#auto

• autovulcaniza — A se supune sau a supune un material elastic (în special cauciucul crud ori amestecurile de polimeri sau siliconi) procesului de vulcanizare la temperatura camerei ori în condiții ambientale normale, fără aport de căldură externă sau presiune artificială ridicată, prin intermediul unor agenți chimici, catalizatori sau umiditate atmosferică.
• autovulcanizare — Acțiunea de a se autovulcaniza și rezultatul ei; proces chimic și industrial prin care un amestec pe bază de cauciuc crud sau elastomeri polimerici suferă o transformare structurală (reticulare) la temperatura camerei ori în condiții ambientale normale, fără aport de căldură artificială externă, rezultând un material cu proprietăți elastice superioare.
• autozigot — Zigot sau organism diploid care posedă alele identice la un anumit locus genetic, gene care au fost moștenite direct de la un strămoș comun prin consangvinizare sau autofecundare; individ homozigot prin descendență directă (identitate prin descendență).
• autozit — Componentul dintr-un cuplu de monștri dubli sau gemeni siamezi asimetrici care este complet dezvoltat din punct de vedere anatomic și capabil de viață independentă, hrănind și susținând metabolic celălalt geamăn rudimentar, parazit sau incomplet, atașat de corpul său.
• autozom — Oricare dintre cromozomii somatici dintr-o celulă, identici ca număr și structură la cele două sexe ale aceleiași specii, care conțin gene responsabile pentru caracterele somatice și funcțiile generale ale organismului, determinând profilul biologic independent de cel al cromozomilor sexuali (heterozomi). La om, există exact 22 de perechi de autozomi.
• auxoautotrof — Organism (în special o tulpina bacteriană sau fungică) care este capabil să își sintetizeze singur toți factorii de creștere necesari metabolismului (vitamine, aminoacizi), neavând nevoie de suplimente organice în mediul de cultură; organism autotrof din punct de vedere al factorilor de dezvoltare tisulară.
• avantren — Partea din față a unui vehicul, a unui utilaj agricol sau a unui autovehicul, cuprinzând puntea din față, roțile directoare, sistemul de direcție și elementele de suspensie aferente. În context militar istoric, desemnează un anteveșchi, adică un cărucior cu două roți atașat în fața unui tun sau afet de artilerie pentru a permite tractarea rapidă a acestuia de către cai ori vehicule motorizate.
• avariare — Acțiunea de a avaria și rezultatul ei; procesul accidental ori mecanic prin care un obiect, un vehicul, o clădire sau o instalație tehnică suferă o defecțiune, o degradare structurală sau o deteriorare parțială ori totală. În domeniul asigurărilor, reprezintă evenimentul generator de daune materiale ce necesită evaluare tehnică.
• avarie — Defecțiune tehnică imprevizibilă, stricăciune, deteriorare sau degradare gravă suferită de un mecanism, de o mașină, de o instalație sau de un sistem de rețele, care provoacă oprirea temporară ori definitivă a funcționării acestuia. În dreptul maritim și în asigurări, reprezintă orice daună materială suferită de o navă ori de încărcătura acesteia în timpul unei expediții, sau cheltuielile extraordinare făcute pentru salvarea lor.
• avariere — Acțiunea de a avaria și rezultatul ei; procesul accidental ori mecanic prin care un obiect, un vehicul, o clădire sau o instalație tehnică suferă o defecțiune, o degradare structurală sau o deteriorare parțială ori totală. În domeniul asigurărilor, reprezintă evenimentul generator de daune materiale ce necesită evaluare tehnică.
• avionică — Ansamblul sistemelor electrice și electronice utilizate la bordul aeronavelor, sateliților și rachetelor spațiale pentru a asigura controlul zborului, navigația, comunicațiile, monitorizarea performanțelor și managementul armamentului. Această disciplină tehnică complexă cuprinde radarele, sistemele de pilotaj automat, computerele de bord, afișajele digitale din cabină (glass cockpit) și senzorii telemetrici care garantează siguranța operațională.
• aviz — Părere, judecată sau apreciere exprimată de o persoană competentă, de un expert ori de un organism oficial asupra unei chestiuni aflate în examinare; document oficial cu caracter tehnic, juridic sau administrativ prin care se autorizează, se aprobă ori se certifică conformitatea unei activități, a unui proiect sau a unei mărfuri cu normele legale în vigoare.
• aviza — Acțiunea de a examina un proiect, un document sau o cerere și de a exprima o opinie oficială, o aprobare ori o rezoluție de conformitate din partea unei autorități competente; a înștiința, a pune în gardă sau a notifica o persoană ori o instituție cu privire la o decizie structurală sau o reglementare legală.
• avizare — Acțiunea de a aviza și rezultatul ei; procedură oficială, juridică sau administrativă prin care o autoritate competentă, un comitet de experți ori o instituție publică examinează un dosar, un proiect, o cerere sau un act normativ și emite un aviz, o aprobare ori un certificat de conformitate; înștiințare oficială sau notificare prealabilă transmisă unei persoane fizice ori juridice.
• avto — Variantă arhaică de origine grecească (autos) pentru prefixul modern 'auto-', utilizată în primele etape de modernizare a limbii române (secolele XVIII-XIX) sub influență culturală elenă sau slavonă. Funcționează ca element de compunere pentru a exprima ideea de 'prin sine însuși', 'propriu' sau 'făcut de sine', fiind înlocuit ulterior complet de grafia modernă neolatină.
• avtocrator — Titlu oficial purtat de împărații bizantini și preluat ulterior de unii domnitori medievali din Țările Române (în hrisoavele scrise în slavonă sau greacă), având semnificația de 'autocrat', 'conducător absolut' sau 'singur stăpânitor'. Termenul reflectă concepția politică a suveranității depline, unde puterea monarhului era considerată nelimitată de nicio altă autoritate pământească și legitimată direct prin drept divin.
• Avtonom — Formă arhaică, regională sau variantă fonetică veche a adjectivului modern 'autonom'. Pătruns în limba română în secolele XVIII-XIX prin filieră elenă (avtonomos) sau slavonă, termenul definește o entitate politică, administrativă, bisericească sau o persoană care se bucură de independență parțială ori totală, având dreptul de a se conduce după legi proprii, fără imixtiuni din exterior.
• avtor — Formă arhaică sau variantă fonetică veche a substantivului modern 'autor' (creatorul unei opere literare, artistice sau științifice; inițiatorul unei acțiuni). Introdus în limba română în perioada premodernă prin filieră elenă sau slavonă, cuvântul a fost utilizat în mod curent în prefețele cărților vechi și în manuscrisele luminate din secolele XVIII și XIX înainte de generalizarea formei de influență occidentală.
• axie — Variantă arhaică, regională sau populară pentru substantivul 'osie' ori o derivare simplificată din latinescul 'axis', definind elementul structural central de susținere, bară, pivot sau ax în jurul căruia se execută o mișcare de rotație a unei componente mecanice. În limbajul tehnic tradițional, reprezintă piesa cilindrică fixă ori mobilă ce ghidează echilibrul și rularea roților la vehiculele de transport, facilitând o distribuție uniformă a sarcinilor și o funcționare delicată a ansamblului structural.