și să fragmenteze proprietățile unui semnal electric, amestec chimic ori flux informațional.
• analog — Care prezintă o analogie, care este asemănător, similar sau parțial identic cu un alt obiect, fenomen ori concept din punct de vedere structural sau funcțional. În electronică și cibernetică, descrie un dispozitiv, semnal sau calculator care operează cu mărimi fizice continue (tensiune, curent) pentru a reprezenta datele, spre deosebire de sistemele digitale (numerice). În biologie, se referă la organe cu funcții similare, dar cu origini embrionare diferite.
• analogic —
• antibruiaj — Care împiedică, neutralizează sau reduce efectele bruiajului electromagnetic ori radio; ansamblu de circuite electronice, algoritmi software sau tehnici operative destinate protejării transmisiilor de date împotriva interferențelor intenționate sau accidentale. În domeniul militar și al telecomunicațiilor de siguranță, tehnologia garantează integritatea semnalului GPS, radar sau radio în medii ostile transmisiilor.
• antifeding — Variantă grafică adaptată sau fluctuație ortografică secundară în limba română pentru termenul tehnic 'antifading'; proprietate sau circuit capabil să compenseze și să reducă fluctuațiile de intensitate ale semnalelor radio (fading). Deși normele lingvistice actuale recomandă scrierea standardizată cu litera 'a' (antifading), forma cu 'e' (antifeding) supraviețuiește în unele lucrări de inginerie vechi sau în manuscrise tehnice influențate de pronunția directă din limba engleză.
• anulator — Care determină, provoacă sau atestă desființarea, invalidarea ori anularea unui act, a unui efect sau a unui fenomen; (substantiv) dispozitiv tehnic ori componentă electronică folosită pentru a suprima, neutraliza sau reduce la zero un semnal, un zgomot sau o eroare dintr-un sistem.
• anunciator — Dispozitiv electromecanic sau electronic de avertizare care indică vizual ori acustic starea unui circuit, apariția unei defecțiuni sau recepționarea unui semnal într-un sistem de control; (adjectiv) care anunță, vestește sau semnalizează un eveniment iminent.
• anunțător — Care anunță, vestește, indică sau prevestește un eveniment ori o acțiune viitoare; (substantiv) bărbat care face un anunț public, crainic; dispozitiv mecanic sau electric conceput pentru a semnaliza ori avertiza vizual sau sonor apariția unei modificări într-un circuit.
• artefact — Obiect realizat sau modificat prin activitate umană, având valoare istorică, culturală ori arheologică; în sens extins și tehnologic, reprezintă o eroare, o anomalie sau un element artificial care apare în mod parazitar în structura unei imagini, a unui semnal sau în rezultatul unui experiment din cauza limitărilor tehnice.
• audibilitate — Calitatea de a fi audibil; însușirea unui sunet sau a unui semnal transmis prin unde radio de a fi perceput clar și fără distorsiuni de către urechea umană ori de către un aparat de recepție. În ingineria acustică și telecomunicații, termenul reprezintă un parametru tehnic măsurabil care depinde direct de intensitatea sursei sonore, de distanță, de proprietățile de propagare ale mediului și de nivelul zgomotului de fond.
• audio — Referitor la sunet, la reproducerea, înregistrarea sau transmiterea semnalelor acustice; care aparține frecvențelor sonore perceptibile de către urechea umană. Ca element de compunere (prefixoid), servește la formarea a numeroase cuvinte din sfera tehnologică și media (audiovizual, audioghid, audiobook), desemnând componente, echipamente sau formate digitale axate exclusiv pe gestionarea materialelor sonore.
• audio-video — Care se referă concomitent la înregistrarea, transmiterea, reproducerea sau procesarea semnalelor sonore (audio) și a celor de imagine (video); audiovizual. Ca substantiv, termenul descrie echipamentul, formatul digital, sistemul multimedia sau producția complexă care integrează ambele componente pentru a oferi o experiență senzorială completă unui utilizator.
• audiofrecvență — Frecvență a unei unde acustice sau a unui semnal electric alternativ care se încadrează în spectrul perceptibil de către urechea umană normală, situat între limitele aproximative de 20 Hz și 20.000 Hz; frecvență acustică. În ingineria electronică, termenul definește banda de oscilații prelucrată de amplificatoare, mixere și difuzoare pentru a reproduce fidel sunetele naturale sau muzica.