#definiție dex

• babaluc — Varietate fonetică regională și arhaică înrudită semantic cu termenul 'babalâc', utilizată în anumite graiuri comunitare pentru a desemna un bărbat în vârstă, un moșneag sau un bunic. Folosit uneori și ca adjectiv, termenul descrie o persoană ușor senilă, înceată în mișcări ori cu un comportament bizar, dar inofensiv, purtând o nuanță familiară ce îmbină ironia blândă cu nuanțe de decrepitudine fizică tipice senectuții.
• babalucă — Formă feminină regională și familiară corespunzătoare termenului 'babaluc', utilizată pentru a desemna o femeie în vârstă, o bătrână sau o bunică. Poartă o nuanță depreciativ-afectuoasă, scoțând în evidență trăsături legate de vârsta înaintată, cum ar fi vorbăria lungă, hachițele senile sau firea tipicară, fiind întâlnită în special în straturile informale ale graiurilor conservatoare din sudul spațiului românesc.
• baban — Termen argotic și familiar utilizat pentru a descrie ceva extrem de mare, voluminos, uriaș, impunător sau substanțial ca dimensiune, cantitate ori valoare. Atunci când face referire la o persoană, desemnează un bărbat masiv, voinic sau corpolent. Cuvântul poartă o conotație expresivă, adesea admirativă sau uimită, fiind utilizat frecvent în jargonul cotidian pentru a sublinia proporțiile ieșite din comun ale unui obiect, ale unei sume de bani sau ale unei realizări.
• babană — Formă feminină a adjectivului argotic 'baban', utilizată pentru a califica o entitate abstractă, un obiect sau o situație de genul feminin ca fiind de dimensiuni uriașe, considerabilă, voluminoasă sau extrem de importantă. Atunci când este folosit ca substantiv, desemnează o femeie masivă, corpolentă sau impunătoare, păstrând nuanța intensivă și stilul colocvial-expresiv specific jargonului urban modern.
• babarcă — Termen regional rar folosit în anumite graiuri rurale din sudul sau vestul spațiului românesc pentru a desemna o colibă improvizată, un adăpost rudimentar acoperit cu stuf ori crengi, sau o anexă gospodărească strâmtă și dărăpănată. Prin extensie semantică populară sau peiorativă, cuvântul poate face referire la o ambarcațiune veche și degradată de dimensiuni mici ori la o haină veche, ruptă și lipsită de formă.
• babardeală — Termen argotic cu puternice valențe vulgare sau licențioase, utilizat în limbajul cotidian clandestin. În sensul său cel mai răspândit și explicit, desemnează actul sexual sau copulația. În mod secundar sau prin extensie metaforică în argoul stradal, termenul poate face referire la o bătaie strasnică, o corecție fizică severă sau, în jargonul infracțional vechi, la acțiunea de a fura, a sustrage bunuri ori a înșela pe cineva.
• babareasă — Termen regional rar folosit în anumite comunități rurale românești pentru a desemna o femeie în vârstă care îndeplinește un rol tradițional specific, cum ar fi cel de moașă empirică, vindecătoare populară sau organizatoare a ritualurilor folclorice feminine (cum ar fi jocurile babelor). De asemenea, termenul poate fi utilizat ca o formă de identificare etnică sau geografică arhaică, făcând referire la o femeie de origine bavareză ori dintr-o regiune istorică specifică, adaptată fonetic în graiurile locale.
• babaroasă — Termen regional sau arhaic cu nuanțe depreciative folosit pentru a descrie o femeie în vârstă, o bătrână gârbovă, cicălitoare sau cu un aspect fizic foarte degradat. Ca adjectiv, califică lucruri sau comportamente specifice unei babe într-un mod exagerat, hidos ori superstițios. În anumite contexte lingvistice foarte restrânse, cuvântul poate face referire la o varietate locală de struguri sau la un tip de prăjitură tradițională mare și densă, coaptă în forme speciale de pământ.
• babaroi — Termen regional rar și augmentativ folosit în anumite comunități rurale pentru a desemna un bărbat foarte bătrân, un moșneag impunător sau capul de familie înaintat în vârstă care își păstrează o autoritate masivă în gospodărie. Cuvântul poartă o nuanță expresivă ce îmbină respectul arhaic față de un patriarh cu o ușoară ironie populară legată de trăsăturile sale fizice greoaie sau de comportamentul său extrem de încăpățânat.
• babaros — Termen argotic și familiar utilizat în jargonul urban modern pentru a descrie ceva excelent, grozav, remarcabil, de foarte bună calitate sau de dimensiuni impresionante. Atunci când face referire la o persoană, desemnează un individ capabil, influent, un lider respectat sau un șef într-un anumit grup (folosit uneori ca apelativ onorific de proximitate). Cuvântul poartă o conotație puternic pozitivă, expresivă și apreciativă în comunicarea informală a tinerilor.
• babarugă — Denumire populară și regională rară folosită în anumite zone ale țării pentru a desemna buburuza (gărgărița / mămăruța) sau, în alte graiuri, un tip de gâză neagră ori cărăbuș mic de pământ. De asemenea, termenul supraviețuiește în folclorul copiilor ca element de rimă în cântecelele tradiționale menite să invoce deschiderea aripilor insectei, fiind încărcat de conotații ludice și magice arhaice legate de prognoza vremii sau aducerea norocului.
• babaș — Termen istoric și regional de factură orientală utilizat în trecut pentru a desemna un tată respectat, un unchi în vârstă sau un tutore legal; prin extensie, făcea referire la un bărbat bătrân, sfătos sau administrator al unei mici proprietăți familiale. Ca adjectiv, descrie calități patriarhale, un comportament ocrotitor, dar sever, fiind întâlnit cu precădere în hrisoavele judecătorești sau testamentele arhaice din regiunile aflate sub influența juridică ori culturală a Imperiului Otoman.
• babău — Personaj imaginar de gen masculin din mitologia populară românească, reprezentat ca o arătare urâtă, o momâie sau un spirit malefic ascuns în întuneric, folosit în mod tradițional de către părinți ca sperietoare pentru a-i cuminți pe copiii neascultători; prin extensie, desemnează un om urât, sperios sau o persoană cu un aspect fizic respingător.
• babauă — Personaj imaginar des întâlnit în folclorul românesc și în poveștile pentru copii, reprezentat ca o femeie bătrână, urâtă, adesea rea sau înzestrată cu puteri supranaturale negative, utilizat simbolic pentru a-i speria sau disciplina pe cei mici; sperietoare, babiță sau reprezentare antropomorfă a unei entități malefice obscure.
• Babbage — Nume de familie de origine engleză, cunoscut la nivel mondial datorită lui Charles Babbage (1791–1871), matematician, filozof și inginer mecanic britanic, considerat părintele informaticii datorită proiectării primelor calculatoare mecanice programabile: mașina diferențială (Difference Engine) și mașina analitică (Analytical Engine). Termenul este utilizat în mod simbolic sau academic ca referință istorică fundamentală pentru originile arhitecturii moderne a computerelor.
• babbit — Aliaj antifricțiune pe bază de stuf, plumb, cupru și antimoniu, utilizat pe scară largă în industrie pentru turnarea sau cămășuirea cuzineților de la lagărele de alunecare. Acest material structural reduce frecarea și uzura componentelor mecanice aflate în mișcare rotațională, având proprietatea de a se topi local în caz de supraîncălzire pentru a proteja arborele motor împotriva gripării.
• babcă — Nicovală mică din oțel, cu vârful ascuțit, folosită în mod tradițional în gospodăriile rurale pentru bătutul sau ascuțirea manuală a coaselor prin deformare plastică la rece; de asemenea, termenul mai poate desemna un tip de prăjitură tradițională (babă) sau o plantă erbacee din familia compozitelor.
• babein — Substanță organică toxică, de natură alcaloidică, extrasă experimental sau izolată din anumite specii de plante din flora spontană sau din compuși organici complecși; compus structural studiat în toxicologie și chimie organică pentru proprietățile sale farmacologice specifice sau reacțiile sale în prezența anumitor reactivi de laborator.
• babeingiu — Termen peiorativ, ironic sau argotic folosit pentru a desemna un bărbat căruia îi place să își petreacă timpul în compania femeilor în vârstă, care curtează bătrâne (adesea din interes material) sau, prin extensie, un bărbat care se comportă ca o babă, fiind predispus la bârfe, tânguieli inutile și discuții mărunte.
• Babel — Numele biblic al orașului Babilon, faimos pentru Turnul Babel, o construcție monumentală ridicată de oameni pentru a ajunge la cer, act de mândrie pedepsit de Dumnezeu prin încurcarea limbilor; prin extensie, termenul desemnează un loc unde domnește o confuzie totală, un amestec haotic de limbi, popoare sau opinii nerespectate, unde nimeni nu se mai înțelege cu nimeni.