#zel

• abscizie — (Botanică) Proces fiziologic natural de separare și cădere a frunzelor, florilor sau fructelor uscate ori coapte, datorat formării unui strat special de celule slab cimentate la baza pețiolului.
• adept — Persoană care aderă pe deplin la o doctrină, la o teorie științifică, filozofică, politică ori religioasă, devenind un susținător activ și un propagator al acesteia; ca adjectiv, descrie starea de atașament ideologic sau intelectual față de un set de valori ori principii structurate. Termenul definește identitatea socială și poziția doctrinară a unui individ în cadrul unui curent de gândire.
• afumat — Care a fost supus procesului de afumare în scopul conservării sau al obținerii unei arome specifice; obiect sau suprafață înnegrită ori acoperită cu un strat fin de funingine din cauza expunerii la fum. În sens culinar, descrie și un preparat ars la gătit, iar în limbaj colocvial poate indica o persoană aflată sub efectul băuturilor alcoolice.
• afumătorie — Secție industrială, fabrică specializată sau unitate comercială de mari dimensiuni în care se desfășoară procesul tehnologic de afumare și conservare în masă a produselor alimentare (cărnuri, pește, brânzeturi). Spre deosebire de o afumătoare clasică, o afumătorie dispune de echipamente automatizate moderne pentru controlul riguros al densității fumului, temperaturii și umidității structurale.
• airbus — Substantiv comun utilizat generic în aviația civilă pentru a desemna un avion de pasageri de mari dimensiuni, cu fuzelaj larg și capacitate masivă de transport, destinat zborurilor pe distanțe medii și lungi. Din punct de vedere structural, termenul a intrat în vocabularul tehnic internațional ca o metaforă lingvistică (autobuz aerian), descriind o aeronavă configurată special pentru transportul democratizat, eficient și în masă al pasagerilor între mari hub-uri urbane globale.
• alăuțel — Diminutiv masculin rarisim, arhaic sau regional format de la substantivul alăută (lăută), utilizat în mod expresiv pentru a desemna un instrument mic cu coarde ciupite sau pentru a face referire, în mod hipocoristic, la un tânăr ucenic ori copil care învață meșteșugul lăutăriei în cadrul unui taraf tradițional.
• alertare — Acțiunea de a alerta și rezultatul ei; procesul, protocolul sau gestul de a avertiza, a înștiința rapid ori a pune în stare de alarmă populația sau echipele de salvatori în fața unui risc iminent. În managementul crizelor și securitate, definește etapa procedurală inițială prin care se transmite un semnal de urgență pentru a mobiliza resursele umane și tehnice.
• alun — Arbust foios indigen din familia Betulaceae (Corylus avellana), înalt de până la 5-6 metri, cu tulpini ramificate de la bază, frunze subrotunde, dințate și flori unisexuate (amenți masculi și flori femele reduse); produce fructe comestibile de tip achenă (alune), globuloase sau ovoide, învelite parțial într-uniciul foliar franjurat.
• alun-turcesc — Specie de arbore mare, foios, din familia Betulaceae (Corylus colurna), originară din sud-estul Europei și Asia Mică; spre deosebire de alunul comun, crește sub formă de arbore cu trunchi drept și coroană piramidală, atingând înălțimi de până la 20-25 de metri, având o scoarță plutană, ritidom fisurat și fructe grupate, învelite într-un involucru profund divizat, cu lobi fimbriați și recurbate.
• aluna — Forma articulată hotărât a substantivului feminin 'alună' (fructul alunului, o achenă comestibilă cu coajă lemnoasă, tare). Alternativ, funcționează ca persoana a III-a singular a timpului perfect simplu sau ca participiu/adjectiv trunchiat în graiuri populare pentru verbul 'a aluna' (a aluneca).
• alună-turcească — Fructul alunului turcesc (Corylus colurna); o nuculă sau achenă comestibilă, globuloasă și ușor turtită, cu coaja lemnoasă extrem de groasă și tare, protejată de un înveliș (involucru) cărnos, profund franjurat și strâns lipit, recunoscută pentru aroma sa intensă de nucă.
• alunar — Pasăre migratoare de talie medie din familia Corvidae (Nucifraga caryocatactes), cu penaj brun-ciocolatiu pătat cu alb, ce se hrănește în special cu alune și semințe de conifere; pârș de alun (un rozător mic). Ca adjectiv, descrie un loc, un crâng sau un sol propice creșterii alunilor.
• alunăreasă — Femeie care se ocupă cu culesul, depozitarea sau vânzarea alunelor în piețe ori iarmarocuri tradiționale; soția unui alunar; moțiunea de gen feminin pentru substantivul 'alunar'.
• alunariu — Formă arhaică și regională rară pentru adjectivul 'alunăriu' (sau 'alunări'); descrie o culoare brună-deschisă, galben-maronie, asemănătoare cu nuanța cojii de alună coaptă, ori se referă la un loc abundent în tufe de alun.
• alunaș — Formă diminutivală regională sau populară pentru substantivul 'alun' (tufă mică de alun) sau utilizat rar ca hipocoristic pentru o alună mică ori pentru pârșul de alun (rozător).
• alunel — Formă diminutivală pentru 'alun' (tufă mică de alun). În folclorul românesc, reprezintă un dans popular tradițional de grup, foarte dinamic, cu ritm rapid, executat de obicei în cerc sau în linie, precum și melodia instrumentală care îl însoțește.
• alunele — Forma articulată hotărât a substantivului la plural 'alune' (fructele alunului). În vorbirea curentă și medicală populară, reprezintă forma de plural pentru 'aluniță' (nevi melanocitari), desemnând micile pete pigmentare sau excrescențe benigne de pe piele.
• alunet — Pădure mică, crâng sau plantație compactă formată exclusiv ori predominant din tufe de alun (Corylus avellana); loc pe un versant muntos sau deluros unde cresc din abundență acești arbuști fructiferi.
• alunică — Diminutiv al substantivului 'alună' (fructul alunului) sau formă alternativă, uneori regională ori afectivă, pentru 'aluniță' (mică pată pigmentară pe piele, nev nevocelular). În sens botanic, descrie o alună mică, imatură sau sălbatică, iar în sens anatomic reprezintă o formațiune cutanată benignă, de dimensiuni reduse, circumscrisă și colorată în nuanțe de maro sau negru.
• aluniș — Pădure mică, desiș, boschet sau asociație vegetală alcătuită preponderent din aluni; loc, teren sau parcelă de pământ pe care cresc mulți aluni sălbatici. Din punct de vedere fitosociologic, reprezintă un biotop specific zonelor de deal și de munte, dezvoltându-se adesea la liziera pădurilor de foioase sau pe versanții umbriți cu soluri fertile.