#temporal

• acronic — Care se referă la acronie; situat în afara timpului sau independent de succesiunea temporală liniară. În astronomia antică și clasică, termenul descrie fenomenul de răsărit acronic al unei stele sau al unei planete, ce are loc în mod exact în momentul apusului soarelui (sau invers), reprezentând o poziție geometrică diametral opusă astrului zilei.
• acronie — Stare sau caracteristică a ceea ce este atemporal; absență totală a timpului liniar ori suspendare conștientă a succesiunii cronologice într-un anumit cadru conceptual. În naratologie și analiza literară, termenul definește o distorsiune temporală profundă (anacronie extremă) în care evenimentele relatate în text sunt complet lipsite de conexiuni sau repere cronologice, fiind imposibil de plasat într-o succesiune logică de tip înainte/după.
• actualmente — În momentul de față, în prezent, acum; circumstanțial de timp care indică desfășurarea unei acțiuni sau existența unei stări în perioada contemporană exactă. Este utilizat structural pentru a delimita situația curentă de evenimentele trecute sau de previziunile viitoare.
• adineaori — Adverb de timp care exprimă un moment situat în trecutul extrem de apropiat în raport cu clipa vorbirii; înseamnă 'cu foarte puțin timp înainte', 'acum o clipă' sau 'de curând'. Este utilizat structural în textul literar și în vorbirea curentă pentru a localiza cronologic o acțiune abia încheiată ale cărei efecte sunt încă resimțite direct în prezent.
• adineaurea — Adverb de timp care indică un moment situat într-un trecut foarte apropiat de momentul vorbirii; acum puțin timp, cu câteva clipe în urmă, adineauri. Acest termen structural este utilizat frecvent în limba română contemporană curentă pentru a puncta succesiunea imediată a evenimentelor dintr-un discurs sau dintr-o narațiune.
• ajun — Ziua sau intervalul de timp care precede imediat un eveniment important, o sărbătoare religioasă sau o dată memorabilă; perioadă de pregătire spirituală sau administrativă dinaintea unui moment solemn. În tradiția creștină, termenul desemnează în mod special zilele dinaintea marilor praznice (Crăciunul, Boboteaza), asociate adesea cu posturi aspre și obiceiuri folclorice specifice.
• alaltăieri — În ziua care a precedat ziua de ieri; cu două zile în urmă față de momentul prezent al vorbirii. Acest indicator temporal structural servește drept reper cronologic fundamental în axa trecutului apropiat, fiind utilizat pe scară largă atât în limbajul standard, cronicăresc, cât și în cel colocvial pentru a stabili succesiunea exactă a evenimentelor recente fără a menționa data calendaristică.
• alaltăseară — În seara zilei de alaltăieri; în seara care a precedat seara zilei de ieri sau cu două seri în urmă față de momentul actual. Acest compus adverbial delimitează structural un segment temporal precis din cadrul axei cronologice a trecutului recent, fiind folosit frecvent în relatările cotidiene și în proza literară pentru a localiza acțiuni desfășurate în intervalul crepuscular sau nocturn de acum două zile.
• alocronic — Care se produce sau se dezvoltă în perioade de timp diferite ori în ere geologice distincte; se referă la organisme, specii sau procese biologice izolate temporal, împiedicând astfel hibridizarea sau suprapunerea ecologică. În genetica evoluționistă, conceptul descrie un mecanism structural de speciație prin care populațiile devin izolate reproductiv deoarece perioadele lor de împerechere sau de activitate nu coincid în timp.
• altădată — Într-un alt moment temporal, fie situat în trecutul îndepărtat sau nedefinit (odinioară, în vechime), fie plasat într-un viitor incert (cu o ocazie ulterioară). Acest operator temporal servește ca punct de ancorare disociativ, scoțând enunțul din coordonatele stricte ale prezentului imediat și plasându-l într-un orizont cronologic alternativ.
• altăoară — În alt timp, într-o epocă trecută sau, mai rar, într-un moment viitor; exprimă o distanță temporală nedefinită față de prezent, fiind utilizat frecvent în literatură pentru a evoca nostalgic vremurile de demult sau obiceiurile apuse.
• altcândva — În alt timp, într-un moment diferit de cel prezent (fie în trecut, fie în viitor); exprimă o alternanță sau o amânare temporală nedeterminată.
• alte dăți — În alte rânduri, în ocazii diferite sau în momente anterioare ori viitoare comparativ cu cel prezent; exprimă o pluralitate de instanțe temporale nedefinite în care s-au petrecut ori se pot petrece fapte similare.
• alte-ori — În alte rânduri, în momente diferite față de cel actual; reprezintă o variantă grafică arhaică sau regională, scrisă cu cratimă, a adverbului modern 'alteori', utilizată pentru a exprima alternanța temporală discontinuă.
• alteori — În alte rânduri, în alte momente sau ocazii diferite de cea prezentă; exprimă o alternanță temporală discontinuă sau repetitivă.
• amiaz — Formă scurtă, arhaică sau regională pentru termenul 'amiază'; mijlocul zilei, momentul în care soarele ajunge la zenit (ora 12:00); structural, marchează punctul de tranziție cronologică dintre dimineață și după-amiază, fiind utilizat frecvent în poezia veche sau în graiurile populare.
• amiazi — Formă de plural atipică sau variantă regională adverbializată pentru 'amiezi' (pluralul lui amiază); desemnează momentele repetate ale prânzului ori intervalul orar din jurul orelor 12:00. Utilizat adesea în locuțiuni populare pentru a indica o acțiune desfășurată în mod regulat la mijlocul zilei.
• amiezăza — Variantă dialectală intensificată sau locală a verbului 'amieza', însemnând a petrece miezul zilei la adăpost, a se odihni sau a dormi în timpul orelor de arșiță maximă (siestă). Utilizat structural în anumite subgraiuri carpatice, acest termen accentuează starea de retragere din calea soarelui și adaptarea ritmului de muncă la condițiile climatice de vară.
• amiezi — Forma de plural a substantivului 'amiază', utilizată structural pentru a desemna mai multe intervale de mijloc ale zilei sau perioade repetate de prânz. În limbajul poetic, literar sau regional, termenul evocă succesiunea zilelor toride de vară sau momentele de maximă intensitate solară privite colectiv.
• amiezire — Substantiv abstract regional sau livresc ce desemnează acțiunea ipotetică de a ajunge la amiază sau procesul de stabilizare a soarelui în punctul culminant (zenit). În anumite graiuri, este utilizat structural ca sinonim rar pentru amiezare sau pentru a descrie instalarea deplină a arșiței de la mijlocul zilei.