#arap

• Abebe Bikila — Eponim medical și fiziologic derivat de la numele legendarului maratonist etiopian, utilizat în medicina sportivă, neuroreabilitare și fiziopatologia efortului (efectul sau fenomenul Abebe Bikila). Termenul descrie capacitatea extremă de adaptare neuro-musculară, economia cardiovasculară absolută și optimizarea proprioceptivă prin alergare desculță. De asemenea, în neurologia traumatismelor coloanei vertebrale, numele său ilustrează puterea voinței și reziliența psihică în procesul de recuperare funcțională post-traumă, după ce un accident de mașină i-a provocat paraplegie.
• acarcare — Formațiune anatomică rigidă cu aspect de scut, carcasă, test sau structură scheletică protectoare, de natură calcaroasă, chitinoasă sau silicoasă, care învelește parțial ori total corpul anumitor animale nevertebrate (cum ar fi unele crustacee, moluște sau protozoare). Îndeplinește o funcție esențială de barieră împotriva prădătorilor, de suport pentru prinderea țesuturilor moi și de prevenire a deshidratării.
• alofazie — Tulburare de limbaj sau de vorbire caracterizată prin articularea unor cuvinte sau fraze incoerente, nepotrivite sau complet diferite de cele pe care pacientul intenționează structural să le exprime. Această condiție patologică apare de regulă ca simptom în afaziile senzoriale, în stările de confuzie mintală severă sau în urma unor leziuni focale localizate în emisferele cerebrale dominante, afectând coerența comunicării.
• arap — Termen arhaic și popular utilizat istoric în limba română pentru a desemna o persoană cu pielea de culoare neagră, un maur sau un locuitor de origine africană ori arabă. În basmele și legendele populare românești, cuvântul desemnează adesea un personaj mitologic sau un slujitor exotic, fiind integrat de asemenea ca adjectiv cromatic pentru a descrie animale cu blana complet neagră sau obiecte de o nuanță întunecată, intensă.
• arapă — Forma de feminin pentru termenul arhaic 'arap'; desemnează o femeie de culoare neagră, o maură sau o persoană originară din Africa ori din spațiul arab. În literatura veche și în basmele populare românești, termenul apare frecvent pentru a descrie slujnice exotice atașate curților regale, fiind folosit totodată ca adjectiv feminin pentru a descrie animale cu blana complet neagră sau obiecte cu nuanțe întunecate, intense.
• arăpaș — Formă diminutivală, hipocoristică sau familiară derivată din substantivul arhaic 'arap' (bărbat de culoare, maur sau otoman); termen folosit în trecut în basmele populare, în jocurile rituale de iarnă ori în teatrul folcloric pentru a desemna un personaj pitoresc, exotic sau mascat, adesea învestit cu puteri simbolice ori roluri comice.
• Arăpașu — Nume propriu geografic purtat de localități și cursuri de apă din regiunea Transilvaniei (cum ar fi Arăpașu de Jos și Arăpașu de Sus din județul Sibiu), derivat istoric din etnonimul 'Arap' prin sufixare populară; de asemenea, termenul funcționează ca nume de familie în onomastica românească, amintind de vechi migrații, porecle sau legături culturale balcanice.
• arapcă — Variantă diminutivală sau familiar-populară a termenului 'arapă', utilizată istoric în anumite graiuri regionale românești pentru a desemna o fată sau o femeie tânără cu tenul măsliniu, foarte închis, ori de origine africană-arabă. Pe alocuri, cuvântul a căpătat un sens extins în gospodăriile rurale, fiind utilizat pentru a numi o varietate specifică de păsări de curte (găini sau rațe) care se remarcă prin penajul complet negru și lucios.
• arape — Forma de plural a substantivului și adjectivului arhaic 'arapă'; desemnează mai multe femei de culoare neagră, maure sau de origine africană-arabă. În textele istorice, în inventarele administrative vechi și în basmele populare, termenul descrie grupuri de slujitoare aduse din Orient, fiind totodată utilizat ca adjectiv plural pentru a descrie animale (iepuri, oi, ipe) sau obiecte caracterizate printr-o culoare neagră intensă, uniformă și lipsită de pete.
• arăpească — Forma de feminin a adjectivului arhaic 'arăpesc' (privitor la arapi, mauri sau otomani); ca substantiv, desemnează un dans popular tradițional românesc cu mișcări vioi și sacadate, executat cu măști sau bătăi din picioare în cadrul jocurilor rituale de iarnă, amintind de vechi influențe culturale exotice și balcanice.
• arăpesc — Care aparține arapilor (persoanelor de culoare, maurilor sau populațiilor din Orient în accepțiunea istorică), privitor la aceștia sau specific culturii lor; termen utilizat în trecut în limbajul popular și în documentele vechi pentru a descrie obiecte exotice, țesături fine, cai de rasă ori nuanțe de negru intens sau brun închis.
• arăpește — În felul arapilor (persoanelor de culoare sau populațiilor orientale); în limba sau dialectul vorbit de aceștia; în mod exotic ori conform uzanțelor tradiționale din zonele de influență otomană și balcanică. Termenul se întâlnește în textele literare vechi sau în descrierile de epocă ale obiceiurilor urbane.
• arăpi — Formă verbală arhaică și regională însemnând a înnegri, a ochi sau a murdări cu funingine, cenușă ori cărbune; în sens figurat și contextual, reprezintă acțiunea de a speria sau a asalta pe cineva sub deghizarea unui personaj mascat în cadrul jocurilor rituale de iarnă.
• arăpie — Termen abstract sau colectiv utilizat în trecut pentru a desemna țara sau regiunile îndepărtate locuite de arapi (Africa sau Orientul în accepțiunea geografică veche); de asemenea, poate exprima starea, calitatea ori condiția de arap, reflectând mentalități istorice transcrise în cronici.
• arăpilă — Formă hipocoristică, augmentativ-familiară sau peiorativă derivată din substantivul arhaic 'arap'; termen utilizat în limbajul popular rural pentru a descrie un copil ori un băiat oacheș, brunet sau murdărit cu funingine de la joacă ori de la munca la gura sobei; de asemenea, poate desemna o sperietoare sau o mască folclorică măruntă.
• Arapiles — Localitate și municipiu din Spania, situat în provincia Salamanca (Castilia și León), intrat în istoria universală datorită Celebrei Bătălii de la Arapiles (cunoscută în istoriografia anglo-saxonă sub numele de Bătălia de la Salamanca) din 22 iulie 1812. În cadrul acestui conflict major din Războiul Peninsular, trupele aliate anglo-portugheze conduse de Ducele de Wellington au obținut o victorie decisivă împotriva armatei franceze conduse de mareșalul Marmont, schimbând cursul campaniei napoleoniene.
• arăpime — Totalitatea arapilor, mulțime mare de arapi sau de populații de origine orientală/africană privite colectiv; masă etnică ori comunitate de oameni oacheși. Termenul reprezintă un derivat colectiv arhaic utilizat în vechile cronice și scrieri istorice pentru a descrie armatele sau comunitățile din Imperiul Otoman ori din regiunile meridionale.
• arapină — Variantă lexicală secundară și foarte rară pentru 'arapă' sau 'arapcă', utilizată istoric în graiurile populare din sudul României pentru a desemna o femeie cu tenul foarte închis la culoare sau de origine orientală-africană. În contextul lingvistic arhaic, termenul purta uneori și o conotație mitologică secundară, făcând trimitere la făpturi legendare feminine asociate cu forțele nopții sau ale pământului în credințele rurale vechi.
• arapnic — Bici mare și greu, împletit din curele de piele, prevăzut cu un mâner scurt din lemn, utilizat tradițional de păstori, căruțași sau surugii pentru a mâna animalele de povară ori vitele. În context cultural, zgomotul puternic produs de plesnitul arapnicului era folosit ritualic în satele românești în timpul sărbătorilor de iarnă (cum ar fi la Plugușor) pentru a alunga spiritele rele și a ura un an mănos.
• arăpoaică — Femeie de culoare, de origine maură, africană sau orientală în accepțiunea istorică; termen utilizat în trecut în basmele populare și în teatrul de păpuși tradițional pentru a desemna un personaj feminin exotic, adesea învestit cu atribute magice, istețime deosebită sau roluri dramatice specifice.