#amorf

• Actaeon — Erou celebru din mitologia greacă, fiul lui Aristaeus și al Autonoei, crescut de centaurul Chiron pentru a deveni un vânător iscusit. Conform mitului structural descris de Ovidiu, Actaeon a surprins-o din greșeală pe zeița Artemis (Diana) scăldându-se goală într-o peșteră sacră; drept pedeapsă, zeița l-a transformat într-un cerb, iar el a fost sfâșiat de propriii săi câini de vânătoare. În astronomie, numele său a fost atribuit asteroidului 12242 Maxacacia.
• actinită — Rocă metamorfică structurală sau varietate de șist cristalin caracterizată prin prezența predominantă și aranjamentul radiar ori fibros al cristalelor de actinot (un mineral din grupul amfibolilor). Acest termen tehnic descrie formațiuni geologice compacte, formate în condiții de presiune și temperatură medii, recunoscute pentru nuanțele lor verzui și textura specifică aciculară.
• adelomorf — Care are o formă nedefinită, vagă, ascunsă sau greu de determinat din punct de vedere structural; lipsit de contururi precise ori de o configurație geometrică stabilă. În histologie și anatomie, descrie anumite celule epiteliale sau structuri glandulare ale căror limite nu pot fi distinse clar la microscop fără colorații speciale.
• Aëdon — Personaj tragic din mitologia greacă, fiică a lui Pandareus și soție a lui Zethus (regele Tebei), cuprinsă de o gelozie profundă față de Niobe din cauza numărului mare de copii ai acesteia. În încercarea de a-l ucide pe cel mai mare fiu al rivalei sale, Aëdon îl ucide din greșeală pe propriul său fiu, Itylus, fapt ce determină zeii milostivi să o metamorfozeze într-o privighetoare veșnic îndurerată.
• aesacus — Personaj din mitologia greacă și romană, fiu al regelui Priam al Troiei și al nimfei Alexirhoe, înzestrat cu darul profetic de a interpreta visările nocturne. Conform Metamorfozelor lui Ovidiu, din cauza durerii provocate de moartea nimfei Hesperia, pe care o iubea, el s-a aruncat în valurile mării, fiind transformat de zeița Tethys într-o pasăre scufundătoare (cufundar).
• aeson — Personaj din mitologia greacă, rege legendar al cetății Iolcos din Tesalia, fiu al lui Cretheus și al Tyro, și tatăl eroului Iason. Conform legendei, fratele său vitreg Pelias i-a uzurpat tronul, obligându-l să trăiască în izolare, iar mai târziu, în versiunea faimoasă din Metamorfozele lui Ovidiu, vrăjitoarea Medeea i-a redat tinerețea printr-un ritual magic complex de reîntinerire structurală.
• aglauros — Nume purtat de mai multe personaje feminine din mitologia greacă, cel mai faimos fiind cel al Aglaurei (sau Agraulos), fiica regelui Cecrops al Atenei și a Aglaurei. Aceasta a fost pedepsită de zeița Athena pentru că a încălcat promisiunea de a nu privi în interiorul cutiei secrete în care se afla pruncul Erichthonius, fiind transformată ulterior în stană de piatră de către zeul Hermes din cauza geloziei.
• alcithoe — Variantă ortografică pentru numele mitologic și zoologic „alcathoe”; specie rară de liliac forestier (Myotis alcathoe). În legendele elene, reprezintă una dintre fiicele regelui Minyas (Alcaithoe sau Alcithoe), metamorfozată într-un liliac de către zeul Dionysos drept pedeapsă pentru nesupunere și refuzul de a-i celebra misterele sacre.
• algonchian — Termen geologic arhaic sau regional utilizat în trecut (în special în literatura științifică nord-americană și europeană timpurie) pentru a desemna Proterozoicul superior sau ultima mare diviziune a Precambrianului. Ca adjectiv, descrie rocile sedimentare și metamorfice formate în această eră primitivă a Pământului, caracterizată prin apariția primelor forme de viață pluricelulare și depozite masive de fier.
• algonkian — Variantă ortografică standard internațională pentru termenul geologic 'algonchian'; diviziune geocronologică învechită care desemnează Proterozoicul superior sau ultima parte a Precambrianului. Ca adjectiv, termenul caracterizează pachetele de roci sedimentare și sisturi cristaline metamorfice formate în această eră timpurie a istoriei planetare, definind totodată sisteme stratigrafice majore bogate în minereuri metalifere.
• alofan — Un mineral silicat de aluminiu amorf sau slab cristalin, hidratat, asociat adesea cu alterarea rocilor vulcanice și a depozitelor de cenușă în medii umede. Acest compus structural prezintă o compoziție chimică variabilă și o textură geloasă sau vitroasă, având o importanță deosebită în știința solului datorită capacității sale mari de schimb cationic și de fixare a fosfaților în andosoluri.
• alofen — Minerale din clasa silicaților hidratati de aluminiu, amorfe sau slab cristalizate, ce se formează structural prin alterarea rocilor vulcanice (cenușă și bazalt) sub acțiunea apelor meteorice; se caracterizează printr-o porozitate ridicată și capacitate mare de schimb ionic, fiind specifice solurilor de tip andosol.
• aloșit — Mineral rar sau silicat complex descoperit în anumite roci metamorfice sau depozite hidrotermale, caracterizat structural printr-o rețea cristalină atipică și asocieri cu micro-agregate minerale de origine externă (alogene). Acest compus geologic este analizat prin difracție cu raze X pentru a stabili condițiile de presiune și temperatură specifice din scoarța terestră în momentul cristalizării sale.
• ametabolă — Insectă aparținând grupului celor lipsite de metamorfoză (Ametabola), la care forma juvenilă (nifa) seamănă structural aproape perfect cu adultul, diferențiindu-se doar prin dimensiunile corporale și stadiul de dezvoltare al aparatului reproducător. Ca adjectiv, descrie o specie, o larvă sau o dezvoltare biologică de tip direct, caracteristică insectelor inferioare apterigote, cum sunt argintiul-viu (Lepisma saccharina) sau ordinul Thysanura.
• amfibol — Denumire generică pentru un grup extins de minerale inosilicate cu o structură cristalină monoclinică sau ortorombică, formate din catene duble de tetraedre de dioxid de siliciu. Acest grup structural, din care fac parte hornblenda, actinotul și tremolitul, conține de regulă ioni de fier, magneziu, calciu și sodiu, fiind un constituent esențial al multor roci magmatice și metamorfice închise la culoare.
• amfibolit — Roză metamorfică regională, grosieră sau fin granulată, formată structural dintr-un amestec cristalin dominat de amfiboli (în special hornblendă) și plagioclazi, adesea însoțiți de minerale accesorii precum cuartul, garnatul sau epidotul. Acest tip de structură geologică se formează în condiții de temperatură și presiune ridicate, specifice faciesului metamorfic mediu spre avansat.
• amiantogen — Care generează amiant sau favorizează formarea fibrelor de azbest; în context geologic, descrie procesele metamorfice ori rocile ultrabazice capabile să dezvolte filoane de azbest mătăos. În medicină, poate descrie factori sau medii care provoacă azbestoză ori alte leziuni pulmonare specifice inhalării de amiant.
• amorf — Care nu prezintă o structură cristalină organizată sau o formă geometrică regulată; substanță solidă în care atomii sau moleculele sunt dispuse haotic, fără o simetrie spațială pe distanțe lungi (cum ar fi sticla sau smoala). În biologie, descrie elemente fără formă anatomică definită, iar în sens figurat sau psihologic, se aplică unei persoane lipsite de energie, apatice, pasive sau inerte.
• amorfă — Forma de feminin pentru adjectivul 'amorf'; care nu posedă o structură cristalină ordonată sau o formă geometrică regulată. În știința materialelor, descrie o substanță solidă ale cărei particule constitutive sunt aranjate dezordonat, iar în sens figurat sau caracterial, definește o persoană sau o atitudine lipsită de dinamism, energie, voință ori inițiativă.
• amorfie — Starea, proprietatea sau caracterul a ceea ce este amorf; absența totală a unei structuri cristaline ordonate sau a unei forme geometrice regulate într-un corp solid. În mineralogie și cristalografie, acest fenomen reflectă dezordinea moleculară structurală pe distanțe lungi, determinând proprietăți izotrope constante în toate direcțiile spațiale.