#spasm

• Abies concolor — Specie de brad originară din munții Americii de Nord de Vest, cunoscută popular sub numele de brad argintiu sau brad cu ace colorate uniform. În medicina indigenă americană și în ghidurile moderne de aromaterapie, extractele distilate din Abies concolor sunt recunoscute pentru proprietățile lor puternic sedative asupra sistemului nervos, spasmolitice și analgezice, fiind utilizate în ameliorarea stărilor de anxietate ridicată și a durerilor musculare cronice.
• acalazie — Tulburare motorie primară rară a esofagului, caracterizată prin absența peristaltismului normal în corpul esofagian și prin relaxarea defectuoasă sau incompletă a sfincterului esofagian inferior în timpul deglutiției. Această afecțiune neurodegenerativă duce la acumularea alimentelor în esofag, provocând dilatarea progresivă a acestuia, manifestându-se clinic prin disfagie (dificultate la înghițire), regurgitații, dureri retrosternale și scădere în greutate.
• acrocianoză — Afecțiune circulatorie periferică cronică și nedureroasă, caracterizată prin colorarea albăstruie sau lividă a extremităților corpului (mâini, degete, picioare), însoțită de transpirație rece și hipotermie locală. În context clinic, această disfuncție structurală este cauzată de spasmul arteriolelor mici combinat cu dilatarea compensatorie a venulelor capilare, fiind accentuată de expunerea la temperaturi scăzute sau de stres emoțional.
• agonale — Forma de plural (feminin și neutru) a adjectivului agonal; se referă la fenomenele, crizele, spasmele sau manifestările clinice care însoțesc agonia, reprezentând încercările reflexe și dezorganizate ale organismului aflat în stadiul terminal, chiar înainte de instalarea morții clinice.
• agonic — Care aparține agoniei, privitor la perioada de tranziție finală dintre viață și moartea clinică; sinonic cu agonal, termenul descrie stările, spasmele, reflexele respiratorii sau convulsiile de oxigenare ineficientă specifice unui organism aflat în colaps biologic terminal.
• algospasm — Spasm muscular dureros; contracție involuntară, bruscă, violentă și persistentă a unui mușchi sau a unui grup de mușchi, însoțită de o senzație intensă de durere acută. În practica clinică, termenul descrie episoade nociceptive severe asociate frecvent cu crampele musculare paroxistice, afecțiunile coloanei vertebrale (cum ar fi lumbago acut) sau colicile viscerale, reprezentând o interacțiune disfuncțională între semnalele de durere și reflexele motorii.
• angiospasm — Constricție bruscă, temporară și involuntară a fibrelor musculare netede din peretele unui vas de sânge, determinând îngustarea accentuată a lumenului vascular și reducerea tranzitorie a fluxului circulator. Acest fenomen structural patologic binedefinit poate afecta arterele coronare (provocând angina Prinzmetal), arterele cerebrale sau vasele periferice ale extremităților, manifestându-se clinic prin episoade acute de durere ischemică, paloare localizată și parestezii.
• angiospasmodic — Care se referă la angiospasm, care are proprietatea de a provoca un spasm vascular, ori medicament / substanță farmacologică destinată combaterii și relaxării contracturilor spastice ale pereților vasculari. Ca descriptor clinic sau agent terapeutic binedefinit, acționează direct asupra musculaturii netede arteriale pentru a restabili calibrul normal al lumenului și a îmbunătăți perfuzia sanguină în organele afectate de ischemie.
• angiospastic — Care se referă la angiospasm, care aparține acestuia sau care este caracterizat prin tendința accentuată de contractare bruscă, involuntară și dureroasă a musculaturii netede din pereții arteriali. În context clinic și structural, acest descriptor definește crize, episoade ischemice ori sindroame vasculare binedefinite (cum este boala Raynaud) dominate de o îngustare spastică tranzitorie a lumenului circulator sub acțiunea unor stimuli neurovegetativi sau termici.
• antiperistaltic — Care se opune mișcărilor peristaltice normale ale tubului digestiv, încetinind sau inversând contracțiile musculare ale stomacului ori intestinelor; medicament antiperistaltic utilizat structural în gastroenterologie pentru a opri spasmele, diareea acută sau contracțiile intestinale violente. În sens clinic, descrie atât substanțele spasmolitice, cât și fenomenul patologic de mișcare retrogradă a conținutului digestiv.
• antiperistaltism — Fenomen fiziologic sau patologic constând în inversarea undelor de contracție musculară ale tubului digestiv, care se propagă în sens contrar celui normal, adică dinspre etajele inferioare către cele superioare. Acest mecanism structural poate apărea ca o reacție de apărare a organismului în cazul ingestiei de substanțe toxice, generând vărsături, sau ca simptom sever în cadrul unor obstrucții și ocluzii intestinale mecanice.
• antispasmatic — Care combate, previne sau ameliorează spasmele, respectiv contracțiile musculare involuntare, bruște și dureroase ale mușchilor netezi sau scheletici. Ca substantiv, termenul desemnează orice medicament, remediu naturist sau compus bioactiv administrat clinic pentru a induce relaxarea musculară și a calma colicile abdominale, renale sau biliare.
• antispasmodic — Variantă lingvistică și medicală sinonimă cu antispasmatic; proprietate a unui medicament sau agent terapeutic de a suprima convulsiile și spasmele musculare acute. În terminologia medicală modernă, termenul este preferat adesea în literatura anglo-saxonă pentru a clasifica inhibitorii motilității gastrointestinale și blocantele canalelor de calciu utilizate în sindromul de colon iritabil.
• antispastic — Care previne, combate sau diminuează spasticitatea musculară, hipertonia și spasmele involuntare dureroase cauzate de afecțiuni neurologice sau digestive. Ca substantiv, definește un medicament sau o substanță activă administrată pentru a relaxa mușchii striați în boli precum scleroza multiplă ori paralizia cerebrală, sau mușchii netezi în cazul colicilor severe.
• antispazmodic — Variantă ortografică acceptată pentru antispasmodic; proprietate a unui compus farmaceutic sau extract vegetal de a inhiba motilitatea crescută și contracturile involuntare la nivelul musculaturii netede a organelor cavitare. Ca substantiv, reprezintă o substanță activă prescrisă frecvent pentru ameliorarea rapidă a durerilor acute provocate de crize biliare, urinare sau intestinale.
• arteriospasm — Constricție bruscă, involuntară și temporară a musculaturii netede din peretele unei artere, care provoacă o îngustare acută a lumenului vascular și o reducere tranzitorie a fluxului sangvin în teritoriul irigat. Acest spasm arterial poate fi declanșat de stimuli termici (expunere la frig), stres emoțional intens, substanțe chimice sau dezechilibre nervoase, generând episoade de ischemie locală reversibilă (cum se întâmplă în sindromul Raynaud sau în angina vasospastică).
• asmatic — Care suferă de astm bronsic sau care manifestă simptomele clinice caracteristice acestei afecțiuni respiratorii cronice (dispnee, wheezing, tuse); (ca adjectiv) care aparține astmului, este provocat de acesta ori se referă la crizele paroxistice de sufocare cauzate de bronhospasm și de inflamația căilor aeriene.
• asmatică — Persoană de sex feminin care suferă de astm sau care manifestă simptomele acestei afecțiuni respiratorii cronice; adjectiv care descrie o stare, o manifestare clinică (precum o respirație șuierătoare și dificilă) ori o tuse corelată direct cu astmul bronșic. În context medical modern, termenul trimite la hipersensibilitatea căilor aeriene inflamate, care reacționează prin bronhospasm la diverși factori alergeni ori la efort fizic.
• assa-fetida — Rășină gumoasă obținută din rizomii și rădăcinile unor plante erbacee perene din genul Ferula (familia Apiaceae), originare din Iran și Afganistan; se caracterizează structural printr-un miros puternic, respingător, sulfuros (asemănător cu cel de usturoi stricat), însă este utilizată pe scară largă în bucătăria indiană ca condiment digestiv (după gătire capătă o aromă plăcută) și în fitoterapia tradițională ca antispasmodic.
• asughiț — Formă regională sau variantă fonetică arhaică pentru sughiț; contracție spasmodică involuntară și repetată a diafragmei, urmată de o închidere bruscă a glotei care produce un sunet caracteristic. Ca formă verbală, reprezintă persoana I singular a verbului regional 'asughița' (a sughița).