#etio

• albuminocolie — Condiție patologică rară caracterizată prin prezența sau excreția de albumină în secreția biliară; stare disfuncțională la nivelul căilor biliare sau al parenchimului hepatic ce determină modificarea compoziției biochimice a bilei prin infiltrarea unor fracțiuni proteice macromoleculare.
• alexandrit — Varietate rară și extrem de valoroasă de crisoberil (aluminat de beryliu) ce conține urme de crom, caracterizată prin proprietatea remarcabilă de a-și schimba culoarea în funcție de tipul de lumină (pleocroism). Piatra prețioasă apare verde-smarald sau albastru-verzui la lumina naturală a zilei și se transformă în roșu-zmeuriu, purpuriu ori violet sub acțiunea luminii artificiale incandescente.
• alitizare — Proces geochimic și pedogenetic de alterare profundă a rocilor în condiții de climat cald și umed, caracterizat prin eliminarea aproape completă a siliciului (desilicatizare) și acumularea reziduală a hidroxizilor liberi de aluminiu sub formă de bauxită sau soluri lateritice; (rar) variantă sinonimică pentru procesul tehnologic de alitare (saturare a suprafeței metalelor cu aluminiu).
• alliaria — Gen de plante erbacee bienale sau perene din familia Brassicaceae, având ca reprezentant principal specia Alliaria petiolata (cunoscută popular sub numele de voinicică sau aișoară). Planta este recunoscută prin frunzele sale cordate care, atunci când sunt zdrobite, emană un miros puternic de usturoi, și prin florile mici, albe, cu patru petale dispuse în cruce.
• almandin — Mineral din grupul silicaților, reprezentând varietatea cea mai răspândită și comună de granat, de o culoare caracteristică roșu-închis, roșu-purpuriu, brun-roșiatic sau negru, ce conține fier și aluminiu. Cristalizează în sistemul cubic, are un luciu sticlos și o duritate ridicată (7-7,5 pe scara Mohs), varietățile sale transparente fiind utilizate din antichitate ca pietre semiprețioase în bijuterie, iar cele opace ca abrazivi industriali.
• almas — Termen preluat din limbile orientale (din turcă sau arabă - 'almas' / 'almás') folosit în trecut sau în mod comparativ pentru a denumi diamantul ori o piatră nestemată de o duritate și strălucire excepțională; în geografie, reprezintă o variantă grafică fără diacritice pentru 'Almaș', un râu și o regiune istorică din Transilvania (România), bogată în vestigii arheologice și tradiții populare.
• alocrin — Termen care descrie o glandă, un țesut sau un mecanism de secreție în care substanțele biochimice produse sunt eliberate în afara organismului sau către un alt individ din aceeași specie ori specie diferită, acționând ca mesageri chimici externi (cum sunt feromonii sau alomonii). În sens structural, definește procesele de comunicare chimică exocrină inter-organism, opuse sistemelor clasice endocrine sau paracrine.
• amazonit — Varietate verde-verzuie sau verde-albăstruie de feldspat microclin, cristalizată în sistem triclinic, utilizată pe scară largă ca piatră semiprețioasă, ornamentală sau decorativă în confecționarea bijuteriilor. Culoarea sa unică și strălucirea sticloasă sunt date structural de prezența unor cantități microscopice de plumb și apă în rețeaua cristalină, mineralele fiind extrase istoric din regiunile rusești, braziliene sau americane.
• ametist — Varietate macrocristalină de cuarț semiprețios, de culoare violetă, purpurie sau liliachie, datorată prezenței unor impurități de fier, titan și a iradierii naturale în structura sa cristalină trigonală. Acest mineral structural este utilizat pe scară largă în bijuterie, confecționarea obiectelor decorative de lux și este apreciat în cristaloterapie pentru proprietățile sale simbolice de calmare a spiritului.
• amhar — Care aparține populației amhara din Etiopia sau limbii oficiale vorbite de aceștia; limbă semitică din ramura etiopiană, caracterizată structural printr-un sistem de scriere propriu (fidel grafiei Ge'ez) și un vocabular influențat de idiomurile cușitice învecinate.
• Amhara — Regiune administrativă și istorică din nord-vestul Etiopiei, situată pe platourile înalte ale Cornului Africii, reprezentând patria istorică a grupului etnic omonim. Structura sa geografică include relief muntos spectaculos, precum Munții Simien, și lacul Tana, sursa Nilului Albastru, fiind un centru cultural și spiritual major al creștinismului ortodox etiopian.
• amharică — Denumire alternativă pentru limba amhară, limba oficială și de stat a Etiopiei, aparținând familiei de limbi semitice meridionale. Ca adjectiv (formă mai rar utilizată), se referă la elementele gramaticale, structurale sau lexicale specifice acestui idiom vorbit în Cornul Africii.
• anaciditate — Absența patologică sau totală a acidului clorhidric din secreția sucului gastric, instalată structural la nivelul mucoasei stomacului. Acest fenomen clinic, adesea corelat cu atrofia severă a glandelor gastrice sau cu anemia pernicioasă, perturbă grav procesul normal de digestie al proteinelor și favorizează dezvoltarea unor flore bacteriene anormale în tractul digestiv superior.
• andivă — Plantă erbacee legumicolă din familia compozitelor (Cichorium endivia), cultivată pentru frunzele sale etiolate (albite artificial prin privare de lumină în timpul creșterii), care formează un mugure alungit, compact și crocant. Are un gust caracteristic, ușor amărui datorită intibinei, fiind intens apreciată în gastronomia internațională pentru prepararea salatelor rafinate ori a unor garnituri termice.
• andradit — Mineral din grupul silicaților și subgrupul granaților, compus chimic din silicat de calciu și fier. Acest mineral structural se găsește în roci metamorfice (în special skarnuri și calcare cristaline) și se prezintă sub formă de cristale dodecaedrice sau trapezoedrice cu nuanțe de galben, verde, brun sau negru, fiind apreciat în varietățile sale rare (cum sunt demantoidul și melanitul) ca piatră semiprețioasă.
• androblastom — Tumoră rară secretantă de hormoni androgeni, localizată la nivelul ovarului (cunoscută și ca tumoră cu celule Sertoli-Leydig) sau al testiculului, dezvoltată din structurile embrionare ale cordoanelor sexuale primitive. Din punct de vedere structural, această proliferare neoplazică determină adesea fenomene clinice de virilizare și masculinizare secundară la pacienții de sex feminin, necesitând diagnosticare histopatologică precisă și excizie chirurgicală.
• Anthurium magnificum — Denumire științifică a unei plante tropicale perene din familia Araceae, originară exclusiv din Columbia, renumită pentru frunzele sale cordiforme gigantice și pețiolul caracteristic în patru muchii pătrate. Frunzele au o textură profund catifelată, de o nuanță verde-măsliniu închis, și sunt decorate cu o rețea geometrică extrem de proeminentă de nervuri alb-argintii sau aurii care radiază din centru spre margini.
• apepsie — Formă severă de disfuncție digestivă caracterizată prin absența totală sau oprirea completă a secreției de pepsină și acid clorhidric în sucul gastric, conducând la imposibilitatea stomacului de a realiza descompunerea chimică a proteinelor. Acest fenomen patologic este asociat frecvent cu fazele avansate ale gastritei atrofice și ale anemiei pernicioase.
• apocrin — Referitor la un tip de glande exocrine ale căror celule secretoare își pierd o parte din citoplasma apicală în timpul eliminării produsului biologic; caracteristic secreției în care substanța este eliberată împreună cu fragmente celulare. În anatomia umană, termenul se aplică în special anumitor glande sudoripare mari din axile sau regiunea inghinală, care devin active la pubertate.
• apocriză — Termen utilizat în medicina umorală antică pentru a desemna eliminarea, evacuarea sau secreția materiilor nocive, a sângelui alterat ori a reziduurilor din organism; produsul această secreții patologice. Conceptul se baza pe ideea că restabilirea sănătății unui pacient depinde direct de purificarea fluidelor corporale prin crize biologice naturale.