#cod

• adoptiv —
• adormire — Acțiunea de a adormi și rezultatul ei; trecerea treptată din starea de veghe în cea de somn. În context teologic și ecleziastic, termenul reprezintă o metaforă solemnă pentru moartea fizică a unui credincios, privită nu ca un sfârșit definitiv, ci ca un repaus temporar al trupului în așteptarea învierii. În sens medical, poate descrie instalarea anesteziei sau starea de amorțeală a unui membru.
• adresantă — Femeie sau persoană juridică cu denumire feminină care expediază o scrisoare, o cerere formală ori o notificare scrisă; expeditoare. Termenul definește ipostaza feminină a emițătorului într-un act de comunicare, fiind utilizat în corespondența administrativă, în procesele juridice sau în analizele textuale stilistice pentru a indica sursa de proveniență a mesajului.
• adulterin — Care provine dintr-un adulter sau se referă la un adulter; născut dintr-o relație de infidelitate conjugală în care cel puțin unul dintre părinți era căsătorit cu o altă persoană. În vechile coduri civile, termenul definea un statut juridic restrictiv pentru copii (copil adulterin), fiindu-le limitate drepturile succesorale. În legislația modernă și în dreptul familiei actual, discriminările juridice au fost complet eliminate, însă cuvântul păstrează conotații etice, religioase sau sociologice.
• adulterină — Forma de feminin singular pentru adjectivul 'adulterin'; care provine dintr-un adulter sau se referă la un act de infidelitate conjugală în care cel puțin unul dintre parteneri este legat printr-o căsătorie valabilă cu o altă persoană. În istoria dreptului civil, termenul califica o relație, o filiație sau o descendență (legătură adulterină) supusă unor restricții juridice și succesorale severe, inechități care au fost complet eliminate din legislația modernă contemporană.
• adunare — Acțiunea de a aduna și rezultatul ei; strângerea la un loc a unor obiecte, ființe sau bunuri împrăștiate. În matematică, reprezintă operația aritmetică elementară prin care se determină suma totală a două sau mai multe numere ori mărimi. În context social și juridic, termenul desemnează o întrunire organizată, o adunare publică sau o formă de asociere colectivă a cetățenilor în scopul dezbaterii unor probleme de interes comun ori al exercitării unor drepturi democratice.
• adv — Abreviere lexicografică standard universal utilizată în dicționare, glosare și gramatici pentru a indica partea de vorbire numită adverb (cuvânt neflexibil care determină un verb, un adjectiv sau un alt adverb). În contextele economice, tehnologice și de business moderne, acronimul provine din limba engleză (de la 'advertising' sau 'advertisement'), fiind utilizat ca prescurtare pentru reclame, campanii publicitare plătite ori strategii de promovare media.
• advar — Un acronim tehnic și neologism rar utilizat în ingineria software și administrarea bazelor de date pentru a desemna o structură de date de tip matrice dinamică sau un vector adaptabil (provenit din englezescul advanced array sau adaptive variable). În diverse limbaje de programare sau biblioteci de cod personalizate, termenul definește o entitate structurală capabilă să își modifice dimensiunea alocată în memorie în mod automat, în funcție de volumul și tipologia elementelor stocate în timpul execuției proceselor.
• afiliat — Care a aderat ori a fost primit, înscris sau asociat în mod oficial într-o organizație centrală dominantă, o federație ori un grup corporativ corporatist. Ca substantiv masculin, desemnează o persoană (fizică sau juridică) cooptată într-o asociație ori rețea comercială mai mare. În marketingul online, reprezintă partenerul care promovează serviciile unei companii folosind canale proprii de comunicare, fiind remunerat exclusiv pe baza performanței înregistrate.
• afin — 1. Arbust scund, peren și foarte ramificat din familia Ericaceae, cu frunze oval-alungite, flori verzui-roșiatice și fructe comestibile de culoare negru-albăstruie (Vaccinium myrtillus), specific zonelor muntoase. 2. Persoană aflată într-un raport juridic de afinitate, reprezentând o rudă prin alianță (soțul sau rudele soțului în raport cu celălalt soț). 3. În sens adjectival și filosofic, termenul descrie un element asemănător, compatibil sau strâns înrudit în spirit ori structură cu un alt obiect sau fenomen.
• afinitate — 1. Atractie electivă reciprocă, simpatie profundă, compatibilitate spirituală sau potrivire de caractere între două sau mai multe persoane. 2. Legătură juridică stabilită prin căsătorie între un soț și rudele celuilalt soț (rudă prin alianță). 3. Proprietate a unor corpuri sau substanțe chimice de a se combina selectiv unele cu altele. În sens larg, termenul reflectă o asemănare structurală, funcțională sau conceptuală evidentă între obiecte, fenomene, limbi sau curente culturale.
• aflictiv — Care implică o pedeapsă corporală sau o privare severă de libertate; privitor la o sancțiune penală care atentează direct la integritatea fizică ori la libertatea de mișcare a condamnatului. În istoria dreptului penal, termenul descrie acele măsuri represive care provocau suferință fizică directă sau izolare totală, spre deosebire de pedepsele pur pecuniare sau infamante.
• agabaritic — Care depășește gabaritul legal, standard sau limitele geometrice normale permise pentru transportul pe drumurile publice, căile ferate sau navale. Se referă în special la vehicule grele, utilaje industriale de mari dimensiuni sau încărcături speciale care necesită autorizații speciale de transport, trasee specifice și mașini de însoțire cu escortă.
• agresionat — Formă neologistică arhaică sau rară, echivalentă cu termenul modern 'agresat', folosită istoric pentru a descrie o persoană sau o entitate care a fost supusă unui atac violent, unei vătămări sau unei acțiuni ostile din partea unui atacator. În limba română contemporană, cuvântul este considerat o formă redundantă și nerecomandată, fiind substituit complet de 'agresat'.
• agresiune — Act, comportament sau atac violent, neprovocat și ilegal, îndreptat împotriva integrității fizice sau morale a unei persoane ori împotriva suveranității unui stat. În dreptul penal, constituie o infracțiune gravă ce implică folosirea forței sau a amenințărilor, în timp ce în relațiile internaționale reprezintă recurgerea la forța armată de către un stat împotriva independenței teritoriale a altei națiuni.
• agreso — Formă neologistică timpurie, arhaică sau rară pentru substantivul 'agresor' (at度が, atacator), utilizată ocazional în jargonul juridic sau în traducerile literare de la sfârșitul secolului al XIX-lea. În limba română contemporană, cuvântul este considerat o eroare de adaptare sau o formă incompletă, fiind substituit în totalitate de termenul standard 'agresor'.
• agresoare — Persoană de sex feminin, stat, armată sau entitate care comite o agresiune, un atac violent, neprovocat și ilegal asupra unui individ ori asupra unei națiuni suverane. Ca adjectiv, califică o forță militară, o atitudine sau o conduită feminină cu un caracter profund ofensiv, ostil și predispus la utilizarea forței.
• Agu — Abreviere geografică internațională oficială sau cod administrativ utilizat în mod standard pentru a desemna statul ori orașul Aguascalientes din Mexic; de asemenea, poate reprezenta un nume propriu toponimic regional întâlnit în diverse nomenclatoare cartografice sau baze de date statistice globale.
• alcoolemie — Concentrația de alcool pur (etanol) prezentă în sângele unei persoane, exprimată de obicei în grame de alcool la litru de sânge (g/l) sau în miligrame. Reprezintă un indicator toxicologic fundamental utilizat în medicina legală și de către organele de poliție pentru a evalua gradul de intoxicație și capacitatea psiho-motorie a unui individ.
• alefta — A îngriji cu blândețe, a ocroti sau a răsfăța o persoană, de cele mai multe ori un copil ori un bolnav; a manifesta o atenție deosebită sau o mângâiere față de cineva drag. În graiurile regionale vechi, verbul descrie și acțiunea de a netezi, a aranja cu grijă ori a pregăti un culcuș confortabil, având o puternică încărcătură afectivă și familială.