#bacterie

• abacteriemic — Termen medical care descrie starea unui organism sau a sângelui circulant în care nu se găsesc bacterii viabile. Se utilizează clinic pentru a confirma absența unei infecții sistemice diseminate prin torentul sangvin sau pentru a descrie faza de remisiune completă a unui pacient tratat cu succes pentru bacteriemie, unde hemoculturile repetate devin negative.
• actinomicet — Bacterie gram-pozitivă, preponderent aerobă, aparținând ordinului Actinomycetales. Deși din punct de vedere evolutiv și structural sunt procariote (bacterii), aceste organisme prezintă o morfologie unică, formând filamente ramificate lungi care imită miceliul ciupercilor. Sunt extrem de răspândite în sol, având o importanță ecologică crucială în descompunerea materiei organice și o valoare industrială uriașă, fiind principala sursă naturală pentru producția de antibiotice (cum ar fi streptomicina).
• actinomicetă — Formă feminină uzuală pentru substantivul 'actinomicet'; bacterie gram-pozitivă, preponderent aerobă, ce prezintă o rețea structurală de filamente ramificate subțiri care simulează aspectul unui miceliu fungic. Trăind în principal ca saprofit în sol, o actinomicetă este responsabilă pentru sinteza multor compuși bioactivi importanți, remarcându-se prin producția de geosmină (substanța ce oferă mirosul pământului după ploaie) și prin sintetizarea majorității antibioticelor utilizate în medicina modernă.
• aerobacter — Gen de bacterii gram-negative, în formă de bastonaș, mobile sau immobile, aerobe sau facultativ anaerobe, care se găsesc frecvent în sol, apă, produse lactate și în tubul digestiv al omului și animalelor. Aceste microorganisme au capacitatea de a fermenta glucoza și lactoza cu producerea unei cantități mari de gaze și acizi, fiind implicate uneori în infecții oportuniste ale tractului urinar sau respirator în medii clinice.
• aerobiu — Ca substantiv, desemnează orice organism (în special un microorganism, cum ar fi o bacterie sau o ciupercă) care are nevoie de oxigen molecular liber pentru a trăi și a se dezvolta. Ca adjectiv, reprezintă o variantă lingvistică mai puțin frecventă pentru termenul 'aerob', descriind fenomene, medii sau ființe adaptate la prezența aerului.
• amfitrih — Care prezintă flageli sau cili dispuși în smocuri sau mănunchiuri la ambele extremități ale celulei; termen morfologic utilizat de obicei în microbiologie pentru a descrie bacteriile amfitriche (sau amfitrice), a căror locomoție și dinamică structurală sunt asigurate de cili polari opuși.
• amfotrih — Variantă ortografică pentru termenul 'amfitrih'; descrie o celulă bacteriană sau un microorganism care posedă cili ori flageli dispuși în smocuri la ambele extremități polare. Această structură morfologică asigură o mobilitate bidirecțională eficientă în medii lichide cu vâscozitate ridicată.
• amilobacter — Denumire generică pentru o bacterie anaerobă, adesea aparținând genului Clostridium (cum este Clostridium butyricum), capabilă să fermenteze amidonul și alte polizaharide în absența oxigenului. Acest microorganism joacă un rol structural esențial în procesele naturale de descompunere a materiei vegetale și în producerea industrială de acid butiric sau solvenți, având proprietatea de a acumula incluziuni de amidon în celulă.
• ampicidul — Forma articulată hotărâtă a substantivului 'ampicid', denumire comercială istorică sau regională atribuită unui medicament antibiotic pe bază de ampicilină, utilizat pentru distrugerea și inhibarea dezvoltării unei game largi de bacterii patogene. Ca bactericid din grupa penicinelor, acesta acționează structural prin blocarea sintezei peretelui celular bacterian, fiind prescris în tratamentul infecțiilor acute respiratorii, urinare și ginecologice sensibile la această substanță.
• anavirulent — Despre microorganisme (bacterii, virusuri): care este lipsit de virulență sau patogenitate; care nu mai are capacitatea structurală de a declanșa o boală infecțioasă în organismul gazdă. În sens tehnic, descrie tulpini microbiene atenuate artificial în laborator sau mutante naturale, folosite frecvent ca agenți activi în producția de vaccinuri vii atenuate.
• antivirin — Termen istoric sau compus biologic experimental propus pentru a descrie o substanță macromoleculară extracelulară capabilă să inhibe în mod specific virulența sau replicarea anumitor tulpini virale ori bacteriene. În vechile tratate de imunologie, denumea un principiu activ extras din culturi microbiene îmbătrânite, utilizat în încercările timpurii de a crea vaccinuri sau seruri protectoare topice.
• antrax — O boală infecțioasă acută și deosebit de gravă, comună omului și animalelor, provocată de bacteria sporulată Bacillus anthracis. Afecțiunea se transmite prin contactul direct cu animale bolnave sau produse contaminate și se poate manifesta sub formă cutanată (pustulă malignă), pulmonară sau gastrointestinală, având o rată ridicată de mortalitate în absența unui tratament antibiotic precoce.
• arteriocultură — Metodă de diagnostic bacteriologic ce constă în însămânțarea pe medii de cultură speciale a unei probe de sânge recoltate exclusiv dintr-o arteră, cu scopul de a identifica prezența unor microorganisme patogene (bacterii sau fungi) în sistemul circulator. Această investigație structurală este esențială în cazurile suspecte de endocardită infecțioasă sau bacteriemie severă, unde izolarea agentului patogen din patul arterial oferă o precizie diagnostică superioară.
• autovaccin — Preparat biologic imunizant (vaccin) recoltat și fabricat special pentru un anumit pacient dintr-o tulpină microbiană (bacterii sau virusuri) izolată direct din propriul său focar de infecție cronică sau recidivantă; acest ser personalizat stimulează în mod țintit sistemul imunitar al organismului pentru a combate agenții patogeni rezistenți la tratamentele antibiotice convenționale.
• azotobacter — Gen de bacterii aerobe, mobile, de formă ovală sau sferică, ce trăiesc liber în sol și au capacitatea remarcabilă de a fixa azotul atmosferic molecular direct în compuși organici asimilabili de către plante, fără a stabili o relație de simbioză cu rădăcinile acestora; este utilizat pe scară largă în bioagricultură ca bioîngrășământ pentru stimularea fertilității solului.
• azotobacterie — Denumire generică utilizată în vorbirea tehnică sau regională pentru orice bacterie care aparține genului Azotobacter; microorganism aerob capabil de fixare nesimbiotică a azotului molecular direct din aer în straturile superficiale ale solului.
• baccil — Variantă ortografică veche, arhaică sau neadaptată fonetic a termenului modern 'bacil'; microorganism bacterian unicelular în formă de bastonaș lung și subțire. Utilizat în textele medicale de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, cuvântul reflectă primele etape de integrare a terminologiei microbiologice în limba română academică, fiind asociat structural cu agenții patogeni responsabili de afecțiuni precum tuberculoza sau pesta.
• bacil — Bacterie în formă de bastonaș cilindric, cu capetele drepte, rotunjite sau ușor concave, ce aparține în sens larg clasei Bacilli, cuprinzând numeroase specii de microorganisme patogene ori saprofite. Acești agenți biologici pot fi aerobi sau anaerobi și sunt responsabili pentru producerea unor boli infecțioase grave în organismele umane și animale, precum tuberculoza, antraxul, tetanosul sau lepra, dar au și roluri cruciale în procesele de fermentație industrială.
• bacilară — Forma de feminin singular a adjectivului bacilar; care aparține bacililor, referitor la bacteriile în formă de bastonaș sau provocat în mod direct de acestea. În semiologia clinică, termenul califică structuri anatomice, culturi celulare ori afecțiuni patologice acute ce prezintă o morfologie alungită sau au ca agent etiologic un microorganism din clasa Bacilli, cum este cazul infecțiilor intestinale sau pulmonare severe.
• bacilemie — Prezența patologică a bacililor în fluxul sanguin circulant; stare infecțioasă sistemică gravă în care bacteriile în formă de bastonaș depășesc barierele imunitare locale și pătrund în sânge, având potențialul de a disemina infecția în întregul organism și de a declanșa un șoc septic sau o formă severă de bacteriemie.