#etio
- arbitrar — Care este lăsat la libera alegere sau la bunul plac al cuiva, fără a se întemeia pe o lege, pe o regulă fixă ori pe o necesitate obiectivă; despotic, abuziv, nejustificat. În lingvistică și filozofie, termenul descrie o legătură convențională, stabilită prin simplu acord social, cum este relația dintre semnul lingvistic și realitatea denumită.
- arciui — A consuma, a cheltui sau a irosi resurse specifice, având ca sens primar și istoric acțiunea de a consuma praful de pușcă în timpul tragerilor sau al activităților militare. În sens extins sau contextual regional, termenul descrie finalizarea ori epuizarea structurală a stocurilor de materiale combustibile sau de muniție prin utilizare repetată.
- argenti — 1. Denumire arhaică sau formă de plural utilizată în vechile manuscrise comerciale pentru a desemna monedele de argint, talerii sau piesele de schimb confecționate din metal prețios alb. 2. Formă verbală derivată popular din verbul regional 'a arginti', indicând acțiunea de a acoperi o suprafață cu un strat fin de argint, de a conferi reflexe metalice sidefate unui obiect sau, la modul conjunctiv, o dorință de transformare estetică.
- argint — Element chimic cu numărul atomic 47 și simbolul Ag, situat în grupa metalelor de tranziție. Este un metal prețios de o culoare albă strălucitoare, caracterizat structural prin cea mai ridicată conductibilitate electrică și termică și reflectivitate dintre toate metalele. Este utilizat la scară largă în electronică, producția de panouri solare, argintărie, bijuterii, medicină (datorită proprietăților sale antibacteriene) și istoric ca etalon monetar.
- arginti — 1. Formă a verbului a arginta, indicând acțiunea de a acoperi o suprafață cu un strat protector de argint sau de a conferi reflexe metalice sidefate unui element din natură. 2. Denumire arhaică sau variantă de plural utilizată în vechile manuscrise comerciale pentru a desemna monedele de argint, talerii sau piesele de schimb confecționate din metal prețios alb.
- Aricha — Toponim internațional utilizat pentru a desemna diverse entități geografice rurale sau mici așezări din lume; cel mai frecvent face referire la o faimoasă regiune sau stație de procesare a cafelei situată în districtul Yirgacheffe din Etiopia, recunoscută la nivel mondial pentru producția de cafea de specialitate cu profil aromatic floral și citric complex.
- artificiozitate — Caracterul a ceea ce este artificial, lipsit de naturalețe, autenticitate ori spontaneitate; tendință stilistică manifestată prin utilizarea excesivă a unor procedee complicate, prețioase ori afectate într-o operă de artă, în comportament sau în exprimare. În critica literară, descrie o structură formală elaborată exagerat, care pune accentul pe convenție și tehnică în detrimentul trăirii sincere.
- artolit — Formațiune petrografică rară sau rocă sedimentară formată parțial din acumulări fosile de material organic structural ori resturi vegetale pietrificate; tip de concrețiune minerală. În geologia de nișă, termenul poate descrie fragmentele de rocă impregnate cu silicați care au păstrat amprenta celulară a unor structuri arhaice vegetale.
- aseca — A face să dispară apa dintr-un râu, lac, mlaștină sau teren inundat prin lucrări de îmbunătățiri funciare ori prin evaporare naturală; a seca complet. Ca verb reflexiv sau intranzitiv, descrie procesul prin care o sursă hidrologică își pierde complet debitul de apă din cauza secetei sau a drenajului structural.
- asecare — Formă regională sau arhaică alternativă pentru procesul de secare sau asanare; acțiunea de a îndepărta apa dintr-un sol, dintr-o baltă sau dintr-un bazin hidrografic și rezultatul ei. Acest fenomen structural se referă la dispariția completă a umidității sau a lichidului dintr-un mediu dat, fie pe cale naturală prin evaporare, fie prin lucrări tehnice de desecare.
- asteria — Varietate de piatră prețioasă (în special safir sau rubin) care, datorită incluziunilor fine de rutil acicular din structură, prezintă fenomenul optic de asterism (o stea luminoasă cu șase sau douăsprezece raze vizibilă la reflexia luminii); în sens zoologic istoric, reprezintă un gen antic sau o referire la stelele de mare fosile ori organismele radiate marine din clasa Asteroidea.
- autodistrugător — Care posedă capacitatea, proprietatea sau funcția de a se distruge singur în mod automat; dispozitiv, sistem sau cod programat structural să își provoace propria anihilare structurală ori ștergere definitivă în anumite condiții specifice predefinite pentru a proteja date confidențiale ori a preveni accidente.