#sfintit

• adezmă — Formă regională sau arhaică rară, întâlnită în vechi dialecte sau texte bisericești, ce reprezintă o alterare fonetică locală a cuvântului 'agheazmă' (apă sfințită). În context structural și etnografic, termenul desemnează apa rituală binecuvântată de preot în cadrul unor ceremonii religioase, utilizată de credincioși pentru purificare spirituală, sfințirea gospodăriilor sau alungarea simbolică a spiritelor malefice.
• adiazmă — Variantă fonetică regională întâlnită în graiurile transilvănene și bănățene pentru substantivul 'agheasmă' (sau agheazmă); reprezintă apa sfințită de către preot în cadrul unei slujbe religioase ortodoxe sau catolice, utilizată structural în ritualurile de purificare, binecuvântare a caselor și alungare a spiritelor necurate. Termenul păstrează o puternică valoare cutumiară în viața spirituală a comunităților rurale.
• afierosit — Care a fost sfințit, închinat, dedicat sau dăruit printr-un act solemn către o biserică, o mănăstire sau o altă destinație sacră; retras din circuitul civil laic și pus sub protecție religioasă. În documentele medievale românești, descrie un bun (sat, pământ arabil, hrisov) care aparține de drept unui lăcaș de cult. În sens figurat sau modern livrescr, definește o persoană profund devotată unei cauze înalte sau o operă literară care poartă o dedicație oficială.
• agheasmă — Apă sfințită de către preot în cadrul unei slujbe religioase speciale (sfințirea mică sau sfințirea mare a apei), prin invocarea Duhului Sfânt, utilizată în Biserica Ortodoxă și Catolică pentru binecuvântare, purificare structurală, stropirea caselor, a obiectelor de cult și vindecare spirituală; slujba religioasă în cadrul căreia se sfințește această apă.
• agheasmatar — Vas mare de metal, piatră ori marmură utilizat în bisericile ortodoxe pentru păstrarea aghesmei (apei sfințite); mic pavilion, foișor deschis sau construcție ușoară situată în curtea unei mănăstiri ori biserici, unde se săvârșește slujba sfințirii apei la marile sărbători; carte de cult (numită și Molitfelnic) care conține rânduiala sfințirii apei și alte slujbe bisericești mici.
• agheasmatoriu — Formă arhaică sau variantă rară pentru agheasmatar; vas sfințit destinat păstrării apei sfințite ori spațiu ecleziastic restrâns amenajat în interiorul sau în proximitatea lăcașului de cult pentru oficierea ritualului sfințirii apei. Se întâlnește în manuscrisele bisericești vechi și în inventarele mănăstirești de secol XVIII.
• agheazmă — Variantă ortografică pentru agheasmă sau aghiazmă; apa care a fost sfințită de preot prin ritualul liturgic al epiclezei (invocarea Duhului Sfânt). Este utilizată pe scară largă în cultul creștin răsăritean pentru stropirea penitenților, curățirea locurilor profane, alungarea duhurilor necurate și sfințirea obiectelor domestice sau bisericești.
• agheazmatar — Variantă ortografică și lexicală recunoscută pentru agheasmatar; vas metalic de dimensiuni mari, potir monumental sau fântână ritualică utilizată în lăcașurile de cult de tradiție bizantină pentru stocarea apei sfințite. Desemnează, de asemenea, pavilionul exterior acoperit în care comunitățile ecleziastice celebrează sfințirea apei, precum și manualul liturgic ce conține aceste rânduieli.
• aghesmui — A stropi cu agheasmă (apă sfințită) o persoană, o casă, o recoltă sau un obiect de cult, în cadrul unui ritual ecleziastic ori tradițional de purificare structurală și binecuvântare; în limbajul familiar sau argotic, înseamnă a consuma băuturi alcoolice în exces ori a (se) îmbăta.
• aghesmuire — Acțiunea de a aghesmui și rezultatul ei; ritual ecleziastic sau tradițional prin care se stropește cu agheasmă (apă sfințită) o persoană, o locuință, o recoltă ori un obiect de cult în scopul binecuvântării și purificării structurale; în sens familiar sau glumeț, acțiunea de a consuma băuturi alcoolice în exces.
• aghesmuit — Care a fost stropit sau binecuvântat cu agheasmă; locuință ori obiect purificat structural prin ritualul apei sfințite; în limbajul familiar sau argotic, persoană care se află sub influența băuturilor alcoolice, fiind amețită ori beată.
• aghezmui — Variantă ortografică recunoscută pentru aghesmui; acțiunea de a stropi cu agheasmă (apă sfințită) o persoană, o gospodărie, holdele sau diverse bunuri, însoțită de rugăciuni de binecuvântare și purificare spirituală; în sens colocvial, desemnează consumul de băuturi alcoolice până la starea de ebrietate.
• aghezmuire — Variantă ortografică recunoscută pentru aghesmuire; acțiunea de a aghezmui și rezultatul ei; ritual ecleziastic sau tradițional prin care se stropește cu apă sfințită (agheasmă) o persoană, o casă, o recoltă ori un obiect de cult în scopul binecuvântării și purificării structurale; în sens familiar sau glumeț, acțiunea de a consuma băuturi alcoolice în exces.
• aghezmuit — Variantă ortografică pentru aghesmuit; care a fost stropit sau binecuvântat cu agheasmă; locuință ori obiect purificat structural prin ritualul apei sfințite; în limbajul familiar sau argotic, persoană care se află sub influența băuturilor alcoolice, fiind amețită ori beată.
• aghiamant — Formă rară, deformată popular sau regională pentru termenul agheasmatar; vas sfințit utilizat în lăcașurile de cult pentru păstrarea apei sfințite ori, prin extensie, slujba sfințirii apei oficiată de preot la praznicele creștine. Se întâlnește în graiurile din sudul țării sau în texte bisericești manuscrise.
• aghiaș — Termen rar sau regional utilizat în trecut în unele comunități rurale din vestul țării pentru a desemna un mic recipient portabil de lemn ori de metal, folosit la transportul apei de izvor ori, în sens ecleziastic, o variantă populară alterată fonetic pentru persoana care îl însoțește pe preot cu apa sfințită.
• aghiasmă — Variantă ortografică și fonetică foarte răspândită pentru agheasmă; apa sfințită de preot în cadrul unei slujbe religioase ritualice prin invocarea Duhului Sfânt. Este utilizată în Biserica Ortodoxă pentru stropirea penitenților, binecuvântarea caselor, purificarea obiectelor liturgice și ca element de tămăduire spirituală.
• aghiasmatar — Variantă ortografică și fonetică curentă pentru agheasmatar; potir monumental, vas mare de metal sau bazin de piatră folosit în lăcașurile de cult ortodoxe pentru sfințirea și păstrarea apei sfințite (agheasmă). Desemnează, de asemenea, micul foișor deschis din curtea mănăstirilor unde se oficiază sfințirea mare a apei la praznice, precum și cartea de cult ce cuprinde aceste rânduieli.
• aghiasmator — Formă rară, arhaică sau deformată popular pentru cel ce stropește cu agheasmă sau pentru vasul sfințit de cult (aghiasmatar); în graiurile locale, poate indica persoana (cantor, paracliser) care îl însoțește pe preot cu vasul de apă sfințită în timpul sfințirii caselor de Bobotează.
• aghiazmă — Variantă lingvistică și ortografică standard, extrem de utilizată în vorbirea curentă și în textele bisericești pentru agheasmă; apa sfințită de preot prin invocarea Duhului Sfânt în cadrul unei slujbe speciale. În cultul ortodox, reprezintă un element de sfințire structurală și curățire spirituală folosit pentru stropirea credincioșilor, a caselor și a obiectelor liturgice.