Dicționarul de Termeni Tehnici și Industriali

• acvadag — Suspensie coloidală de grafit purificat în apă sau într-un alt lichid adecvat, utilizată în tehnică drept lubrifiant rezistent la temperaturi înalte ori pentru realizarea unor straturi subțiri conductoare electric; de asemenea, desemnează învelișul protector conductor aplicat pe pereții interiori ai tuburilor catodice. Acest material structural ajută la colectarea electronilor secundari și la ecranarea electrostatică a componentelor de precizie.
• adâncitor — Dispozitiv mecanic, utilaj sau unealtă așezată pe o mașină-unealtă (cum ar fi o bormașină sau o freză), utilizată pentru lărgirea, adâncirea sau calibrarea găurilor executate anterior în metal, lemn ori plastic. Ca adjectiv, descrie orice factor, substanță, mecanism sau instrument care îndeplinește funcția structurală de a mări adâncimea.
• adaptatoare — Forma de feminin pentru substantivul adaptator, desemnând o piesă, un dispozitiv tehnic ori o componentă structurală capabilă să realizeze conexiunea, compatibilitatea sau potrivirea mecanică ori electrică între două sisteme diferite. Ca adjectiv, descrie un element, o metodă sau o funcție care servește la facilitarea procesului de adaptare sau ajustare a unui ansamblu.
• aeraj — Totalitatea lucrărilor, instalațiilor și metodelor tehnice utilizate pentru asigurarea circulației constante a unui flux de aer curat în lucrările miniere subterane, tuneluri sau clădiri industriale; primenire continuă a atmosferei dintr-un spațiu închis cu scopul de a dilua și evacua gazele nocive, explosive ori praful toxic parazitar.
• aerisitor — Dispozitiv tehnic, piesă sau supapă montată într-o instalație (de încălzire, hidraulică sau de frânare) cu scopul de a elimina automat ori manual aerul sau bulele de gaz acumulate parazitar în circuite. De asemenea, termenul desemnează orice deschidere de dimensiuni reduse sau grilă concepută structural pentru a asigura ventilarea pasivă a unei incinte.
• aeronautic — Care aparține aeronauticii sau se referă la navigația aeriană, la studiul, proiectarea, construcția și exploatarea aparatelor de zbor. Acest termen descrie elemente structurale, normative, industriale sau științifice esențiale pentru zborul vehiculelor în atmosfera terestră, de la avioane și elicoptere până la sisteme complexe de propulsie și control.
• afina — 1. Acțiunea de a separa o masă metalică, un aliaj sau o topitură de sticlă de impuritățile sale prin metode chimice, termice sau electrolitice pentru a-i crește puritatea. 2. Operație tehnologică aplicată firelor de bumbac ori de lână pentru a le subția, obținând o structură fină și uniformă. 3. Formă alternativă regională sau la singular pentru 'afină' (fructul afinului), reprezentând o bacă mică, sferică, de culoare neagră-albăstruie, cu gust acrișor și proprietăți puternic antioxidante.
• aglomerant — Substanță, material sau liant care are proprietatea de a lega și de a uni particule, granule sau fragmente mărunte dintr-un material pulverulent, transformându-le într-un bloc compact, solid și coerent. În sens adjectival, descrie un element care provoacă, favorizează sau participă direct la un proces structural de aglomerare fizico-chimică.
• ajurare — Acțiunea de a ajura și rezultatul ei; procesul tehnic sau manual prin care se realizează modele decorative tip ajur pe o pânză, o piesă de îmbrăcăminte, un obiect de piele ori o structură arhitecturală. Această operație decorativă presupune perforarea controlată, traforarea sau scoaterea firelor din țesătură pentru a crea motive simetrice translucide care permit filtrarea estetică a luminii.
• alămat — Care a fost acoperit cu un strat protector sau decorativ de alamă prin procedee tehnice precum galvanizarea, depunerea electrolitică sau imersia termică; alămit. Termenul se aplică diverselor piese metalice din fier, oțel sau zinc pentru a le conferi o rezistență sporită la coroziune și un aspect estetic rafinat, similar cu cel al aurului.
• albedometru — Instrument meteorologic de precizie format din două piranometre cuplate (unul orientat în sus și unul în jos), utilizat pentru măsurarea directă a albedoului unei suprafețe prin determinarea simultană a radiației solare globale și a celei reflectate de sol.
• alcoolimetrie — Metodă tehnică și ansamblu de operații utilizate pentru determinarea concentrației de alcool etilic dintr-un amestec hidroalcoolic sau dintr-o băutură. Procesul se bazează pe măsurarea densității lichidului cu ajutorul unui alcoolmetru sau prin metode refractometrice și picnometrice de precizie, fiind esențial în controlul calității industriale și în stabilirea taxelor vamale.
• aleza — A lărgi, a calibra sau a finisa cu precizie o gaură cilindrică sau conică executată anterior într-o piesă de metal, lemn sau alt material dur, cu ajutorul unei scule speciale numite alezor sau pe o mașină de alezat. Scopul acestei operațiuni este obținerea unei suprafețe interioare perfect netede, cu dimensiuni exacte și toleranțe geometrice minime pentru a permite asamblarea precisă a pieselor.
• alici — Acțiunea de a transforma bucăți de metal brut în granule sferice mici sau proiectile (alice) prin topire, turnare controlată sau procedee mecanice de calibrare. În sens industrial extensiv, termenul se referă la sablarea sau tratarea unei suprafețe metalice dure prin bombardarea ei continuă cu alice de oțel ori fontă, având ca scop curățarea ruginii, eliminarea bavurilor sau ecruisarea structurală a materialului.
• alizat — Care a fost supus procesului de alizare; cilindru, tub sau piesă mecanică ale cărei suprafețe interioare au fost prelucrate prin așchiere cu ajutorul unui alezor pentru a obține o precizie dimensională ridicată și o netezime superioară. În sens extins, descrie starea unui orificiu geometric calibrate conform unor standarde tehnice riguroase de toleranță.
• alnico — Aliaj feromagnetic dur compus în principal din aluminiu, nichel și cobalt, cărora li se pot adăuga procente variabile de fier, cupru sau titan. Acest material structural se caracterizează printr-o inducție magnetică remanentă ridicată și o stabilitate termică excelentă, fiind utilizat pe scară largă în industrie pentru fabricarea magneților permanenți destinați motoarelor electrice, difuzoarelor de audiofrecvență și senzorilor de precizie.
• alternator — Mașină electrică rotativă care transformă energia mecanică furnizată de un motor termic sau de o altă sursă de mișcare în energie electrică sub formă de curent alternativ; componentă esențială a sistemului de încărcare din vehiculele moderne.
• antecreuzet — Bazin de recepție sau compartiment refractar exterior situat în fața gurii de evacuare a unui cubilou ori a unui cuptor înalt de topire, servind la colectarea temporară, omogenizarea și menținerea temperaturii fontei lichide sau a metalului topit înainte de turnarea propriu-zisă în forme. Acest element structural optimizează procesul de elaborare a metalelor, permițând separarea zgurii reziduale mai ușoare la suprafață.
• antitehnic — Care contravine normelor tehnice stabilite, regulilor de exploatare a utilajelor sau standardelor industriale de siguranță și eficiență; contrar spiritului ori preciziei tehnice. Se aplică unor procedee greșite, execuții defectuoase în inginerie ori construcții sau unei lipse flagrante de îndemânare și cunoștințe în operarea sistemelor mecanice și tehnologice, având ca efect degradarea echipamentelor sau periclitarea procesului de producție.
• aparataj — Ansamblu complex format din mai multe aparate, dispozitive, instrumente și accesorii tehnice interconectate structural, utilizat pentru controlul, comutarea, protecția sau distribuția energiei electrice ori pentru executarea unei operații industriale specifice. În limbajul curent, termenul poate descrie totalitatea echipamentelor necesare funcționării unui laborator ori a unei instalații de mare putere.