#spirit

• abrașan — (Regional) Varietate de struguri românești cu boabe albe-verzui, cultivată local; (prin extensie) cal de o anumită rasă, adesea caracterizat ca fiind nărăvaș, iute la mânie sau având un aspect pestriț.
• adogmatism — Atitudine filozofică, doctrină sau orientare intelectuală care respinge dogmatismul, contestând valabilitatea dogmelor și a principiilor impuse ca absolute, imobile ori infailibile. Structural, adogmatismul promovează scepticismul constructiv, relativismul epistemic, spiritul critic și revizuirea permanentă a cunoștințelor în funcție de noile descoperiri științifice și raționale.
• adormire — Acțiunea de a adormi și rezultatul ei; trecerea treptată din starea de veghe în cea de somn. În context teologic și ecleziastic, termenul reprezintă o metaforă solemnă pentru moartea fizică a unui credincios, privită nu ca un sfârșit definitiv, ci ca un repaus temporar al trupului în așteptarea învierii. În sens medical, poate descrie instalarea anesteziei sau starea de amorțeală a unui membru.
• Aga Khan — Titlu dinastic ereditar purtat de imamul (conducătorul spiritual) al comunității musulmane șiite Ismaili Nizari. Titlul combină rangul militar de 'agă' cu cel princiar de 'khan', fiind recunoscut internațional pentru implicarea deținătorilor săi în proiecte globale de filantropie, cultură, arhitectură și dezvoltare structurală durabilă prin intermediul fundațiilor dedicate.
• ahasveric — Care aparține sau este propriu lui Ahasver; caracteristic Evreului Rătăcitor. În critică și eseistică, termenul descrie o stare de spirit marcată de un nomadism spiritual incurabil, o neliniște profundă, o rătăcire continuă și o incapacitate structurală de a se stabili într-un loc sau de a-și găsi pacea interioară.
• ajunare — Acțiunea de a ajuna și rezultatul ei; abținerea totală sau parțială de la alimente și băuturi în preziua unei mari sărbători creștine, ca formă de penitență, purificare spirituală și pregătire ascetică. Acest obicei religios este profund înrădăcinat în liturghia ortodoxă și catolică, fiind considerat o jertfă personală menită să sporească starea de rugăciune.
• alienie — Formă arhaică reziduală, livrescă sau poetică rară, utilizată uneori în trecut ca variantă pentru 'străinătate' ori pentru starea de izolare absolută a spiritului. În anumite scrieri romantice timpurii sau traduceri vechi de texte filozofice, cuvântul sugera o ruptură melancolică de patrie, o rătăcire lungă printre străini sau starea sufletească a unui om care nu își mai găsește locul în propria casă.
• Allende — Nume de familie de origine bască de rezonanță mondială, celebru în istoria politică prin Salvador Allende (1908–1973), primul președinte socialist al Chile ales democratic, înlăturat prin lovitura de stat militară condusă de Augusto Pinochet. În cultură, numele este universal cunoscut datorită Isabellei Allende, una dintre cele mai faimoase și traduse scriitoare contemporane de limbă spaniolă, autoarea romanului 'Casa spiritelor'.
• amrita — Termen de origine sanscrită (amṛta) utilizat în hinduism, budism și sikhism pentru a desemna nectarul divin al nemuririi, licoarea sacră a zeilor obținută structural prin baterea oceanului de lapte (Samudra Manthan); reprezintă un echivalent conceptual al ambroziei din mitologia greacă, simbolizând starea de puritate absolută, eliberarea spirituală (moksha) și beatitudinea divină obținută prin meditație profundă.
• anagogă — Metodă sau proces spiritual și hermeneutic prin care sufletul ori mintea este ridicată de la înțelegerea lucrurilor materiale, literale sau pământești către contemplarea adevărurilor divine, mistice și cerești; interpretare spirituală superioară. În exegeza biblică clasică, reprezintă al patrulea sens al Scripturii (sensul anagogic), orientat structural spre realitățile escatologice, viața veșnică și destinul ultim al umanității.
• anagogie — Metodă de interpretare mistică sau spirituală a unui text sacru ori literar, prin care înțelesul literal sau istoric este ridicat structural spre contemplarea realităților divine, eterne și escatologice. În hermeneutica biblică tradițională (patristică și medievală), reprezintă ultimul și cel mai înalt dintre cele patru sensuri ale Scripturii, fiind axat pe prefigurarea Împărăției Cerurilor, a vieții de dincolo și a destinului spiritual ultim al sufletului uman.
• Anaisa — Divinitate sau spirit feminin major (cunoscută pe deplin ca Anaisa Pye) venerată în sincretismul religios din Republica Dominicană și în cultele 21 Divisiones (Voodoo dominican). Considerată structural drept patroana dragostei, a banilor, a frumuseții și a norocului, ea este asociată în mod sincretic cu Sfânta Ana din tradiția catolică, fiind portretizată ca o entitate extrem de puternică, cochetă și binefăcătoare, solicitată în ritualurile populare pentru rezolvarea crizelor sentimentale sau financiare.
• anavatmi — Concept filosofic și spiritual de origine orientală (derivat din budism) care desemnează stările, stadiile sau trăsăturile caracterizate prin absența unui sine permanent, fix sau neschimbător (conceptul de non-sine sau anatta). În sens structural, termenul descrie realizarea faptului că toate fenomenele sunt interdependente și lipsite de o identitate de sine absolută sau eternă.
• angel — Formă livrescă, poetică sau rară pentru 'înger'; ființă spirituală supranaturală, considerată în diverse religii ca un mesager, sol sau intermediar între divinitate și oameni. În sens figurat, termenul descrie o persoană de o bunătate desăvârșită, cu un caracter blând, pur, inocent sau cineva care oferă protecție și sprijin necondiționat într-un moment de cumpănă.
• angelism — Curent, doctrină sau atitudine moral-filozofică și literară care tinde spre desprinderea completă de realitatea materială, biologică și senzorială, idealizând natura umană până la a-i atribui perfecțiunea, puritatea și atributele spirituale ale unui înger. În sens critic sau figurat, reprezintă o tendință utopică, o formă de idealism excesiv sau de purism rigid care ignoră în mod voit pulsiunile pământești, imperfecțiunile și condiția carnală a ființei umane, riscând să conducă la o ruptură totală de realitate.
• angelizare — Acțiunea de a angeliza și rezultatul ei; procesul abstract, moral sau artistic prin care o persoană, un caracter ori un concept este înfățișat într-o formă idealizată, pură și lipsită de imperfecțiuni, fiind ridicat la rangul de înger. În eseistica modernă și în filozofie, termenul denotă adesea o tentativă exagerată de spiritualizare care refuză să accepte natura duală (atât biologică, cât și rațională) a ființei umane.
• anger — Formă regională, arhaică sau neologică rară folosită în trecut ca sinonim pentru 'înger'; ființă spirituală supranaturală, curată și înaripată, considerată în credințele religioase ca mesager divin sau ocrotitoare a oamenilor. În sens figurat, termenul descrie o persoană de o blândețe rară, cu un caracter neprihănit sau cineva care oferă o protecție salvatoare în momente dificile.
• anigăl — Adaptare sau variantă regională arhaică întâlnită în folclorul est-european pentru entități angelice sau spirite protectoare, derivată prin influențe etimologice hibride. În sens cultural, termenul descrie o reprezentare simbolică a unui mesager divin sau a unei forțe binefăcătoare nevăzute care veghează asupra gospodăriei și a comunităților tradiționale, integrându-se în credințele sincretice care îmbină elemente religioase canonice cu superstiții locale.
• animism — Formă primitivă de religie sau sistem de credințe arhaice care atribuie un suflet individual, o conștiință și o voință proprie tuturor elementelor naturii înconjurătoare, inclusiv obiectelor neînsuflețite, plantelor, animalelor și fenomenelor meteorologice. În sens filozofic, termenul se poate referi și la doctrina care consideră sufletul drept principiul unic și absolut al întregii vieți organice și intelectuale.
• animist — Persoană care practică sau aderă la animism; adept al credințelor arhaice care atribuie un suflet și o conștiință individuală elementelor din natură. Ca adjectiv, termenul descrie un ritual, o comunitate, un mit sau o concepție filozofică și religioasă caracterizată prin venerarea spiritelor ascunse în obiecte neînsuflețite, plante, animale ori fenomene meteorologice.