#somn

• aromit — Cuprins de moleșeală, amorțeală sau toropeală; care a ațipit sau a moțăit ușor; pe jumătate adormit. Adjectivul descrie starea unei persoane ale cărei simțuri sunt parțial estompate de somnolență. În mod complet separat și rar (ca derivat din 'aromă'), poate califica un produs care a fost aromatizat ori înmiresmat.
• aromitor — Adjectiv regional și arhaic folosit pentru a descrie o persoană sau o acțiune care induce moleșeală, toropeală sau ațipire ușoară; somnifer. Înțelesul secundar face referire la un individ care are tendința de a moțăi mereu, fiind cuprins frecvent de o lenevie plăcută sau de o stare latentă de somnolență în timpul zilei.
• ațipeală — Stare de somn ușor, scurt și superficial; moțăială sau pofsteală pasageră în care simțurile rămân parțial receptive la stimulii externi. În sens larg, termenul descrie o perioadă scurtă de odihnă diurnă sau somnolența care precede intrarea în faza de somn profund, fiind adesea asociată cu oboseala acumulată sau cu o atmosferă monotonă.
• ațipi — A cădea într-un somn ușor, de scurtă durată și superficial; a moțăi sau a pofsti pentru o perioadă scurtă. În sens larg, verbul descrie trecerea involuntară și pasageră de la starea de veghe la o relaxare neurologică incipientă, survenită adesea din cauza oboselii acumulate, a plictiselii sau a unui mediu ambiental liniștitor.
• ațipire — Acțiunea de a ațipi și rezultatul ei; momentul sau procesul intrării într-un somn ușor, scurt și superficial. Spre deosebire de somnul profund, reprezintă o fază intermediară de odihnă în care organismul își încetinește parțial reacțiile reflexe, dar păstrează o conexiune subtilă cu ambianța sonoră înconjurătoare.
• ațipit — Care se află într-o stare de somn ușor, scurt și superficial; moțăit. Termenul descrie o persoană sau un organism ale cărui funcții senzoriale sunt parțial diminuate din cauza oboselii sau a relaxării premature, dar care păstrează o reactivitate latentă la zgomotele sau modificările bruște din mediul înconjurător.
• autonictotropic — Care se referă la autonictotropism; care descrie mișcarea autonomă de curbare sau pliere a organelor vegetale (în special a frunzelor ori petalelor) ce se produce periodic odată cu instalarea nopții, determinată exclusiv de ritmuri biologice endogene și factori structurali interni, fără a depinde în mod direct de prezența ori intensitatea unui stimul luminos extern. Acest mecanism asigură protecția termică și hidrică a aparatului foliar pe parcursul perioadelor nocturne.