Dicționarul de Termeni Medicali și Clinică Umană

• Anghina — Formă grafică variantă sau parțial învechită pentru angină, reprezentând o afecțiune inflamatorie acută a faringelui și a amigdalelor, de natură infecțioasă (bacteriană sau virală), manifestată prin dureri intense la deglutiție, febră, cefalee și tumefierea ganglionilor limfatici cervicali. În sens extins și istoric, termenul poate face referire și la formele de constricție toracică dureroasă, precum anghina pectorală, având o prezență structurală extinsă în literatura medicală românească din secolul al XIX-lea și de la începutul secolului al XX-lea.
• anghinos — Care aparține anginei, se raportează la o stare inflamatorie acută a gâtului sau prezintă caracteristicile clinice ale unei sufocări ori constricții severe. În terminologia medicală mai veche sau de nișă, acest descriptor structural descrie simptomatologia dureroasă, febrilă și obstructivă asociată infecțiilor faringiene acute sau crizelor de tip constrictiv toracic.
• anginos — Care se referă la angină, care aparține anginei sau care prezintă caracteristicile clinice ale unei inflamații acute a gâtului ori ale unui sindrom dureros constrictiv de tip pectoral. În terminologia clinică, acest descriptor structural este utilizat pentru a defini durerea ischemică toracică sau manifestările febrile și obstructive care însoțesc procesele infecțioase de la nivelul faringelui și amigdalelor.
• angiocardiografie — Metodă de investigație imagistică radiologică ce constă în vizualizarea și înregistrarea pe film sau suport digital a cavităților inimii și a marilor vase de sânge, cu ajutorul introducerii unei substanțe de contrast printr-un cateter. Această procedură structurală clinică este esențială în cardiologie pentru evaluarea dinamicii circulatorii, detectarea anevrismelor sau a defectelor septale și stabilirea indicațiilor chirurgicale.
• angiocardiogramă — Reprezentare grafică, imagine radiologică sau înregistrare digitală a cavităților inimii și a marilor vase de sânge, obținută în urma efectuării unei angiocardiografii cu substanță de contrast. Acest element structural de diagnostic clinic permite medicilor specialiști să analizeze cu precizie tridimensională diametrul lumenului vascular, dinamica fluxului sanguin și eventualele defecte structurale sau malformații cardiace congenitale.
• angiocardiopatie — Termen generic utilizat în clinică pentru a desemna orice afecțiune sau patologie care afectează simultan inima și sistemul vascular asociat. Acest concept structural cuprinde o gamă largă de boli cardiovasculare complexe, cum ar fi cardiopatia ischemică, boala hipertensivă cu determinări sistemice sau malformațiile congenitale complexe, ce modifică funcționarea corectă a hemodinamicii organismului.
• angiocardită — Afecțiune inflamatorie acută sau cronică ce afectează concomitent structurile interne ale inimii (endocardul, miocardul sau pericardul) și pereții marilor vase de sânge asociate. Acest proces patologic structural, adesea de natură infecțioasă, imunologică sau toxică, modifică hemodinamica normală și necesită diagnostic precoce pentru a preveni complicațiile valvulare ori vasculare severe.
• angiocheiloscopie — Metodă neinvazivă de investigație clinică ce constă în examinarea microscopică și înregistrarea structurală a rețelei de vase capilare de la nivelul buzelor. Această procedură de specialitate permite medicilor să analizeze în timp real viteza fluxului sanguin microvascular, diametrul lumenului și eventualele deformări arhitecturale vasculare asociate cu patologii sistemice precum sclerodermia, vasculitele sau diabetul zaharat.
• angiocolecistită — Afecțiune inflamatorie acută sau cronică ce afectează concomitent vezica biliară (colecistul) și căile biliare intrahepatice ori extrahepatice (canalele vasculare biliare). Acest proces patologic structural este provocat cel mai adesea de infecții bacteriene ascendente, stază biliară sau litiază, manifestându-se clinic prin dureri severe în hipocondrul drept, febră, frisoane și icter.
• angiocolită — Afecțiune inflamatorie acută sau cronică a căilor biliare intrahepatice și extrahepatice, provocată cel mai adesea de o infecție bacteriană ascendentă pe fondul unei obstrucții sau staze biliare (provocată de litiază, tumori sau stenoze). Acest proces patologic structural afectează canalele biliare, generând clinic manifestări severe cunoscute sub numele de triada Charcot, caracterizată prin febră mare, durere în hipocondrul drept și icter.
• angiogramă — Reprezentare grafică, imagine radiologică sau înregistrare digitală a sistemului vascular al unui organ ori al unei regiuni anatomice, obținută în urma efectuării unei angiografii. Acest element structural de diagnostic clinic permite medicilor specialiști să analizeze cu precizie tridimensională diametrul lumenului vascular, dinamica fluxului sanguin și prezența eventualelor leziuni obstructive sau stenotice.
• angiolit — Formațiune calcaroasă de mici dimensiuni sau calcul de natură anorganică dezvoltat prin calcificarea unui trombus vechi în interiorul unui vas de sânge (arteră sau venă) ori al unui vas limfatic. Cunoscut structural și sub denumirea de flebolit sau piatră vasculară, acest element patologic binedefinit poate duce la obstrucții circulatorii parțiale sau poate fi descoperit întâmplător în timpul investigațiilor radiologice de rutină.
• angiomatoză — Stare patologică structurală caracterizată prin prezența și dezvoltarea unor leziuni sau tumori vasculare benigne multiple (angioame) localizate pe suprafețe extinse ale pielii, mucoaselor ori la nivelul organelor interne. Acest fenomen binedefinit poate evolua în cadrul unor sindromuri neurocutanate congenitale sau sistemice complexe (cum este angiomatoza bacilară ori boala von Hippel-Lindau), generând complicații de tip compresiv sau hemoragic în țesuturile afectate.
• angiopancreatită — Afecțiune inflamatorie severă a pancreasului, caracterizată prin implicarea timpurie, masivă și distructivă a rețelei sale vasculare arteriale și venoase. Acest proces patologic structural binedefinit asociază fenomene de tromboză vasculară locală, alterarea endoteliului și necroză ischemică secundară a parenchimului glandular, determinând clinic o evoluție acută spre pancreatită acută hemoragică sau necrotico-hemoragică.
• angiopatie — Termen generic utilizat în clinică pentru a desemna orice afecțiune, leziune structurală sau boală degenerativă ori inflamatorie care afectează vasele de sânge (artere, vene sau capilare) ori vasele limfatice. Acest concept structural cuprinde o gamă largă de patologii binedefinite, cum ar fi angiopatia diabetică (micro- și macroangiopatia), angiopatia hipertensivă sau angiopatia amiloidă cerebrală, având consecințe majore asupra perfuziei tisulare și funcționării organelor.
• angioragie — Sângerare abundentă, bruscă și patologică produsă prin ruperea, erodarea sau perforarea peretelui unui vas de sânge (arteră sau venă). Acest fenomen structural clinic, adesea declanșat de traumatisme severe, crize hipertensive acute sau procese distructive tumorale ori inflamatorii binedefinite (cum sunt vasculitele necrozante), pune în pericol viața pacientului prin riscul iminent de șoc hipovolemic.
• angiorexie — Rupere bruscă, spontană sau traumatică a peretelui unui vas de sânge (arteră sau venă), urmată de o hemoragie masivă în țesuturile înconjurătoare sau în cavitățile organismului. Acest fenomen structural clinic se produce cel mai adesea pe fondul unei fragilități parietale preexistente cauzate de o dilatare anevrismală, de un proces ulcerativ tumoral sau de o inflamație necrotică binedefinită, constituind o urgență medicală majoră.
• angiospasm — Constricție bruscă, temporară și involuntară a fibrelor musculare netede din peretele unui vas de sânge, determinând îngustarea accentuată a lumenului vascular și reducerea tranzitorie a fluxului circulator. Acest fenomen structural patologic binedefinit poate afecta arterele coronare (provocând angina Prinzmetal), arterele cerebrale sau vasele periferice ale extremităților, manifestându-se clinic prin episoade acute de durere ischemică, paloare localizată și parestezii.
• angiostenoză — Îngustare patologică, permanentă sau tranzitorie, a lumenului unui vas de sânge (arteră ori venă) sau a unui trunchi limfatic major. Acest fenomen structural, provocat cel mai adesea de depunerea plăcilor de aterom, procese inflamatorii cronice (vasculite) sau spasme musculare binedefinite, reduce semnificativ volumul de sânge circulant, provocând ischemie în țesuturile din aval și necesitând corecție prin angioplastie sau chirurgie bypass.
• angofrazie — Tulburare rară a limbajului articulat, caracterizată prin articularea dificilă, poticnită, spasmodică sau ezitantă a cuvintelor, însoțită de introducerea constantă a unor sunete de umplutură, interjecții sau silabe parazitare. Acest fenomen patologic structural, binedefinit în semiologia neurologică și psihiatrică, este strâns legat de stări de anxietate extremă, emotivitate severă sau leziuni minore ale centrilor nervoși ai vorbirii, îngreunând coerența fluxului verbal.