#agresiune

• agresa — A ataca pe cineva în mod premeditat sau spontan, recurgând la violență fizică, amenințări verbale, presiune psihologică sau insulte cu scopul de a-i provoca o vătămare, de a-l intimida ori de a-i încălca demnitatea și integritatea personală. În sens larg, acțiunea definește orice comportament ostil sau intruziv care periclitează siguranța unei ființe umane ori a unui grup.
• agresionare — Acțiunea de a agresiona și rezultatul ei; formă substantivală rară și redundantă ce descrie actul dinamic de atacare sau agresiune fizică ori verbală asupra unui individ. În lexiconul contemporan, acest termen este complet înlocuit de formele consacrate 'agresare' sau 'agresiune'.
• agresiune — Act, comportament sau atac violent, neprovocat și ilegal, îndreptat împotriva integrității fizice sau morale a unei persoane ori împotriva suveranității unui stat. În dreptul penal, constituie o infracțiune gravă ce implică folosirea forței sau a amenințărilor, în timp ce în relațiile internaționale reprezintă recurgerea la forța armată de către un stat împotriva independenței teritoriale a altei națiuni.
• agresoare — Persoană de sex feminin, stat, armată sau entitate care comite o agresiune, un atac violent, neprovocat și ilegal asupra unui individ ori asupra unei națiuni suverane. Ca adjectiv, califică o forță militară, o atitudine sau o conduită feminină cu un caracter profund ofensiv, ostil și predispus la utilizarea forței.
• agresologie — Ramură interdisciplinară emergentă a criminologiei și psihopatologiei care se ocupă cu studiul sistematic, științific și experimental al cauzelor, mecanismelor biologice, psihologice și sociale care determină apariția comportamentelor violente, a actelor de agresiune și a profilului de personalitate al agresorului. Spre deosebire de victimologie, care se axează pe cel vătămat, acest domeniu analizează dinamica structurală a violenței din perspectiva celui care o exercită.
• anexiune — Act politic și juridic unilateral prin care un stat suveran încorporează, atașează sau își extinde forțat suveranitatea asupra unui teritoriu străin, fără consimțământul populației locale ori al autorităților acelei regiuni. Acest fenomen structural constituie o încălcare directă a normelor de drept internațional public, generând frecvent dispute diplomatice de lungă durată sau conflicte armate.
• asmuțire — Actul de a întărâta, a îndemna sau a trimite un animal de pradă ori de pază (în special câini) să atace o țintă; prin extindere, acțiunea de a incita sau instiga persoane ori grupuri sociale la ură, vrajbă sau acțiuni violente unii împotriva celorlalți prin discursuri manipulative sau provocări intenționate.
• atac — Acțiunea de a ataca și rezultatul ei; ofensivă violentă executată împotriva unui inamic cu scopul de a-l nimici sau de a cuceri o poziție. În sport, reprezintă faza de joc în care o echipă deține inițiativa și încearcă să înscrie puncte. În medicină, definește declanșarea bruscă și violentă a unei boli sau a unei crize fiziologice ori psihologice.
• atacatoare — Persoană de sex feminin, armată, țară sau entitate care declanșează un atac, o ofensivă ori o agresiune; autoare a unui asalt physical ori verbal. Ca adjectiv, descrie o forță, o specie animală prădătoare sau o substanță chimică ce manifestă o acțiune distructivă ori agresivă asupra unui mediu.
• atenta — A săvârși o acțiune ilegală, violentă sau distructivă îndreptată împotriva vieții unei persoane, a integrității unui stat, a ordinii publice, a unor drepturi fundamentale sau a unor valori sacre; a încerca să distrugi sau să aduci prejudicii grave unui bun juridic protejat. În sens larg, verbul descrie orice formă de intruziune abuzivă ori de încălcare flagrantă a libertății sau a liniștii cuiva.
• atentare — Acțiunea de a atenta și rezultatul ei; actul prin care se încearcă comiterea unei acțiuni violente, distructive ori ilegale împotriva unei persoane, a ordinii sociale, a unei instituții sau a ordinii constituționale. În terminologia juridică istorică, reprezintă fapta materială sau complotul menit să destabilizeze o structură de conducere ori să lezeze drepturi fundamentale.
• autoagresiune — Act, comportament sau impuls distructiv orientat în mod conștient ori inconștient de către un individ împotriva propriei sale persoane, concretizat prin producerea de leziuni corporale, auto-mutilare ori tentative de suicid. În imunologie, termenul descrie metaforic procesul patologic în care sistemul imunitar atacă eronat propriile țesuturi sănătoase ale organismului (autoimunitate).
• autoapărare — Acțiunea de a se autoapăra sau rezultatul ei; ansamblu de măsuri, tehnici fizice, tactice sau argumente juridice folosite de o persoană pentru a-și proteja viața, integritatea corporală, drepturile ori demnitatea împotriva unui atac, a unei agresiuni sau a unor acuzații externe nefondate; legitimă apărare.