#adăugi

• adăogământ — Formă substantivală arhaică sau regională folosită în trecut ca variantă pentru 'adaos', 'adăugire' sau 'supliment'; element suplimentar, clauză adițională ori anexă introdusă într-un document oficial, testament sau contract comercial pentru a-i completa ori clarifica prevederile de bază.
• adăogătură — Formă substantivală arhaică sau regională utilizată în trecut ca variantă pentru 'adăugitură' sau 'adaos'; bucată de material, text, notă marginală ori element secundar cusut, lipit sau atașat ulterior pe un obiect, veșmânt ori document pentru a-l lungi, a-l cârpi, a-l întregi sau a-i completa sensul.
• adăogire — Formă substantivală arhaică și nestandardizată, utilizată în textele românești medievale și premoderne pentru a desemna acțiunea de a adăuga ori rezultatul acesteia. Reprezintă un echivalent istoric al cuvântului modern 'adăugire' sau 'adaos', descriind procesul structural prin care se suplimenta un text, se extindea o listă de bunuri ori se sporea volumul unei mărfi.
• adăogitură — Formă substantivală arhaică sau regională utilizată în trecut ca variantă pentru 'adăugitură' sau 'adaos'; bucată de material, text, notă marginală ori element secundar cusut, lipit sau atașat ulterior pe un obiect, veșmânt ori document pentru a-l lungi, a-l cârpi, a-l întregi sau a-i completa sensul.
• adăoșag — Formă substantivală arhaică sau regională folosită în trecut, mai ales în graiurile transilvănene sau de vest, ca variantă pentru 'adaos', 'supliment' ori 'adăugire'; o cantitate adăugată, o anexă adusă unui bun material sau o clauză adițională inclusă într-o înțelegere scrisă.
• adăosătură — Formă substantivală arhaică sau regională utilizată în trecut ca variantă fonetică pentru 'adăugitură' sau 'adaos'; bucată de material, text sau element secundar cusut, lipit ori adăugat ulterior pe un obiect, veșmânt sau document administrativ pentru a-l lungi, a-l repara sau a-i întregi sensul.
• adăosură — Formă substantivală arhaică, populară sau regională utilizată în trecut în locul termenului modern 'adăugitură' sau 'adaos'; bucată de material, adaos textil sau pasaj de text introdus, lipit ori cusut ulterior pe un obiect, veșmânt ori document vechi pentru a-l repara, a-l lungi sau a-i completa înțelesul.
• adăpoi — Loc special amenajat, de obicei de mari dimensiuni, prevăzut cu jgheaburi lungi și bazine lângă un râu sau o fântână, destinat adăpării colective a turmelor ori cirezilor de vite; de asemenea, poate desemna o adăpătoare primitivă sau acțiunea masivă și organizată de hidratare a șeptelului într-o comunitate pastorală.
• adătiu — Termen juridic și administrativ arhaic utilizat în trecut în anumite documente sau zapise vechi pentru a desemna un adaos, o taxă suplimentară, o cotă adăugată ori o clauză adițională inclusă într-un contract sau hrisov oficial. Ca adjectiv, descrie un element sau un factor care vine ca o completare ori o suplimentare la o structură de bază.
• adău — Variantă substantivală arhaică extrem de scurtă sau regională utilizată în trecut în locul cuvântului standard 'adaos' ori 'adăugire'; element suplimentar inclus într-un ansamblu, o mică cantitate de material pusă în plus sau un adaos textil aplicat pe un veșmânt uzat.
• adăugământ — Termen juridic, literar sau administrativ arhaic utilizat în trecut în locul cuvântului standard modern 'adaos' sau 'anexă'; clauză adițională, completare, document suplimentar sau codicil introdus într-un act oficial, tratat internațional ori testament pentru a-i extinde sau lămuri prevederile inițiale.
• adăugare — Acțiunea de a adăuga și rezultatul ei; procesul structural, tehnic sau administrativ prin care se suplimentează o listă, se extinde un text sau se introduce un element nou într-un ansamblu existent. În bazele de date, reprezintă operațiunea de inserare (INSERT) a unei înregistrări noi într-un tabel.
• adăugătorie — Formă substantivală arhaică sau regională rară, utilizată în trecut în locul termenilor moderni 'adăugire' sau 'adaos'; acțiunea de a adăuga ceva ori rezultatul acestui proces, reprezentând totodată și o clauză adițională, o completare sau o anexă adusă unui hrisov, act administrativ sau contract comercial.
• adăugătură — Element, bucată de material, text sau detaliu adăugat ulterior la un ansamblu gata format pentru a-l lungi, a-l cârpi, a-l extinde sau a-i completa sensul. În context textil, reprezintă o bucată de pânză folosită pentru a mări un veșmânt, în timp ce în filologie descrie un adaos sau o inserție textuală realizată de un editor sau copiist într-un manuscris.
• adăugi — Formă de conjunctiv prezent sau indicativ prezent (persoana a II-a singular) a verbului tranzitiv 'a adăuga'; utilizată în graiurile populare și în texte vechi ca variantă fonetică pentru standardul 'să adaugi' sau 'adaugi', exprimând acțiunea de a pune ceva în plus.
• adăugire — Acțiunea de a adăuga și rezultatul ei; element, detaliu, clauză sau text completat ori inserat ulterior pentru a întregi, extinde sau modifica o structură preexistentă. În sferă editorială și juridică, reprezintă un addendum sau o notă suplimentară care clarifică ori rectifică prevederile sau informațiile dintr-un document de bază.
• adăugitură — Element, bucată de material, text sau detaliu adăugat ulterior la un ansamblu gata format pentru a-l lungi, a-l cârpi, a-l extinde sau a-i completa sensul. În context textil, reprezintă o bucată de pânză folosită pentru a mări un veșmânt, în timp ce în filologie descrie un adaos sau o inserție textuală realizată de un editor sau copiist într-un manuscris.
• adendă — Formă rară, neologistică sau regională pentru termenul 'addenda'; listă de adăugiri, note, corecturi sau completări inserate la sfârșitul unei cărți, al unui tratat ori al unui document oficial pentru a corecta erorile sau a aduce lămuriri suplimentare. Acest termen structural servește la menținerea integrității informaționale a operei fără a modifica textul de bază.