#afectiune

• adorat — Despre o persoană, o divinitate sau un ideal care face obiectul unei iubiri profunde, al unei venerații religioase sau al unei admirații extreme. Ca adjectiv de calificare, subliniază valoarea afectivă supremă acordată ființei iubite, fiind adesea utilizat ca termen de alint sau formulă de adresare intimă.
• adorată — Despre o femeie, o divinitate feminină sau o valoare idealizată care constituie obiectul unei iubiri pătimașe, al unui devotament mistic ori al unei admirații fără limite. Folosit frecvent ca vocativ sau termen de alint, cuvântul evidențiază o prețuire afectivă supremă și o plasare a ființei dragi într-un plan superior al respectului și atașamentului.
• afecțiune — Termen cu dublă valență semantică majoră. În plan psihologic și social, reprezintă un sentiment intens și durabil de simpatie, atașament profund, căldură sufletească și dragoste curată față de o persoană sau o ființă. În plan medical și clinic, desemnează o stare patologică, o boală organică, o leziune sau o tulburare funcțională a unui organ ori a unui sistem biologic (de exemplu, afecțiune cardiacă, pulmonară sau dermatologică).
• agnozie — Tulburare neuropsihologică severă caracterizată prin pierderea capacității de a recunoaște sau de a identifica obiecte, persoane, sunete, forme ori mirosuri cunoscute anterior, în absența unor deficiențe ale organelor de simț periferice sau ale funcțiilor intelectuale generale. Această condiție este cauzată, din punct de vedere structural, de leziuni localizate la nivelul cortexului cerebral asociativ sau al căilor de conexiune interemisferică.
• agonadism — Condiție patologică congenitală extrem de rară caracterizată prin absența completă, structurală și funcțională, a gonadelor (testicule sau ovare) din organism, cauzată de o anomalie în dezvoltarea embrionară timpurie. Această afecțiune determină lipsa secreției de hormoni sexuali și un deficit sever în dezvoltarea caracterelor sexuale secundare la pubertate, necesitând terapie de substituție hormonală pe termen lung.
• agrafie — Tulburare neuropsihologică severă caracterizată prin pierderea parțială sau totală a capacității de a exprima ideile prin scris, survenită în urma unei leziuni cerebrale dobândite la nivelul emisferei dominante, în absența unor paralizii motorii ale mâinii sau a unor deficiențe intelectuale globale. Această afecțiune alterează structural mecanismele corticale de codificare grafică a limbajului, putând să apară izolat sau asociată cu afazia ori alexia.
• albeață — Opacitate patologică a corneei ochiului, de culoare albicioasă, cauzată de o cicatrice, o infecție sau o traumă structurală care obstrucționează parțial ori total vederea; leucom. În sens cromatic general și literar, termenul desemnează calitatea de a fi alb, strălucirea imaculată sau reflexia luminoasă specifică zăpezii ori laptelui.
• alint — Manifestare plină de tandrețe, afecțiune și căldură prin intermediul gesturilor, cuvintelor dulci sau a mângâierilor; acțiunea de a alinta și starea care rezultă din aceasta. În sens extins, reprezintă un comportament răsfățat, uneori excesiv, adoptat de copii sau de animalele de companie pentru a atrage atenția ori bunăvoința celor din jur.
• alintător — Care aduce alintare, exprimă tandrețe, afecțiune sau blândețe; dispozitiv, gest sau cuvânt care manifestă o grijă caldă și dezmierdătoare față de cineva. Ca substantiv, definește o persoană care obișnuiește să alinte, să răsfețe ori să măgulească pe cei din jur prin atitudini și formule dulci.
• andromastie — Condiție anatomică sau medicală extrem de rară caracterizată prin dezvoltarea anormală sau hipertrofia glandelor mamare la persoanele de sex masculin, fiind utilizată uneori ca variantă terminologică istorică ori corelată pentru ginecomastie, ori pentru a descrie o structură mamară cu trăsături somatice masculine accentuate.
• aniridie — Afecțiune oculară congenitală rară, caracterizată prin absența totală sau parțială a irisului la unul sau la ambii ochi. Această anomalie structurală este cauzată de regulă de o mutație a genei PAX6 și este însoțită frecvent de reducerea severă a acuității vizuale, nistagmus, fotofobie accentuată și un risc ridicat de a dezvolta glaucom sau cataractă în primele decenii de viață.
• aniziconie — Afecțiune sau anomalie vizuală binoculară caracterizată prin inegalitatea dimensiunilor ori a formelor imaginilor retiniene formate la cei doi ochi; variantă academică și ortografică pentru anizeiconie. Din cauza acestei discrepanțe de mărime, creierul întâmpină dificultăți majore în fuzionarea imaginilor într-o singură proiecție tridimensională, ducând la astenopie oculară, diplopie sau severe dureri de cap.
• argihal — Termen medical arhaic de origine orientală sau regională, utilizat rar în trecut în anumite glosare populare sau rețetare tradiționale pentru a desemna un tip de afecțiune respiratorie, o tuse convulsivă severă, o sufocare astmatică ori o congestie pulmonară marcată de respirație șuierătoare. În sens structural-fiziopatologic vechi, cuvântul descria starea de blocaj a căilor aeriene cauzată de acumularea de flegmă sau umori reci, fiind tratată cu infuzii concentrate de plante medicinale și inhalații de abur.
• arice — Afecțiune dermatologică și inflamatorie contagioasă care afectează picioarele animalelor domestice (în special ale cailor și oilor), localizată de obicei în regiunea coroanei copitei sau a buletului; boala se manifestă prin eczeme umede, cruste aspre, crăpături dureroase ale pielii și căderea părului, fiind provocată de igiena precară din grajduri și de umiditatea structurală prelungită.
• asmă — Formă populară, regională sau arhaică pentru termenul medical 'astm' (afecțiune respiratorie cronică caracterizată prin dificultăți severe de respirație, sufocare și tuse, cauzată de spasmul bronhiilor); în sens larg sau figurat, descrie o stare de sufocare, o gâfâială puternică provocată de un efort fizic intens ori de o emoție copleșitoare.
• asonie — Tulburare rară de percepție muzicală sau formă specifică de agnozie auditivă caracterizată prin incapacitatea patologică a unei persoane de a distinge, recunoaște sau reproduce sunetele muzicale, ritmurile ori tonurile, în ciuda păstrării intacte a funcției auditive periferice și a capacității de a înțelege limbajul vorbit.
• atașament — Legătură afectivă puternică, durabilă și profundă care se stabilește între două persoane (cum ar fi cea dintre copil și părinte) sau devotament profund față de o cauză, o idee ori un grup. În informatică, termenul desemnează un fișier electronic anexat unui mesaj de poștă electronică (e-mail), iar în inginerie reprezintă un dispozitiv auxiliar sau o piesă accesorie montată pe o mașină pentru a executa o operație specifică.
• atașant — Care trezește, inspiră sau atrage cu ușurință afecțiunea, simpatia și atașamentul celor din jur; extrem de plăcut, cuceritor, cald sau simpatic prin natura sa structurală. În sens figurat, termenul descrie o personalitate, un caracter, o trăsătură sau o operă artistică ce reușește să creeze o legătură emoțională rapidă și durabilă cu privitorul ori cititorul, captivându-l prin farmec nativ.
• atrofiant — Care provoacă sau accelerează procesul de atrofie; factor toxic, degenerativ ori patologic care determină o diminuare structurală a volumului și a capacității funcționale a unui țesut sau organ. În termeni clinici, descrie evoluția distructivă a unor afecțiuni dermatologice, musculare ori neurologice ce lasă în urmă sechele de subdezvoltare tisulară.
• autografism — Manifestare patologică rară ce constă în scrierea automată, involuntară și inconștientă de texte sau litere, observată în anumite stări de transă, tulburări disociative de personalitate ori afecțiuni neurologice severe care afectează controlul motor voluntar; scris automat. În dermatologie (folosit impropriu ca sinonim pentru dermografism), termenul poate descrie uneori apariția unor dungi roșii sau edeme pe piele în urma unei zgârieturi ușoare, ca și cum s-ar fi scris pe epidermă.