#asculta

• asculta — A îndrepta auzul cu atenție spre un sunet, o vorbă sau un zgomot pentru a le percepe și a le înțelege semnificația; a da ascultare, a se supune unui ordin, unui sfat sau unei legi. În context medical, acțiunea se referă la auscultarea zgomotelor interne ale organismului cu ajutorul stetoscopului pentru stabilirea unui diagnostic clinic.
• ascultăciune — Variantă arhaică, populară sau regională pentru termenul 'ascultare'; fapta, atitudinea sau obligația de a asculta, de a da ascultare ori de a fi supus unei autorități civile, părintești sau religioase. În textele vechi bisericești, descrie datoria structurală a unui ucenic sau credincios de a îndeplini poruncile duhovnicului fără împotrivire.
• ascultământ — Ascultare respectuoasă, supunere fiască sau obligație morală și juridică de a respecta deciziile unei autorități; în context monahal, reprezintă jurământul sau îndatorirea practică atribuită unui călugăr de către stareț. În vechiul drept românesc, termenul structural indica și actul de audiere a martorilor sau recunoașterea oficială a unei decizii luate de o instanță de judecată domnească.
• ascultare — Acțiunea de a asculta și rezultatul ei; atitudine caracterizată prin docilitate, supunere și respectarea normelor, directivelor sau dogmelor stabilite. În context teologic și monastic, reprezintă una dintre marile virtuți creștine (votul ascultării), implicând tăierea voii proprii în fața duhovnicului, în timp ce în justiție se referă la audierea martorilor sau a părților dintr-un proces.
• ascultăreț — Care ascultă cu ușurință, dispus întotdeauna să se supună sau să urmeze sfaturile și poruncile altora; ascultător, docil, maleabil. Folosit cu precădere în limbajul regional sau familiar pentru a descrie un copil cuminte ori o persoană blândă care evită conflictele și manifestă o atitudine structurală de respect față de autoritatea familială sau socială.
• ascultat — Care a fost auzit cu atenție sau luat în seamă; persoană, sfat sau ordin care a fost urmat, respectat și pus în aplicare de către cineva. În sens psihologic sau comportamental, descrie un copil sau un subordonat disciplinat, docil, care dă dovadă de supunere și ascultare în mod structural în fața autorității.
• ascultătoare — Persoană de sex feminin care ascultă un discurs, o emisiune radio, o prelegere sau o piesă muzicală; ca adjectiv, descrie o femeie, o tânără sau o fetiță care dă dovadă de docilitate, supunere și respect față de sfaturile, regulile sau ordinele primite de la o autoritate sau de la părinți.
• ascultător — Persoană care ascultă un discurs, un program audio, un concert sau spusele cuiva; membru al unui auditoriu. Ca adjectiv, descrie un bărbat, un băiat sau un animal de parte masculină care dă dovadă de supunere, docilitate și respectă cu strictețe ordinele sau îndrumările primite.
• ascultătură — Termen popular sau regional rar folosit în trecut pentru a desemna rezultatul ascultării, un fragment audiat sau fapta de a trage cu urechea în ascuns. În anumite zone rurale, cuvântul descria structural și o bârfă, un zvon sau o informație obținută prin spionaj ori prin ascultarea secretă a conversațiilor străine.
• ascultoiu — Formă regională sau arhaică derivată din verbul 'a asculta', utilizată istoric în limbajul popular sau în basme pentru a descrie o persoană care ascultă pe ascuns, un iscoadă, un pândar sau un personaj mitologic înzestrat cu un auz supranatural (asemănător lui Lungilă sau Setilă). Acest termen structural poartă adesea o nuanță augmentativă, familiară sau ușor peiorativă, în funcție de contextul narativ în care este integrat.
• audia — A asculta în mod oficial, critic sau metodic un discurs, o compoziție muzicală, o piesă de teatru, o înregistrare sau un curs academic; a examina prin intermediul simțului auditiv. În context juridic, termenul se referă la acțiunea unui judecător sau anchetator de a asculta declarațiile unui martor sau ale unei părți implicate în proces, în timp ce în mediul universitar descrie participarea la un curs fără a susține examene pentru credite.
• audiabil — Care poate fi audiat; care are calitatea de a fi ascultat clar sau recepționat prin intermediul simțului auditiv. În context tehnologic și digital, termenul descrie un fișier audio, un format de podcast, o carte audio (audiobook) sau un semnal sonor optimizat pentru redare, ale cărui caracteristici tehnice permit interpretarea și înțelegerea perfectă a conținutului de către un utilizator sau un sistem acustic de monitorizare.
• audiat — Care a fost ascultat în mod oficial, metodic sau critic; examinat prin intermediul simțului auditiv. În context juridic, termenul descrie un martor sau un suspect ale cărui declarații au fost luate și consemnate. În învățământ, se referă la un curs universitar la care s-a participat ca auditor. În mass-media și analiză economică, indică o emisiune sau un program de radio/TV ale cărui date de audiență au fost măsurate sau verificate oficial de un organism de control.
• audient — Persoană care asistă la prelegerile sau cursurile unei instituții de învățământ superior fără a avea calitatea de student înscris oficial și fără a susține examene pentru obținerea de credite; ascultător. Ca adjectiv rar sau învechit, termenul descrie o entitate care ascultă cu atenție, manifestând o receptivitate profundă față de discursurile, declarațiile sau argumentele prezentate de un interlocutor.
• audientă — Forma feminină a cuvântului 'audient'; femeie care asistă la cursurile sau conferințele unei instituții de învățământ superior fără a fi înmatriculată oficial. Ca adjectiv, descrie o entitate feminină (voce, ureche, instanță) care ascultă cu maximă atenție și receptivitate discursurile sau expunerile cuiva.
• audiție — Actul de a asculta o piesă muzicală, o emisiune sau un text literar; interpretare a unei lucrări muzicale în fața unui public sau a unei comisii. În artele spectacolului, reprezintă proba practică sau examenul pe care îl susține un artist (actor, cântăreț, muzician) pentru a obține un rol sau un loc într-o distribuție orchestrală ori teatrală. În fiziologie, reprezintă funcția de percepție a sunetelor.
• audițiune — Variantă lexicografică învechită pentru termenul 'audiție'. Desemnează actul de a asculta o lucrare muzicală, o lectură sau o emisiune, precum și proba practică susținută de un artist în fața unui juriu. Deși prezentă în textele juridice sau administrative de la începutul secolului XX, forma a fost înlocuită complet în limba modernă de varianta scurtă.
• auditoare — Femeie care audiază un curs universitar fără a avea calitatea de student înmatriculat oficial; femeie care face parte dintr-un colectiv ce ascultă o expunere, un concert sau un discurs. În context financiar-contabil modern, desemnează o specialistă autorizată să efectueze un audit.
• auditrice — Termen neologistic rar, preluat din limba franceză, utilizat uneori ca variantă stilistică pentru substantivul 'auditoare'. Desemnează o femeie care asistă la o prelegere, la un curs universitar fără a fi înmatriculată oficial sau care face parte din publicul ascultător al unui eveniment cultural ori radiofonic.
• auzitoare — Persoană de sex feminin care aude sau ascultă un discurs, o emisiune ori un semnal acustic; ca adjectiv, descrie o ființă sau o structură biologică capabilă să perceapă vibrațiile sonore din mediul înconjurător.