#varianta

• auspițiu — Variantă grafică și fonetică veche sau livrescă a substantivului 'auspiciu', întâlnită în unele traduceri din secolul al XIX-lea sau în dicționarele istorice din perioada de tranziție a alfabetului. Termenul păstrează aceeași încărcătură semantică, făcând referire fie la semnele prevestitoare din tradiția religioasă romană, fie la circumstanțele, patronajul ori auspiciile sub care se organizează o activitate.
• autarkie — Variantă ortografică de inspirație germanică sau anglo-saxonă pentru termenul 'autarhie'; desemnează starea unui sistem economic complet închis și independent, configurat structural astfel încât să își asigure subzistența exclusiv din resurse proprii, fără a apela la importuri sau asistență din partea piețelor internaționale.
• autenticiza — Variantă lexicografică mai puțin frecventă sau arhaică pentru verbul 'a autentica' sau 'a autentifica'; acțiunea de a conferi formă autentică unui înscris, de a legaliza ori de a certifica valabilitatea juridică și originalitatea unui document în fața unei autorități publice competente.
• autenticizare — Acțiunea de a autenticiza sau rezultatul ei; variantă lexicografică mai puțin frecventă ori arhaică pentru procesul de autenticare sau autentificare, reprezentând modalitatea juridică și formală prin care un înscris ori un document privat este învestit cu autoritate publică în fața unui magistrat sau a unui notar public.
• autenticizat — Care a fost supus procesului de autenticizare; înscris sau document legalizat ori certificat în mod oficial de o autoritate publică competentă. Reprezintă o variantă sinonimică rară pentru termenul uzual 'autenticat' ori 'autentificat'.
• autentificație — Variantă lexicografică învechită, rară sau regională pentru termenul 'autentificare'; acțiunea de atestare oficială a originalității unui înscris ori document istoric privat, realizată conform unor formule administrative sau notariale de tip vechi.
• autistic — Termen împrumutat sau utilizat uneori ca variantă grafică neadaptată în literatura de specialitate pentru cuvântul 'autist'. Ca adjectiv, descrie un comportament, o trăsătură sau un proces de gândire specific autismului ori corelat cu manifestările din spectru.
• autoamfibiu — Variantă lexicografică masculină sau formă adjectivală pentru conceptul de vehicul capabil să ruleze pe sol și să plutească pe apă. Ca adjectiv, descrie un aparat sau un echipament cu proprietăți amfibii automatizate ori independente.
• automatizm — Variantă grafică veche, regională sau străină a cuvântului 'automatism'; definește executarea mecanică, reflexă și involuntară a unor acțiuni sau mișcări fără implicarea conștiinței sau a voinței conștiente a subiectului. În textele românești din secolul al XIX-lea sau din spațiul est-european influențat de grafii etimologice alternative, termenul desemna comportamentele biologice reactive, reflexele motorii elementare ori tehnicile artistice nepremeditate.
• autore — Formă arhaică, regională sau variantă veche de plural utilizată în textele istorice timpurii pentru a desemna autoarele sau, în anumite contexte de influență etimologică, o autoreferință structurală abstractă. În lingvistica istorică, studiul acestor variante lexicale documentează evoluția desinențelor și a proceselor de adaptare a împrumuturilor neologice în structura morfologică a limbii române înainte de standardizarea academică modernă.
• autorizațiune — Variantă învechită, arhaică sau livrescă a cuvântului autorizație, utilizată în trecut în limbajul juridic, administrativ și oficial din spațiul românesc. Deși păstrează exact același sens de permisiune legală sau înscris oficial, termenul a fost înlocuit complet în uzul modern, fiind întâlnit astăzi aproape exclusiv în texte istorice, documente vechi de arhivă sau lucrări de epocă.
• autosugestiune — Variantă învechită, arhaică sau livrescă a cuvântului autosugestie, utilizată în trecut în literatura psihologică și medicală de la începutul secolului al XX-lea pentru a desemna procesul de auto-influențare mentală. Deși păstrează exact același sens conceptual, termenul a fost înlocuit complet în uzul modern academic și colocvial, fiind întâlnit astăzi doar în traduceri vechi sau în scrieri istorice de specialitate.
• avanguardie — Variantă grafică arhaică sau formă de tranziție literară din secolul al XIX-lea pentru 'avangardă'. Folosit inițial în textele cronicărești și documentele militare de epocă influențate de lexicul italian sau de vechea terminologie administrativă, termenul desemna corpul de armată aflat în prima linie, însărcinat cu deschiderea drumurilor și observarea mișcărilor inamice.
• avangvardie — Variantă fonetică regională sau arhaică pentru 'avangardă', influențată istoric în graiurile din nordul sau estul țării de lexicul militar de origine slavă (rus. 'avangard'). Termenul descria corpul de armată trimis înainte sau prima linie de cercetare dintr-o structură militară tradițională.
• Avdhela — Variantă grafică alternativă sau fonetică pentru Avdela, o celebră localitate muntoasă aflată în unitatea regională Grevena din regiunea Macedonia de Vest, Grecia. Această scriere reflectă o transcriere mai fidelă a pronunției locale din dialectul aromân sau a variantelor din documentele istorice balcanice, păstrând neschimbată valoarea culturală de centru istoric al aromânilor pindoși și loc de naștere al fraților Manakia.
• Ave-Maria — Formă ortografică legată prin cratimă utilizată în trecut pentru a desemna momentele specifice de rugăciune din timpul zilei, bătăile de clopot de la bisericile catolice care anunțau aceste momente sau textul rugăciunii privit ca un singur concept lingvistic. De asemenea, în limbajul sportiv sau de jargon internațional scris (mai ales în fotbalul american), forma legată desemnează o pasă disperată, foarte lungă, lansată în ultimele secunde ale meciului cu speranța obținerii unui punct miraculos.
• avertizment — Formă arhaică, regională sau variantă grafică învechită a substantivului avertisment, utilizată sporadic în scrierile administrative și publicistice din secolele trecute sau în graiul popular; desemnează o atenționare, o mustrare scrisă sau o somație prin care se aducea la cunoștință o obligație fiscală ori o abatere disciplinară. În limba română modernă, normele ortografice curente impun exclusiv utilizarea variantei standard 'avertisment'.
• aviațiune — Variantă arhaică sau grafică învechită a substantivului aviație, utilizată pe scară largă în documentele oficiale, rapoartele militare și publicațiile de presă din România de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea. Desemnează exact aceleași concepte tehnice și instituționale ale navigației aeriene, însă normele ortografice moderne au impus exclusiv utilizarea variantei standard terminate în '-ație'.
• avila — Variantă grafică minusculă, regionalism sau element lexical învechit utilizat rar în anumite graiuri pentru a descrie o tufă mică de alun, o varietate pitică de arbust forestier sau o plantă mică de umbră; înțelesul său provine prin filiere dialectale din contaminarea neconvențională cu radicalul latin 'avellana'. De asemenea, în uzul modern scris, poate reprezenta scrierea cu literă mică a numelui propriu Ávila pentru a face referire la curentul mistic sau la stilul arhitectural de fortificație asociat acestui spațiu istoric.
• Avisalon — Variantă fonetică rară, arhaică sau regională a numelui propriu masculin Avisalom (Absalom), rezultată din modificări de articulare și permutări consonantice specifice anumitor graiuri sau transcrieri din documentele administrative vechi. Acest nume păstrează aceeași încărcătură etimologică și istorică, fiind întâlnit ocazional în registre parohiale din secolele trecute sau în manuscrise unde normele ortografice nu erau complet unificate.