#agreement

• adjectiv — Parte de vorbire flexibilă care exprimă o însușire, o calitate sau o caracteristică a unui obiect ori a unei ființe și care se acordă în gen, număr și caz cu substantivul pe care îl determină; clasă morfologică fundamentală folosită pentru a nuanța sensul numelor, având categorii gramaticale proprii precum gradele de comparație.
• agreement — Înțelegere, acord formal, convenție sau pact încheiat între două sau mai multe părți (state, companii ori persoane fizice) prin care se stabilesc drepturi și obligații reciproce. Deși este un împrumut neologistic utilizat adesea în mediul de afaceri multinațional și în diplomație, termenul acoperă spectrul juridic al unui contract comercial sau al unui acord bilateral nescris bazat pe încredere reciprocă.
• amiabil — Care este înțelegător, prietenos, binevoitor sau împăciuitor; referitor la litigii, dispute sau conflicte care se rezolvă pe cale pașnică, prin tratative, negocieri ori înțelegeri directe între părți, fără a se apela la instanțele de judecată sau la măsuri coercitive.
• amintit — Care a fost adus în memorie, pomenit, menționat sau evocat anterior în cadrul unei discuții, al unui text ori al unui document. Ca participiu trecut al verbului 'aminti', servește ca bază structurală pentru timpurile compuse; ca adjectiv, are un puternic rol anaforic, făcând legătura cu o entitate prezentată mai sus.
• antenupțial — Care are loc, se încheie, se întocmește sau este valabil înainte de celebrarea căsătoriei. În terminologia juridică, adjectivul se aplică în mod special convențiilor, contractelor sau acordurilor matrimoniale prin care viitorii soți stabilesc regimul bunurilor și modalitatea de partajare a patrimoniului în caz de divorț.
• antrepriză — O întreprindere comercială, industrială sau de construcții; de asemenea, reprezintă un contract juridic (contract de antrepriză) prin care o parte, numită antreprenor, se obligă să execute pe riscul său o anumită lucrare, o activitate sau un serviciu în favoarea celeilalte părți, numită beneficiar, în schimbul unui preț determinat.
• arăvonisire — Acțiunea de a arăvonisi și rezultatul ei; procesul formal sau juridic prin care se achită un avans în bani ori se oferă un gaj material pentru a securiza o achiziție sau un contract. În viața socială veche, termenul desemna ceremonia sau actul oficial de logodire a doi tineri, pecetluit prin daruri și consemnat adesea într-un zapis de cancelarie.
• armistițiu — Acord juridic și militar oficial convenit între statele sau părțile aflate în conflict, prin care se stabilește suspendarea temporară sau pe termen lung a operațiunilor militare și a actelor de război; încetarea focului. Acest act reprezintă un pas politic și diplomatic major, servind adesea ca bază preliminară pentru negocierea unui tratat final de pace, fiind guvernat de reguli stricte de drept internațional.
• ascunsă — Forma de feminin singular a adjectivului sau participiului 'ascuns'; caracterizează o entitate, o realitate sau o acțiune de genul feminin care este tăinuită, mascată, ferită de priviri ori greu de detectat. În sens figurat, descrie o trăsătură psihologică, o boală asimptomatică sau o intenție subtilă.
• asemănândă — Formă adjectivizată rară a gerunziului verbului 'a asemăna', utilizată în trecut în texte literare sau religioase cu valoare de adjectiv acordat; care seamănă, care prezintă similitudine sau care realizează o analogie structurală. Acest model lingvistic învechit este caracteristic stilului solemn și traducerilor vechi, descriind o entitate aflată în plin proces de comparare ori potrivire cu un arhetip.
• asentiment — Aprobare voluntară, acord intim sau consimțământ formal dat unei propuneri, unei idei ori unei acțiuni inițiate de o altă persoană. În sens structural, reprezintă o adeziune deplină și conștientă, adesea bazată pe o armonie de opinii sau sentimente, depășind simpla toleranță pasivă pentru a deveni o validare activă.
• asociare — Acțiunea de a uni, a grupa sau a pune laolaltă elemente, idei, persoane ori organizații în vederea atingerii unui scop comun; (în sens juridic) constituirea unei entități colective sau a unui parteneriat comercial; (în psihologie) proces mental prin care se stabilește o legătură funcțională sau cognitivă între două concepte, imagini ori senzații diferite.
• asociere — Acțiunea de a asocia sau de a se asocia și rezultatul ei; proces structural de unire, grupare ori parteneriat între persoane, companii sau entități juridice în vederea atingerii unui scop comun; (în psihologie și lingvistică) conexiune mentală ori logică stabilită între două idei, concepte, imagini sau fenomene corelate.
• asuprăluare — Acțiunea de a prelua o obligație, o datorie, un risc sau o responsabilitate de la o altă parte contractantă; transfer structural prin care un individ sau o entitate juridică își asumă gestionarea directă a unei sarcini financiare ori morale în cadrul unui acord oficial.
• atocmare — Acțiunea de a se atocmi (variantă veche pentru a se tocmi) și rezultatul ei; negociere, învoială sau stabilire formală a prețului, a condițiilor unui contract ori a clăcii în trecut. În contextul dreptului istoric românesc, atocmarea reprezenta actul juridic sau verbal prin care un proprietar de pământ și un țăran stabileau obligațiile de muncă și dijma pentru anul respectiv.
• atocmire — Varianta arhaică a substantivului 'tocmire'; acțiunea de a se atocmi și rezultatul ei, constând în negocierea formală, învoiala sau stabilirea prețului și a clauzelor unei tranzacții ori ale unui contract de muncă tradițional. În organizarea socială pre-modernă din Principatele Române, termenul desemna convenția verbală sau scrisă prin care se reglementau raporturile economice dintre meșteșugari, negustori și ucenici sau slugi.
• avenant — Act adițional încheiat în formă scrisă prin care părțile semnatare modifică, completează sau suspendă anumite clauze ale unui contract inițial, fără a-i anula valabilitatea generală; este utilizat pe scară largă în dreptul muncii, dreptul comercial și în domeniul asigurărilor pentru a înregistra schimbări legate de preț, termene, atribuții sau condiții specifice, devenind parte integrantă din documentul de bază.