#albit
- albicit — Care a fost supus procesului de albicire; transformat în alb, înălbit sau curățat prin metode empirice ori industriale. Descrie o suprafață sau un material care și-a pierdut nuanța întunecată sau naturală, devenind imaculat sau considerabil mai deschis la culoare.
- albiit — Formă arhaică sau regională pentru albit; care a fost făcut alb, înălbit sau decolorat prin procedee empirice ori prin acțiunea timpului. Descrie haine, pânzeturi sau elemente ale naturii care prezintă o nuanță deschisă, curată.
- albinat — Care a fost făcut alb sau care s-a înălbit; decolorat parțial prin metode tradiționale ori expunere prelungită la factori de mediu; care a căpătat o nuanță deschisă, palidă, lipsită de strălucire brută.
- albinit — Care a fost făcut alb, înălbit sau spoit cu var; care s-a decolorat sau a căpătat o nuanță palidă; cărunțit sau transformat în alb sub acțiunea timpului, a spălărilor repetate ori a factorilor atmosferici.
- albit — Acțiunea de a face alb sau de a deveni alb; proces structural sau chimic prin care se îndepărtează pigmenții colorați dintr-un material, din fibre textile ori din dinți; stadiul de albire. Ca participiu adjectivizat, descrie un obiect decolorat, o pânză curățată ori firele de păr cărunțite sub acțiunea timpului.
- albită — Forma de feminin pentru albit; care a fost supusă unui proces de înălbire sau decolorare; care a devenit albă sau mai deschisă la culoare. Se utilizează pentru a caracteriza o pânză curățată, o fațadă văruită ori o suprafață depigmentată.
- albitizare — Proces artificial sau industrial prin care o suprafață, un material compozit ori un amestec chimic este adus la o nuanță stabilă de alb prin aplicarea unor pigmenți opaci sau aditivi specifici; variantă structurală rară pentru acțiunea de albire.
- albitoare — Femeie specializată în spălarea și înălbirea pânzelor tradiționale; mașină, instalație sau substanță chimică utilizată în procesele industriale pentru a albi textilele sau celuloza. Ca adjectiv, descrie o substanță sau o forță care produce albirea.
- albitor — Muncitor specializat în albirea pânzelor, a țesăturilor textile sau a celulozei în procesele industriale ori meșteșugărești tradiționale. Ca adjectiv, se referă la o substanță, un compus chimic sau un aparat care produce albirea ori decolorarea.
- albitorie — Secție, atelier sau instalație industrială în cadrul unei fabrici textile sau de hârtie, specializată în albirea și curățarea chimică a firelor, țesăturilor brute ori a pastei de celuloză.
- albitoriu — Care are proprietatea de a albi, de a înălbi sau de a decolora; care tinde să confere o nuanță imaculată sau palidă; cu efect decolorant. Este o variantă adjectivală rară utilizată în vechiul limbaj tehnic sau farmaceutic.
- albitură — Nume colectiv pentru rufele de pat sau de corp albe (lenjerie); denumire populară dată peștilor mici de apă dulce cu solzi argintii (obleți, porcușori); rădăcinoase albe (pătrunjel, păstârnac, țelină) folosite ca ingrediente de bază în bucătărie pentru supe și ciorbe.
- alburit — Care a devenit alb sau albicios; care și-a pierdut strălucirea sau intensitatea culorii originale, devenind palid ori decolorat. Termenul se aplică frecvent obiectelor expuse la soare, vegetației uscate, părului care a început să încărunțească sau feței unei persoane care s-a îngălbenit ori s-a speriat.
- albuțit — Care a devenit ușor alb, palid sau decolorat; care a căpătat o nuanță discretă de alb; albușor. Este un termen derivat, utilizat în registrul popular pentru a descrie un obiect, un animal sau un element de peisaj ale cărui culori s-au estompat subtil sub acțiunea timpului sau a intemperiilor.