#aprobat

• adoptat — Despre un copil sau un minor care a fost primit în mod legal într-o familie, dobândind statutul juridic și drepturile unui descendent legitim; înfiat. În sens larg, se referă la o idee, metodă, hotărâre sau conduită care a fost acceptată, aprobată sau însușită în mod oficial ori voluntar de către un grup sau o instituție.
• agreat — Care se bucură de simpatie, aprobare sau recunoaștere oficială; acceptat, agreat sau validat în mod formal de o autoritate, o companie sau un partener extern. În limbajul corporativ și juridic, termenul califică un furnizor, un specialist sau un plan de acțiune care a trecut cu succes de procesul de selecție și evaluare, fiind inclus în listele oficiale de colaborare.
• aprobat — Care a primit consimțământul oficial, autorizația, confirmarea sau validarea din partea unei autorități, instanțe ori a unui comitet; proiect, document sau comportament acceptat, încuviințat ori agreat. În sens tehnic sau birocratic, descrie starea finală a unui dosar sau act normativ care a trecut cu succes de toate etapele de verificare și control legal.
• aprobație — Variantă grafică etimologică sau livrescă rar întâlnită pentru substantivul 'aprobare'; actul oficial, acordul sau consimțământul emis de o autoritate ori comisie prin care se validează un proiect, o cerere sau o decizie administrativă. Acest concept structural este utilizat cu precădere în textele administrative mai vechi sau în traducerile literare riguroase.
• aprobațiune — Variantă învechită, livrescă sau juridic-arhaică a substantivului 'aprobare', utilizată în textele administrative, legislative și literare din secolul al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea. Reprezintă actul oficial de încuviințare, confirmare, autorizare sau validare a unei cereri, a unui decret ori a unui document în cadrul circuitului birocratic.
• aprobativ — Care conține, exprimă ori indică o aprobare, un acord, o încuviințare sau o apreciere pozitivă; atitudine, gest sau element discursiv prin care se semnalează acceptarea ori susținerea unei opinii sau acțiuni. Ca adverb, redă modalitatea încuviințătoare în care un individ reacționează la un stimul sau mesaj.
• aprobativitate — Însușirea, calitatea sau tendința psihologică ori comportamentală de a fi aprobativ; predispoziția constantă a unui individ de a arăta încuviințare, acord sau validare pozitivă față de stimulii externi, opiniile ori conduitele celor din jur, fiind adesea asociată cu o nevoie ridicată de conformism social sau acceptare.
• aprobator — Care conține, exprimă sau indică o aprobare, o încuviințare, un acord ori o apreciere pozitivă; element discursiv, gestual sau atitudine prin care se validează o opinie, o acțiune ori un comportament. Ca adverb, arată modalitatea încuviințătoare sau favorabilă în care cineva reacționează ori se exprimă.
• aprobătoriu — Formă adjectivală arhaică sau variantă grafică veche pentru cuvăntul 'aprobator'; care conține sau are puterea structurală de a exprima o aprobare, o validare ori o încuviințare oficială. Utilizat în vechile documente juridice administrative ori în manuscrisele de cancelarie din secolul al XIX-lea, termenul descrie decizii, decrete sau manifestări scrise sau verbale de acord.
• aprovat — Formă arhaică sau regională utilizată ca variantă istorică pentru participiul și adjectivul 'aprobat'; care a primit consimțământul, încuviințarea ori validarea oficială; confirmat, autorizat.
• asentat — Care a primit aprobarea, acceptul profund sau consimțământul intim al cuiva; validat prin consens intelectual. În sens adjectival rar, descrie un enunț, un principiu sau o hotărâre care a fost internalizată structural de un receptor, încetând să mai fie un simplu element exterior impus, devenind o convingere asumată.
• avizat — Care a primit avizul sau aprobarea oficială din partea unei autorități competente ori a unui corp de experți; (despre persoane) care are cunoștințe temeinice, sigure și verificate într-un domeniu specific, fiind deplin informat, competent și capabil să emită o judecată de valoare documentată.