#unealta

• abrazor — (Tehnic, rar) Aparat, dispozitiv sau unealtă folosită pentru executarea operațiilor de abraziune, curățare sau șlefuire prin sablare ori frecare; (rar) muncitor calificat în prelucrarea suprafețelor cu materiale abrazive.
• afundătoare — Denumire populară sau regională atribuită unui loc adânc într-un râu ori lac, unde apa formează vârtejuri și există riscul de scufundare; uneori utilizată pentru a desemna o unealtă sau o greutate folosită la scufundarea plaselor de pescuit ori a altor dispozitive tehnice sub apă.
• agâmbală — Unealtă rudimentară de gospodărie, formată dintr-o prăjină lungă de lemn terminată cu un cârlig metalic sau o ramificație îndoită, utilizată în mediul rural pentru a trage, a agăța sau a coborî obiecte la care nu se poate ajunge direct (cum ar fi crengile uscate din copaci, gălețile blocate în fântână ori fânul din căpițe); în sens figurat și peiorativ, termenul poate descrie o persoană foarte înaltă, slabă și deșelată, cu un mers deformat sau neîndemânatic.
• agănău — Termen regional sau argotic folosit în anumite comunități rurale ori grupuri sociale pentru a descrie o persoană neîndemânatică, bătăușă, grosolană sau certăreață, care caută nod în papură și provoacă deseori conflicte mărunte. De asemenea, în funcție de arie, poate desemna o unealtă rudimentară de prindere ori un cârlig improvizat utilizat în gospodărie pentru a trage sau a agăța diverse obiecte grele.
• agîmba — Termen regional rar utilizat pentru a descrie o unealtă rudimentară din lemn sau fier îndoită în formă de cârlig, folosită în gospodăriile rurale pentru prinderea, tragerea ori suspendarea diverselor obiecte grele. În anumite graiuri locale, cuvântul poate face referire și la o persoană cocoșată sau cu o postură fizică deformată structural.
• ajag — Formă dialectală, regionalism rarisim sau termen istoric atestat în comunități rurale izolate, folosit în trecut pentru a desemna un anumit tip de unealtă agricolă, o bucată de lemn utilizată la fixarea gardurilor ori, în anumite contexte arhaice, o greutate rudimentară; de asemenea, poate fi o eroare de tipar sau o transcriere coruptă a unui termen din limbile vecine. Supraviețuiește strict în glosarele etnografice de specialitate.
• ajustoare — Unealtă manuală, dispozitiv auxiliar sau masă specială de lucru utilizată în trecut în atelierele de mecanică fină, lăcătușărie ori tâmplărie pentru a fixa, sprijini sau ghida piesele în timpul operațiunilor de ajustare, pilire sau finisare dimensională; prin extensie (rar), termenul poate desemna o femeie care lucra ca muncitor calificat sau ajutor în procesul de potrivire și calibrare a subansamblurilor metalice ori textile dintr-o fabrică. Acest element reflectă terminologia tehnică industrială de tranziție de la începutul secolului trecut.
• alungătoare — Dispozitiv, mașină unealtă, substanță sau persoană care execută operația de alungire ori de îndepărtare (alungare) a unor elemente. În industria textilă și metalurgică, desemnează utilajul specializat conceput structural pentru a întinde, lamina sau subția firele, benzile ori profilele metalice prin tracțiune controlată, asigurând o calibrare dimensională exactă.
• alungător — Instrument, dispozitiv manual ori componentă tehnică utilizată pentru a realiza lungirea, extinderea sau calibrarea dimensională a unui material prin deformare plastică; obiect sau factor care determină alungirea ori îndepărtarea unui element. În anumite contexte meșteșugărești, reprezintă o unealtă specială folosită de cizmari sau pielari pentru întinderea controlată a fețelor de încălțăminte.
• ambutisoare — Termen tehnic specializat care desemnează o mașină-unealtă, un utilaj industrial sau un dispozitiv mecanic utilizat special pentru a executa operații de ambutisare a tablelor metalice. Această mașină folosește sisteme de presare hidraulice ori mecanice de mare putere pentru a ghida poansonul în interiorul matriței, asigurând deformarea plastică rapidă și uniformă a semifabricatelor plane în serii mari de producție.
• amnar — Unealtă mică de oțel, adesea curbată în formă de verigă sau lamă, folosită în trecut, prin izbire directă cu o bucată de cremene (cremene), pentru a produce scântei capabile să aprindă iasca ori bumbacul. În sens arhaic și etnografic, piesa reprezintă un element de bază al gospodăriei tradiționale românești, simbolizând aprinderea simbolică a focului nativ, iar în sens extins tehnic poate desemna axul central sau grinda de susținere a unei mori de apă sau vânt.
• andruc — Termen regional sau arhaic rar utilizat în anumite comunități meșteșugărești transilvănene pentru a descrie o unealtă lungă de fier, un drug metalic de fixare sau un element structural folosit la consolidarea barierelor, cuptoarelor ori mecanismelor tradiționale din gospodăriile rurale.
• anterț — Unealtă rudimentară din fier sau dispozitiv tradițional din lemn folosit în trecut de meșteșugari pentru perforarea pielii, fixarea țintelor sau despicarea fină a fibrelor vegetale folosite la împletit. În graiurile arhaice din anumite regiuni carpatice, termenul descrie și un element structural minor din ansamblul războiului de țesut vertical, având rolul de a menține distanța constantă între firele de urzeală.
• apuitor — Termen regional rar, derivat fonetic sau semantic din sfera verbelor populare de tipul 'a apui' sau corelat cu acțiunea de a apropia ori a strânge; desemnează un instrument artizanal din gospodăriile țărănești utilizat la tasarea pământului sau un muncitor necalificat care ajuta la fixarea și sprijinirea elementelor structurale în construcțiile vechi.
• apuitoriu — Variantă arhaică și regională pentru termenul 'apuitor'; desemnează o unealtă rudimentară din lemn sau fier utilizată în gospodăriile rurale pentru baterea, tasarea și nivelarea pământului reavăn, ori o persoană care ajută la fixarea stâlpilor sau grinzilor în construcțiile tradiționale.
• apunător — Termen regional rar folosit în comunitățile rurale din trecut pentru a desemna persoana care ajută la 'apunerea' sau așezarea structurală a unor elemente grele (cum ar fi grinzile unei case sau pietrele de moară); de asemenea, poate indica un instrument artizanal utilizat pentru fixarea, potrivirea sau sprijinirea unor piese în atelierele meșteșugărești.
• apunătoriu — Formă arhaică și regională pentru 'apunător'; desemnează o unealtă meșteșugărească utilizată pentru fixarea, așezarea structurală ori calibrarea pieselor în poziții fixe, sau un asistent de meșter care sprijinea elementele de construcție în arhitectura rurală veche.
• arâng — Variantă fonetică veche sau regională pentru cuvântul 'râng'; instrument tradițional de fier sau de lemn rezistent, folosit ca pârghie pentru a ridica ori deplasa greutăți mari, bolovani sau bușteni în cadrul muncilor agricole și forestiere.
• arasel — Termen regional rar sau diminutiv popular derivat din sfera activităților agricole, utilizat în anumite graiuri pentru a descrie un arat superficial, o lucrare ușoară de scormonire a solului sau o unealtă rudimentară improvizată folosită la trasarea rândurilor de legume în grădini. În mod izolat, cuvântul a fost consemnat în folclorul din sudul țării ca o poreclă glumeață atribuită unui plugar începător sau unui copil care ajută la muncile câmpului.
• aratru — Unealtă agricolă primitivă din lemn sau fier utilizată în antichitate și în perioada medievală timpurie pentru aratul și afânarea superficială a solului; plug rudimentar. În studiile arheologice și istorice, termenul descrie instrumentul de bază folosit de comunitățile rurale înainte de inventarea plugului modern cu cormană, având un rol crucial în analiza evoluției tehnologiilor agrare europene.