#validare

• activare — Acțiunea de a activa și rezultatul ei; procesul structural prin care un sistem, un dispozitiv, un cont digital, o licență software sau o reacție chimică este pusă în funcțiune ori adusă într-o stare de operativitate activă. Reprezintă faza de tranziție funcțională de la starea latentă la starea executivă.
• adevărare — Acțiunea de a adevăra și rezultatul ei; proces structural, metodologic sau teoretic de stabilire ori confirmare a adevărului unei propoziții, teorii sau stări de fapt. În filozofia cunoașterii, termenul se referă la actul conștient de validare prin care un enunț abstract este recunoscut ca fiind conform cu realitatea experimentală ori cu regulile logice formale.
• adeverire — Acțiunea de a adeveri și rezultatul ei; proces structural sau metodologic prin care se confirmă veridicitatea unei afirmații, ipoteze, prevestiri sau stări de fapt. În sens administrativ, reprezintă actul formal de certificare ori atestare a unui document sau a unei calități juridice prin dovezi incontestabile, în timp ce în sens filozofic reflectă materializarea unei intuiții ori bănuieli în realitatea obiectivă.
• admite — A accepta ca adevărat, valabil, plauzibil sau corect; a recunoaște o stare de fapt, o eroare ori o teorie; a primi o persoană într-o instituție, colectivitate ori la un examen; a îngădui, a tolera sau a permite desfășurarea unei acțiuni în conformitate cu normele stabilite. Acest verb exprimă un act structural de validare intelectuală, administrativă sau etică.
• afirmare — Acțiunea de a afirma și rezultatul ei; susținere categorică a unui adevăr sau a unei opinii; declarație fermă. În sens psihologic și sociologic, reprezintă procesul de impunere a propriei personalități, a talentului sau a autorității într-un grup social ori profesional, conducând la dobândirea unui statut recunoscut și a succesului.
• agreare — Acțiunea de a agrea și rezultatul ei; aprobare oficială, acceptare formală, avizare sau recunoaștere a conformității unui furnizor, a unei proceduri ori a unui proiect de către o autoritate competentă. În mediul corporativ și administrativ, reprezintă procesul de selecție și validare prin care o entitate economică primește dreptul de a colabora sau de a livra servicii.
• anua — Formă verbală arhaică pentru acțiunea de a anula, a desființa sau a declara nul un act, o decizie ori o obligație legală; a invalida cu efect retroactiv o hotărâre administrativă sau juridică.
• anula — A declara nul, a lipsi de valabilitate juridică sau administrativă un act, o decizie, o programare ori un contract; a nimici, a desființa sau a reduce la zero efectul, valoarea ori importanța unui fenomen, a unei acțiuni sau a unui sentiment.
• anulare — Acțiunea de a anula și rezultatul ei; invalidarea oficială, desființarea, suprimarea sau declararea nulității unui act juridic, a unei hotărâri administrative, a unui contract sau a unei programări; stingerea ori neutralizarea efectului unui fenomen.
• anulație — Formă livrescă sau variantă juridică veche pentru termenul 'anulare'; actul de a lipsi de valoare legală o decizie sau starea unui document desființat în mod oficial de o autoritate competentă.
• anulațiune — Formă juridică arhaică sau variantă livrescă veche pentru termenul 'anulare'; actul oficial de a desființa, a invalida sau a declara lipsit de valoare legală un contract, un act public ori o hotărâre administrativă.
• anulativ — Care are puterea, funcția sau proprietatea de a anula; care tinde să invalideze, să șteargă sau să desființeze efectele unui act, ale unui fenomen sau ale unei structuri anterioare prin introducerea unui element contrar.
• anulator — Care determină, provoacă sau atestă desființarea, invalidarea ori anularea unui act, a unui efect sau a unui fenomen; (substantiv) dispozitiv tehnic ori componentă electronică folosită pentru a suprima, neutraliza sau reduce la zero un semnal, un zgomot sau o eroare dintr-un sistem.
• aprobabilitate — Însușirea, calitatea sau starea a ceea ce este aprobabil; posibilitatea, caracterul sau șansa unui proiect, a unei legi ori a unei cereri administrative de a obține consimțământul oficial, validarea sau autorizarea din partea unei instanțe superioare ori a unui comitet de reglementare.
• atestare — Acțiunea de a atesta și rezultatul ei; obținerea sau eliberarea unui document oficial (certificat, adeverință) care confirmă legal o calitate, un drept, o competență profesională sau autenticitatea unui fapt. În istoriografie, termenul se referă la prima mențiune scrisă, atestată documentar, a unei localități, a unui popor sau a unui monument într-un text vechi păstrat până astăzi.
• autentica — A stabili, a constata sau a certifica în mod oficial și legal originalitatea, valabilitatea ori exactitatea unui act, a unui document sau a unei opere de artă; a învesti un înscris cu formă autentică prin proceduri notariale sau administrative specifice, conferindu-i acestuia autoritate publică și forță executorie.