#teism

• absenteism — Atitudine sau comportament caracterizat prin absența repetată, habituală și adesea nemotivată a unei persoane de la îndatoririle profesionale, școlare, civice sau morale. În etica socială și filozofie, absenteismul nu este privit doar ca o simplă lipsă fizică, ci ca o patologie a responsabilității, reflectând o criză de atașament față de valorile comunitare și o neglijare conștientă a contractului social.
• absenteist — Persoană care lipsește în mod repetat, obișnuit și nemotivat de la îndatoririle profesionale, școlare, civice sau morale; care manifestă absenteism. În filozofia morală și critică, termenul desemnează individul care își abandonează conștient responsabilitatea în cadrul contractului social, alegând o poziție de izolare sau neutralitate complice în detrimentul implicării comunitare.
• absenteizm — Variantă ortografică rară, alternativă sau parțial învechită a substantivului 'absenteism', utilizată uneori în textele românești de tranziție din secolul al XIX-lea sau începutul secolului al XX-lea sub influența fonetismelor slave ori germane. În context conceptual, păstrează nuanța etică a neprezentării repetate și a abandonării conștiente a contractului social sau a îndatoririlor de ordin moral față de comunitate.
• abstenționism — Atitudine civică sau politică manifestată prin refuzul deliberat de a participa la viața publică, în special la alegeri, scrutinuri sau referendumuri. Poate fi determinat de indiferență, protest conștient împotriva sistemului politic sau lipsă de încredere în candidați.
• agnosticism — Doctrină filozofică bazată pe scepticismul epistemologic, care afirmă că absolutul, existența lui Dumnezeu sau realitatea ultimă a lucrurilor sunt din punct de vedere structural inaccesibile cunoașterii umane. Agnosticismul nu neagă în mod direct posibilitatea divinității (cum face ateismul), ci suspendă judecata, argumentând că limitările biologice și intelectuale ale omului fac imposibilă obținerea unei certitudini absolute în aceste domenii speculative.
• alah — Numele propriu atribuit Divinității unice, Supreme și Absolute în religia islamică; Dumnezeu în limba arabă, considerat de credincioșii musulmani drept Creatorul universal, atotputernic și atotștiutor, care nu are parteneri, asociați sau reprezentări antropomorfe. În context teologic și lingvistic, termenul reflectă monoteismul pur și este utilizat exclusiv ca nume propriu inalienabil.
• anticreștinism — Curent ideologic, atitudine filosofică sau mișcare socială și politică îndreptată împotriva creștinismului, a dogmelor sale, a instituțiilor ecleziastice sau a credincioșilor creștini. Acest fenomen istoric include manifestări diverse, de la persecuțiile imperiale din primele secole, până la curentele laice radicale sau politicile de ateism de stat din regimurile totalitare ale secolului XX.
• antireligios — Care se opune religiei, dogmelor sau practicilor de cult; îndreptat împotriva sentimentului religios și a instituțiilor bisericești. Termenul descrie manifestări, discursuri, regimuri politice sau curente filozofice care critică sau reprimă manifestările de credință, militând pentru secularizare radicală, ateism de stat sau deconstruirea miturilor teologice în favoarea rațiunii pure ori a științei.
• apolitism — Concepție, atitudine sau doctrină social-politică bazată pe neutralitate deplină, indiferență sau refuz conștient de implicare în viața politică, în activitățile partizane ori în luptele electorale; absenteism ideologic. În sociologia modernă, fenomenul este analizat fie ca o formă de protest pasiv față de clasa guvernamentală, fie ca un mecanism de conservare a independenței instituționale sau artistice.
• asteism — Figură de stil sau procedeu retoric subtil și rafinat prin care vorbitorul laudă pe cineva sau exprimă o apreciere reală sub aparența unei critici, a unei ironii ușoare ori a unui reproș simulat, dând dovadă de multă politețe, urbanitate și inteligență conversațională.
• atefobie — Frică morbidă, aversiune obsesivă, irațională și persistentă față de persoanele atee, față de ateism sau față de ideea de absență a divinității. În sens sociologic sau psihologic larg, termenul descrie o formă de intoleranță ideologică sau prejudecată religioasă profundă, în care individul experimentează anxietate, ostilitate sau panică în fața argumentelor seculare, percepând non-religiozitatea ca pe o amenințare directă la adresa ordinii morale.
• ateism — Curent de gândire sau poziție filozofică caracterizată prin absența credinței în existența divinității, sau prin negarea explicită și argumentată a lui Dumnezeu și a oricăror forțe supranaturale. Spre deosebire de agnosticism (care consideră divinitatea necunoscută sau incognoscibilă), ateismul se fundamentează structural pe raționalism, materialism științific și pe explicarea universului prin legi naturale verificabile empiric.
• ateist — Persoană de sex masculin care nu crede în existența lui Dumnezeu sau a oricărei divinități, respingând dogmele și cultele religioase în favoarea unei viziuni raționale sau materialiste asupra lumii. Ca adjectiv, descrie o persoană, o atitudine sau un curent de gândire care este specific ateismului, fundamentează analiza universului pe legi naturale și promovează liberul-cugetat.
• ateistic — Care aparține ateismului sau persoanelor atee, privitor la ateism; caracterizat prin negarea existenței lui Dumnezeu sau prin promovarea principiilor laice. Termenul se aplică cu precădere pentru a descrie sisteme filozofice, lucrări literare, curente ideologice, discursuri sau perioade istorice definite prin respingerea structurală și militantă a elementelor religioase.
• ateizm — Variantă ortografică incorectă, arhaică sau străină pentru termenul filozofic și sociologic „ateism”. Reprezintă o greșeală frecventă de scriere cauzată de influența fonetică a pronunției sibilante sonore ori de confuzia cu grafia din alte limbi (cum ar fi cea din limba poloneză, turcă sau rusă, unde conceptul se scrie cu „z”). În uzul normat al limbii române contemporane, singura formă acceptată de DOOM este cea scrisă cu litera „s”.
• ateu — Persoană care nu crede în existența lui Dumnezeu, a divinităților sau a oricărei forțe supranaturale; adept al ateismului. Ca adjectiv, termenul califică o idee, un discurs, o filozofie sau o societate care neagă ori exclude complet factorul divin din explicarea lumii și a originilor universului.