#crin

• acromegal — Care suferă de acromegalie; caracterizat prin dezvoltarea excesivă și disproporționată a extremităților corpului (mâini, picioare, oasele feței, nas, mandibulă) din cauza hipersecreției patologice de hormon de creștere (somatotrop) după închiderea cartilajelor de conjugare. Ca substantiv, desemnează un individ de sex masculin diagnosticat clinic cu această afecțiune neuroendocrină cronică, declanșată cel mai frecvent de un adenom hipofizar.
• acromegală — Forma de feminin pentru cuvântul 'acromegal'; descrie o persoană de sex feminin sau o structură anatomică (conformație, fizionomie, simptomatologie) afectată de acromegalie ori caracterizată prin trăsăturile acestei boli. La femei, evoluția afecțiunii poate provoca, pe lângă modificările scheletice, tulburări severe ale ciclului menstrual și macroglosie.
• acromegalic — Variantă sinonimică a adjectivului acromegal; care se referă la acromegalie, manifestă simptomele acesteia sau este afectat de hipersecreția de somatotrop. Ca substantiv, termenul definește un bărbat care prezintă tabloul clinic al bolii, marcat prin hipertrofia oaselor feței, a mâinilor și a picioarelor secundar unui adenom hipofizar.
• acromegalică — Forma de feminin pentru cuvântul 'acromegalic'; definește o persoană de sex feminin sau o manifestare fizică afectată de această disfuncție neuroendocrină. Simptomatologia la femei cuprinde, pe lângă modificările faciale și scheletice, asocieri frecvente cu hipertensiunea arterială secundară și modificări ale vocii.
• acromegalie — Boală neuroendocrină cronică provocată de o hipersecreție patologică de hormon de creștere (somatotrop) și de factor de creștere de tip insulinic (IGF-1) la vârsta adultă, după sudarea cartilajelor de conjugare epifizare. Afecțiunea se caracterizează prin mărirea exagerată a extremităților scheletice (mâini, picioare), hipertrofia oaselor feței (prognatism, proeminența arcadelor orbitale), îngroșarea țesuturilor moi, macroglosie și disfuncții cardiace sau metabolice severe secundare.
• acromicrie — Condiție clinică patologică rară, considerată opusul acromegaliei, caracterizată prin dimensiunile neobișnuit de mici și dezvoltarea insuficientă a extremităților corpului (mâini, picioare, oasele feței). Acest sindrom structural este provocat cel mai adesea de disfuncții hipofizare congenitale, leziuni ale diencefalului sau tulburări severe de secreție ale hormonilor trofici în perioada de creștere.
• acropachie — Sindrom clinic patologic rar caracterizat prin îngroșarea subperiostală și deformarea oaselor lungi de la extremități, asociată cu hipertrofia țesuturilor moi de la nivelul degetelor de la mâini și picioare (degete hipocratice sau în bătător de tobă). Acest fenomen structural osteoarticular apare cel mai frecvent ca o manifestare extratiroidiană avansată a bolii Graves-Basedow (acropachie tiroidiană), coexistând de obicei cu exoftalmia și edemul pretibial.
• ACTH — Acronim internațional pentru hormonul adrenocorticotrop (sau corticotropină), un hormon peptidic secretat de glanda hipofiză anterioară. Rolul său structural principal este de a stimula producția și secreția de hormoni glucocorticoizi (în special cortizol) de către cortexul glandelor suprarenale. Monitorizarea nivelului de ACTH din sânge este esențială în diagnosticarea tulburărilor axului hipotalamo-hipofizo-suprarenalian, cum ar fi boala Addison sau sindromul Cushing.
• Addison — Nume propriu de origine anglo-saxonă utilizat ca nume de familie sau prenume, având semnificația etimologică de 'fiul lui Addie'. În medicină, termenul identifică boala Addison (insuficiența suprarenală cronică primară), descrisă pentru prima dată de medicul britanic Thomas Addison. De asemenea, reprezintă numele mai multor localități din Statele Unite ale Americii.
• adenohipofiză — Lobul anterior și intermediar al hipofizei (glanda pituitară), având o structură epitelial-glandulară distinctă de neurohipofiză; este responsabilă pentru sinteza și secreția majorității hormonilor trofici esențiali, cum ar fi hormonul de creștere (STH), prolactina, ACTH, TSH, LH și FSH. Această componentă structurală reglează activitatea metabolică și homeostazia întregului sistem endocrin prin mecanisme complexe de feedback.
• adenologie — Ramură a anatomiei și a medicinei care se ocupă cu studiul macroscopic și microscopic al glandelor (endocrine și exocrine) și al sistemului limfatic, analizând structura, poziționarea și funcțiile acestora. Această disciplină structurală fundamentează înțelegerea proceselor de secreție hormonală și a mecanismelor de apărare imunitară coordonate de nodulii limfatici din organismul uman.
• adenom — Formă de tumoră benignă care se dezvoltă structural din celulele epiteliale ale unei glande sau din țesuturi ce prezintă structuri glandulare. Deși nu este de natură canceroasă și nu metastazează, un adenom poate provoca probleme clinice semnificative prin comprimarea organelor vecine ori prin secreția excesivă și necontrolată de hormoni, așa cum se întâmplă în cazul glandelor endocrine.
• adipsie — Diminuare anormală, absență totală sau pierdere a senzației de sete, manifestată chiar și în condițiile unei deshidratări severe a organismului. Acest fenomen clinic structural este provocat de obicei de leziuni localizate la nivelul hipotalamusului anterior (centrul setei), secundare unor tumori, traumatisme craniene, accidente vasculare cerebrale sau afecțiuni congenitale, prezentând un risc vital major.
• agalactie — Stare patologică caracterizată prin absența totală a secreției lactate la mamă (femeie sau femelele mamiferelor) după naștere. Această tulburare structurală și funcțională poate fi cauzată de disfuncții endocrine severe, malformații ale glandelor mamare, stări febrile intense, stres emoțional puternic sau malnutriție.
• Agapanthus — Gen de plante erbacee perene, originar din Africa de Sud, aparținând familiei Amaryllidaceae, cunoscut popular sub numele de crinul african; caracterizat prin frunze lungi, cărnoase, liniare și inflorescențe mari sub formă de umbelă, globuloase, alcătuite din numeroase flori albastre, violet sau albe. Din punct de vedere structural, dispune de un rizom viguros și este utilizat pe scară largă ca plantă ornamentală în grădini datorită rezistenței și aspectului său spectaculos.
• Agapanthus africanus — Specie tip a genului Agapanthus, originară exclusiv din regiunea Capului din Africa de Sud, caracterizată prin frunze persistente, înguste și inflorescențe sferice compacte cu flori de un albastru intens, uneori violet-închis. Din punct de vedere structural, această plantă se deosebește de alți hibrizi horticoli prin ritmul de creștere mai lent și prin sensibilitatea sporită la temperaturi scăzute, fiind cultivată la nivel mondial ca specie ornamentală de colecție.
• Agapanthus campanulatus — Specie de plante erbacee perene din genul Agapanthus, originară din regiunile muntoase umede ale Africii de Sud (precum Munții Drakensberg), caracterizată prin frunze caduce și flori lungi, în formă de clopot (campanulate), de culoare albastru-pal până la albastru-azuriu. Din punct de vedere structural, adaptarea sa la altitudini mari îi oferă o rezistență la îngheț mult mai ridicată comparativ cu speciile persistente, fiind intens folosită în hibridare.
• Agapanthus orientalis — Specie de plante perene din genul Agapanthus, originară din provinciile estice ale Africii de Sud, adesea clasificată ca subspecie a lui Agapanthus praecox. Această plantă structural robustă se caracterizează prin frunze late, persistente, arcuite elegant și inflorescențe globuloase masive, capabile să susțină până la o sută de flori tubulare albastre sau albe, fiind baza genetică a majorității marilor cultivare horticole moderne.
• agenitalism — Condiție clinică extrem de rară caracterizată prin absența congenitală totală a organelor genitale interne și externe sau prin lipsa completă a secreției hormonale a gonadelor (infantilism sexual sever). Această tulburare structurală endocrină și organică afectează profund dezvoltarea caracterelor sexuale secundare și capacitatea reproductivă a individului.
• agonadism — Condiție patologică congenitală extrem de rară caracterizată prin absența completă, structurală și funcțională, a gonadelor (testicule sau ovare) din organism, cauzată de o anomalie în dezvoltarea embrionară timpurie. Această afecțiune determină lipsa secreției de hormoni sexuali și un deficit sever în dezvoltarea caracterelor sexuale secundare la pubertate, necesitând terapie de substituție hormonală pe termen lung.