#somn

• abendmusik — Termen cultural de origine germană care desemnează o serie de spectacole muzicale de seară, transpus în art-terapie, meloterapie clinică și managementul somnului. În protocoalele de neuro-psihiatrie, conceptul de abendmusik este utilizat pentru a descrie intervențiile structurate prin muzică relaxantă, cu frecvențe joase și ritmuri constante, executate în a doua parte a zilei. Scopul terapeutic constă în reducerea agitației psihomotorii vesperale (sindromul sundowning întâlnit în demențe), inducerea relaxării corticale, scăderea nivelului de cortisol și facilitarea instalării somnului la pacienții cu anxietate cronică sau insomnie.
• actograf — Aparat sau dispozitiv de laborator utilizat pentru înregistrarea automată și continuă a activității motorii globale, a mișcărilor spontane și a alternanței dintre starea de veghe și somn la oameni sau la animalele supuse unor experimente fiziologice. Acest instrument structural transformă impulsurile mecanice ale subiectului în semnale grafice ori digitale analizabile.
• actogramă — Diagramă, grafic sau înregistrare vizuală obținută cu ajutorul unui actograf, care redă succesiunea, durata și intensitatea perioadelor de activitate fizică și de repaus ale unui organism pe parcursul unui interval de timp determinat (de obicei 24 de ore). Acest document structural evidențiază dereglările ritmului biologic și calitatea somnului.
• adenotonsilectomie — Operație chirurgicală complexă prin care se îndepărtează simultan și structural atât amigdala faringiană (polipii), cât și amigdalele palatine. Această intervenție combinată este utilizată pe scară largă în practica medicală curentă pentru tratarea formelor severe de tulburări respiratorii obstructive de somn la copii, precum și în cazul infecțiilor cronice recurente care afectează întregul inel limfatic al gâtului.
• adenozină — Nucleozidă purinică fundamentală formată prin legarea structurală a unei molecule de adenină cu o moleculă de riboză. Această componentă esențială joacă roluri biologice cruciale ca element structural în compuși bioenergetici majori, precum adenozintrifosfatul (ATP), funcționând în același timp în sistemul nervos ca un neuromodulator cu efect inhibitor puternic ce reglează ciclul de somn și starea de veghe, și ca agent antiaritmic în cardiologia de urgență.
• adormire — Acțiunea de a adormi și rezultatul ei; trecerea treptată din starea de veghe în cea de somn. În context teologic și ecleziastic, termenul reprezintă o metaforă solemnă pentru moartea fizică a unui credincios, privită nu ca un sfârșit definitiv, ci ca un repaus temporar al trupului în așteptarea învierii. În sens medical, poate descrie instalarea anesteziei sau starea de amorțeală a unui membru.
• adormită — Femeie sau ființă de gen feminin aflată în stare de somn. În sens comportamental, descrie o femeie lentă, neatentă, blegă sau lipsită de vivacitate în acțiuni. În folclor și literatura universală, termenul individualizează personaje feminine aflate sub puterea unui blestem sau somn magic, simbolizând starea de latență spirituală sau așteptarea unei transformări.
• adormitat — Despre o persoană sau o ființă care se află într-o stare de somnolență accentuată, moleșeală sau amorțeală pasivă; blegit de somn. Acest participiu adjectival rar, păstrat izolat în texte vechi sau graiuri, accentuează ipostaza de inactivitate temporară a unui individ ale cărui simțuri sunt parțial blocate de oboseală.
• afion — 1. Suc lăptos cu puternice proprietăți narcotice și analgezice, extras prin incizarea capsulelor verzi ale macului de grădină (Papaver somniferum); opiu. 2. Denumire populară sau istorică extinsă pentru însăși planta de mac din care se colectează acest suc. 3. În sens figurat, termenul descrie o stare de letargie profundă, toropeală, somnolență extremă sau amorțire a facultăților mintale provocată de substanțe stupefiante.
• aghioasă — Cântare bisericească lentă, tânguitoare și monotonă, specifică ritualurilor liturgice ortodoxe; prin extensie, în limbajul familiar sau folcloric, descrie un somn adânc, greu și prelungit însoțit uneori de sforăit, sau o tânguire plictisitoare și repetitivă a unei persoane.
• agripnie — Stare patologică caracterizată prin insomnie totală sau prelungită, reprezentând o tulburare severă a ritmului circadian de somn și veghe. În contextul cultului religios ortodox, termenul denotă o slujbă nocturnă solemnă de lungă durată (priveghere), oficiată în ajunul marilor sărbători creștine, implicând o stare de veghe spirituală continuă.
• amigdalotomie — Intervenție chirurgicală constând în incizarea sau rezecția parțială (reducerea de volum) a amigdalelor palatine, distinctă structural de amigdalectomie, care presupune extirparea totală. Este indicată clinic în special la copii pentru tratamentul hipertrofiei amigdaliene severe ce provoacă obstrucție respiratorie superioară și apnee în somn, păstrând o porțiune din țesutul limfoid cu rol imunitar.
• antihipnotic — Care combate somnul, starea de somnolență sau efectele induse de medicamentele hipnotice; substanță stimulantă a sistemului nervos central care induce starea de veghe și vigilență. În sens clinic, intervine structural prin blocarea receptorilor care promovează somnul sau prin stimularea eliberării de neurotransmițători excitatori precum dopamina și noradrenalina.
• antisoporific — Care combate, previne sau înlătură starea de somnolență, letargia și torpoarea; substanță farmacologică sau compus natural stimulant care induce starea de alertă, menținând organismul treaz prin blocarea receptorilor responsabili de inducerea somnului. În sens extins, se referă la orice stimul extern sau activitate care stimulează vigilența mentală și elimină senzația de oboseală cronică.
• apnee — Oprire temporară, voluntară sau involuntară, a respirației, caracterizată prin suspendarea tranzitorie a fluxului de aer către plămâni. Acest fenomen structural poate apărea fiziologic în timpul scufundărilor ori patologic în timpul somnului, determinând scăderi ale oxigenului din sânge și fragmentarea odihnei nocturne.
• Ariopsis — Gen de pești marini și salini din familia Ariidae (somni de mare), răspândiți în apele tropicale și subtropicale ale Americii; de asemenea, reprezintă un gen de plante erbacee perene din familia Araceae, originare din regiunile tropicale ale Asiei, caracterizate prin inflorescențe deosebite protejate de o spată.
• ariul — Denumire populară sau științifică românizată pentru peștii din genul Arius, aparținând familiei Ariidae, cunoscuți și sub numele de somni de mare. Acești pești sunt caracterizați prin prezența unor mustăți tactile proeminente în jurul gurii, un corp lipsit de solzi protejat de un mucus dens și țepi dorsali sau pectorali rigizi, adesea venenoși, fiind răspândiți în apele marine tropicale, subtropicale și în estuarele din întreaga lume.
• aromeală — Stare de moleșeală fizică și psihică ușoară, caracterizată prin somnolență, amorțeală a simțurilor sau lenevie plăcută, care precede adesea un somn profund ori însoțește trezirea lentă; moțăială. În mod secundar și rar, termenul poate descrie emanația discretă și continuă a unei arome plăcute în spațiul înconjurător.
• aromi — A fi cuprins de moleșeală, a kwartiza sau a ațipi ușor; a moțăi, a dormita. Folosit frecvent sub formă reflexivă ('a se aromi'), verbul descrie procesul prin care o persoană alunecă treptat într-o stare de somnolență plăcută și relaxare fizică. În mod complet separat și rar, poate fi utilizat ca verb tranzitiv neologic însemnând a aromatiza sau a parfuma.
• aromire — Acțiunea de a (se) aromi și rezultatul ei; procesul fiziologic de intrare treptată și plăcută într-o stare de moleșeală, ațipire sau moțăială; aromeală. Termenul descrie faza de tranziție subtilă dintre starea de veghe deplină și somnul ușor, caracterizată prin relaxare musculară generalizată și diminuarea receptivității la stimulii externi.