#stema

• acvamarin — Varietate transparentă de beril, de culoare albastru-deschis, verde-albăstrui sau turcoaz, utilizată ca piatră prețioasă de mare valoare în bijuterie; de asemenea, desemnează o nuanță cromatică ce imită culoarea apei de mare. Proprietățile structurale ale acestui cristal sunt determinate de prezența urmelor de fier în rețeaua sa atomică, oferindu-i o claritate deosebită și reflexii luminoase unice.
• acvilă — Pasăre de pradă diurnă de mari dimensiuni, din familia accipitridelor, caracterizată printr-un cioc puternic, încovoiat la vârf, gheare ascuțite, arcuite și o privire extrem de ageră; de asemenea, reprezintă simbolul heraldic al puterii și suveranității prezent pe steme, steaguri sau monede. Acest prădător de elită deține o importanță ecologică structurală majoră în controlul populațiilor de mici mamifere din ecosisteme.
• aforisit — Persoană care a fost exclusă din comunitatea bisericească, excomunicată, pusă sub anatemă sau blestemată oficial prin decret ecleziastic. În vorbirea populară veche, cuvântul a căpătat conotații peiorative extrem de puternice, fiind utilizat ca epitet insultător sau blestem la adresa unui om considerat rău, ticălos, afurisit, îndărătnic sau lipsit de credință.
• afurisi — A exclude o persoană din comunitatea creștină prin anatemă sau excomunicare oficială, declarând-o blestemată; a blestema, a ocărî, a certa cu asprime sau a aduce injurii verbale cuiva în limbajul cotidian. La forma reflexivă sau pasivă, descrie acțiunea de a se îndârji, a deveni rău intenționat ori a fi încăpățânat într-o greșeală.
• afurisit — Care a fost lovit de anatemă ori excomunicat din biserică; blestemat, afurisit, ticălos. În vorbirea curentă și informală, descrie un obiect greu de manevrat, o situație dificilă, rea ori enervantă, sau o persoană (adesea un copil) poznașă, șireată, încăpățânată, rea sau afurisită, dar uneori privită cu o nuanță de simpatie ascunsă.
• ajutorire — Acțiunea de a ajutori și rezultatul ei; procesul de acordare a unui sprijin material, a unei asistențe logistice ori a unui suport structural de către o autoritate, o asociație sau o persoană fizică; manifestarea dinamică a ajutorului sistematic. Deși este o formă corectă obținută prin substantivarea infinitivului lung al verbului arhaic 'ajutori', în limba modernă contemporană termenul are o circulație extrem de redusă, fiind înlocuit integral în uzul curent de neologismul 'ajutorare' sau de substantivul de bază 'ajutor'.
• anatemat — Care a fost supus anatemei; lovit de blestemul ecleziastic suprem, excomunicat în mod solemn și exclus definitiv din comunitatea religioasă a credincioșilor. În sens extins sau la nivel figurat, termenul descrie un individ, o doctrină, o carte ori un concept respins vehement, condamnat public, repudiat de societate și sortit izolării sau uitării.
• anatematisit — Lovit de anatemă, excomunicat în mod solemn sau afurisit conform ritualurilor și canoanelor ecleziastice vechi; variantă arhaică pentru anatemizat. Termenul descrie statutul juridic și religios al unui individ exclus definitiv din comunitatea credincioșilor și dat pierzaniei spirituale, iar în sens extins, se aplică unei doctrine, cărți sau idei condamnate public și repudiate radical de către societate.
• anatematizat — Lovit de anatemă, excomunicat în mod solemn sau afurisit conform ritualurilor și canoanelor ecleziastice vechi; variantă arhaică pentru anatemizat. Termenul descrie statutul juridic și religios al unui individ exclus definitiv din comunitatea credincioșilor și dat pierzaniei spirituale, iar în sens extins, se aplică unei doctrine, cărți sau idei condamnate public și repudiate radical de către societate.
• anatematizit — Lovit de anatemă, excomunicat în mod solemn sau afurisit conform ritualurilor și canoanelor ecleziastice vechi; variantă arhaică pentru anatemizat. Termenul descrie statutul juridic și religios al unui individ exclus definitiv din comunitatea credincioșilor și dat pierzaniei spirituale, iar în sens extins, se aplică unei doctrine, cărți sau idei condamnate public și repudiate radical de către societate.
• anatemisit — Lovit de anatemă, excomunicat în mod solemn sau afurisit conform ritualurilor și canoanelor ecleziastice vechi; variantă arhaică pentru anatemizat. Termenul descrie statutul juridic și religios al unui individ exclus definitiv din comunitatea credincioșilor și dat pierzaniei spirituale, iar în sens extins, se aplică unei doctrine, cărți sau idei condamnate public și repudiate radical de către societate.
• anatemizat — Lovit de anatemă; persoană care a fost excomunicată în mod solemn și exclusă definitiv din comunitatea credincioșilor în urma unei decizii sinodale sau ecleziastice majore. La nivel extins sau în sens figurat, descrie un individ, o carte, o doctrină ori o idee condamnată public cu severitate maximă, repudiată radical de societate și sortită izolării sau blamului general.
• anatimisat — Lovit de anatemă, excomunicat în mod solemn sau afurisit conform ritualurilor și canoanelor ecleziastice vechi; variantă arhaică pentru anatemizat. Termenul descrie statutul juridic și religios al unui individ exclus definitiv din comunitatea credincioșilor și dat pierzaniei spirituale, iar în sens extins, se aplică unei doctrine, cărți sau idei condamnate public și repudiate radical de către societate.
• arald — Formă ortografică și fonetică arhaică sau neconvențională pentru herald; ofițer de curte din Evul Mediu însărcinat cu transmiterea mesajelor solemne de stat, organizarea ceremoniilor oficiale, a turnirurilor cavalerărești și cu evidența și verificarea stemelor, a blazoanelor și a titlurilor nobiliare. Termenul apare rar în traduceri timpurii sau cronici literare romantice, servind drept rădăcină etimologică directă pentru termenii asociați cu știința blazoanelor.
• armiger — Persoană care are dreptul legal de a purta un blazon sau o stemă heraldică proprie; istoric, slujbaș nobil sau scutier care purta armele unui cavaler în timpul Evului Mediu. În structurile sociale feudale, titlul marca o treaptă intermediară de prestigiu, situată imediat sub rangul de cavaler, implicând responsabilități militare precise și o descendență recunoscută oficial de curtea regală.
• armorial — Culegere, repertoriu, dicționar sau catalog oficial care cuprinde descrierile detaliate, reprezentările grafice și blazoanele dinastiilor princiare, familiilor nobiliare, orașelor sau statelor, ordonate după criterii alfabetice ori geografice. Ca adjectiv, termenul descrie tot ceea ce aparține heraldicii, stemelor sau blazoanelor, făcând referire la însemnele de recunoaștere simbolică ale unei clase privilegiate sau ale unei instituții medievale.
• armoriat — Care este prevăzut, marcat sau decorat cu o stemă, un blazon ori cu însemne heraldice de recunoaștere. Termenul se aplică sigiliilor oficiale, monumentelor funerare nobiliare, fațadelor palatelor vechi, manuscriselor domnești sau pieselor de veselă din argint care poartă gravat ori pictat simbolul grafic distinctiv al posesorului său de rang înalt.
• asistemic — Care nu face parte dintr-un sistem, care nu se conformează regulilor sau structurii unui sistem preexistent ori care acționează în afara oricărui cadru organizat; lipsit de caracter sistemic. În analiza structurală modernă, definește fenomene izolate, elemente imprevizibile ori comportamente delicate care nu pot fi mapate sau explicate prin prisma logicii interne a unei macro-structuri sau rețele globale.
• asurisit — Care a fost afurisit sau blestemat; de asemenea, poate descrie starea unui obiect degradat, învechit sau nefolositor. În structura graiurilor populare, este utilizat ca epitet depreciativ pentru a exprima nemulțumirea față de un lucru sau un comportament.
• autorecepare — Proces biologic sau tehnic autonom prin care un arbore tăiat sau o plantă lemnoasă își reactivează țesuturile meristematice de la baza tulpinii ori din zona coletului, generând lăstari noi și viguroși dintr-un ciot rămas în sol. Acest fenomen structural de regenerare vegetativă vegetativă permite refacerea rapidă a biomasei forestiere fără necesitatea replantării artificiale, fiind un mecanism endogen de supraviețuire și adaptare a speciilor foioase în urma unor tăieri radicale sau incendii.