#amplificat

• adânci — A face ca o groapă, un șanț, o albie sau o cavitate să devină mai adâncă prin excavare sau săpare; a coborî sub nivelul existent. Ca verb reflexiv, reprezintă acțiunea de a pătrunde adânc într-un spațiu (pădure, peșteră) sau, în sens figurat, a se cufunda total în gânduri, studiu, somn, ori a se intensifica (despre crize, neînțelegeri, sentimente).
• amplidină — Generator electric special de curent continuu, cu reacție de indus, utilizat ca amplificator electromagnetic de putere în sistemele automate de reglare și acționare electrică. Acest dispozitiv utilizează fluxul magnetic al curentului de scurtcircuit din indus pentru a obține un coeficient de amplificare extrem de ridicat, permițând controlul unor puteri mari de ieșire cu ajutorul unor semnale electrice de comandă foarte mici.
• amplifica — A mări, a spori, a dezvolta sau a intensifica volumul, puterea, amploarea ori valoarea unui fenomen, a unui semnal electric, sonor ori a unei stări; în matematică, a înmulți atât numărătorul, cât și numitorul unei fracții cu același număr întreg pentru a-i schimba termenii fără a-i modifica valoarea structurală. Reprezintă un proces fundamental în electronică pentru procesarea semnalelor și în dinamică pentru extinderea efectelor fizice.
• amplificare — Acțiunea de a amplifica și rezultatul ei; proces fizic, electronic sau matematic prin care se mărește intensitatea, puterea, amplitudinea unui semnal ori valoarea termenilor unei fracții. În electronică, reprezintă sporirea mărimii de intrare cu ajutorul unui dispozitiv specializat care utilizează o sursă externă de energie, asigurând transmiterea și procesarea optimă a datelor.
• amplificat — Care a fost supus procesului de amplificare; semnal, sunet sau valoare numerică mărită structural în intensitate, volum ori întindere. Descrie starea finală a unui element procesat tehnic pentru a fi mai puternic sau a unei fracții ale cărei elemente componente au fost înmulțite cu un factor comun.
• amplificație — Termen tehnic ce desemnează procesul, starea sau gradul de amplificare al unui semnal, al unei unde ori al unui curent electric într-un circuit; reprezintă raportul dintre mărimea de ieșire și mărimea de intrare a unui dispozitiv amplificator. Este utilizat frecvent în radiotehnică și acustică pentru a exprima câștigul structural obținut prin intermediul componentelor active.
• amplificațiune — Formă învechită (arhaism textuar) a substantivului 'amplificare' sau 'amplificație', utilizată în textele juridice, literare ori administrative din secolul al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea; în retorica clasică, desemnează procedeul stilistic de dezvoltare și îmbogățire a unui subiect sau a unei idei prin acumularea de detalii, argumente ori figuri de stil, cu scopul de a impresiona auditoriul.
• amplificativ — Despre mărci morfologice, sufixe, prefixe sau procedee lingvistice: care servește la amplificarea, exagerarea sau mărirea dimensiunii, intensității ori valorii semantice a sensului unui cuvânt de bază. În gramatica comparată, descrie elemente derivative care adaugă o nuanță de augmentativ sau care intensifică calitatea exprimată de un adjectiv ori substantiv.
• amplificator — Aparat, dispozitiv electronic sau ansamblu tehnic care mărește puterea, tensiunea ori intensitatea unui semnal electric, acustic sau luminos primit la intrare, utilizând energie de la o sursă externă; ca adjectiv, descrie orice element sau factor care sporește ori intensifică un efect, o stare sau un fenomen fizic sau social.
• amplifier — Termen neologic preluat din terminologia tehnică internațională (engleză / franceză) folosit pentru a desemna un amplificator electronic, o stație de putere sau un dispozitiv electroacustic destinat măririi amplitudinii semnalelor sonore sau electrice. În jargonul muzical curent și în industria echipamentelor audio de înaltă fidelitate (Hi-Fi), cuvântul este utilizat frecvent ca atare pentru a specifica modulele de amplificare dedicate chitărilor sau sistemelor de sonorizare profesionale.
• amplituner — Aparat electronic complex de înaltă fidelitate care reunește structural într-o singură carcasă un receptor radio (tuner) și un amplificator audio de putere. Acest dispozitiv permite selectarea, recepționarea și decodificarea posturilor de radio transmise pe unde ultrascurte sau medii, asigurând în același timp amplificarea semnalului acustic și distribuirea lui eficientă către un sistem modular de boxe.
• audiofon — Aparat sau dispozitiv acustică de mici dimensiuni utilizat în trecut pentru amplificarea sunetelor, destinat sprijinirii persoanelor cu deficiențe auditive parțiale; precursor mecanic sau electromecanic al aparatului auditiv modern. În fizica aplicată veche, termenul putea descrie, de asemenea, o membrană sau un instrument de captare a vibrațiilor sonore prin contactul direct cu oasele craniului sau ale danturii pentru a transmite undele către urechea internă.
• audiofrecvență — Frecvență a unei unde acustice sau a unui semnal electric alternativ care se încadrează în spectrul perceptibil de către urechea umană normală, situat între limitele aproximative de 20 Hz și 20.000 Hz; frecvență acustică. În ingineria electronică, termenul definește banda de oscilații prelucrată de amplificatoare, mixere și difuzoare pentru a reproduce fidel sunetele naturale sau muzica.
• audiomat — Aparat sau dispozitiv electronic conceput pentru redarea automată sau secvențială a unor înregistrări sonore predefinite; automat de sunet. În industria echipamentelor de înaltă fidelitate (hi-fi), termenul este asociat și cu mărci de amplificatoare audio高端 (pe lămpi sau hibrizi), recunoscute pentru procesarea pură și automatizată a semnalelor acustice fără intervenții distorsionante.
• augmentat — Care a fost mărit, sporit, amplificat sau îmbunătățit prin adăugarea unor elemente străine ori a unor resurse suplimentare. În informatică și electronică, termenul descrie o interfață sau un sistem îmbogățit cu date digitale suprapuse peste elementele reale, iar în chirurgie indică un țesut al cărui volum a fost corectat.