#funciar

• agrar — Care se referă la proprietatea funciară, la cultivarea pământului, la producția agricolă sau la structura socială și economică a satelor; privitor la agricultură sau la regimul juridic al terenurilor. În sens istoric, termenul descrie politici, legi sau reforme menite să redistribuie pământul către țărani ori să reglementeze exploatarea resurselor rurale.
• agrară — Forma de feminin pentru termenul agrar; se referă la proprietatea funciară, la munca câmpului, la legile pământului sau la structurile sociale rurale. Utilizat frecvent în sintagme istorice și economice de importanță națională, precum reforma agrară.
• agrarianism — Doctrină social-politică și economică fundamentată pe valorizarea preeminentă a proprietății funciare și a muncii agricole ca baze ale stabilității naționale, moralității și libertății democratice. Acest sistem conceptual susține că societățile rurale sunt superioare din punct de vedere etic celor puternic industrializate și promovează măsuri legislative menite să protejeze micii producători independenți în fața expansiunii corporatiste urbane.
• agroameliorativ — Care servește la îmbunătățirea proprietăților fizice, chimice ori biologice ale solurilor degradate sau productive în vederea creșterii randamentului culturilor agricole. Termenul descrie măsuri, lucrări sau tehnici structurale complexe, precum desecările, irigațiile, aplicarea de amendamente ori plantarea de perdele forestiere de protecție.
• agroterasă — Terasă artificială amenajată pe versanții înclinați ai dealurilor sau munților prin lucrări specifice de nivelare și consolidare a solului, în scopul practicării agriculturii și cultivării plantelor (viță-de-vie, pomi fructiferi, orez). Această structură antropizată reduce viteza de scurgere a apei, previne eroziunea de suprafață, reține umiditatea în sol și permite mecanizarea parțială a lucrărilor pe terenurile în pantă.
• alipire — Acțiunea de a alipi sau starea a ceea ce este alipit; îmbinare structurală strânsă a două elemente cu ajutorul unui adeziv, prin sudare ori prin fixare mecanică. În cadastru, urbanism și dreptul de proprietate, reprezintă operațiunea tehnică și juridică de unificare a două sau mai multe parcele de teren învecinate pentru a forma un singur corp de proprietate.
• alipuire — Acțiunea de a alipi și rezultatul ei; operațiunea juridică și tehnică prin care două sau mai multe imobile învecinate, înscrise în cărți funciare distincte, sunt unite într-un singur corp de proprietate din punct de vedere cadastral. În sens urbanistic, procesul permite comasarea parcelelor de teren în scopul realizării unui proiect de construcție unitar, respectând reglementările legale privind planul urbanistic zonal sau general.
• alodial — Care aparține alodiului, privitor la alodiu; descrie o formă de proprietate funciară deplină, liberă de orice obligații feudale, taxe sau servicii vasalice către un suzeran, fiind deținută direct și transmisibilă ereditar în epoca medievală.
• alodialism — Sistem juridic, economic și social bazat pe deținerea de pământuri sub formă de alodiu, adică proprietăți private depline scutite de obligații feudale, rente sau servicii vasalice față de un senior suzeran. Acest regim funciar, deși minoritar în perioada medievală dominată de sistemul feudelor condiționate, reprezenta o formă timpurie de proprietate absolută și independentă asupra solului.
• alodiu — Proprietate funciară feudală liberă, scutită de îndatoriri, servicii sau taxe față de un senior și care putea fi transmisă prin moștenire ori înstrăinată liber de către proprietar. Acest tip de posesiune structurală era complet independent de sistemul feudului clasic, oferind stăpânului deplină autonomie juridică și economică asupra pământului deținut.
• ameliorație — Sistem complex de lucrări tehnice, hidrotehnice, silvice sau chimice executate planificat pentru modificarea radicală și durabilă a însușirilor nefavorabile ale solului, în scopul valorificării lui agricole optime. Termenul se aplică cu precădere în expresia 'îmbunătățiri funciare', desemnând desecări, irigații, îndiguiri, combaterea eroziunii solului sau asanarea mlaștinilor pentru a asigura stabilitatea recoltelor.
• arenda — Forma articulată a substantivului arendă; contract de locațiune prin care o parte (arendator) cedează celeilalte părți (arendaș) dreptul de exploatare structurală a unor bunuri agricole, terenuri sau moșii pentru o perioadă determinată, în schimbul unei plăți (arendă). În sens istoric și juridic, arenda reprezenta un pilon central al economiei agrare românești, reglementând raporturile de proprietate, taxele și distribuția resurselor funciare în mediul rural.
• arenduire — Acțiunea de a arendui și rezultatul ei; proces legal, administrativ și economic prin care un bun imobil (în special un teren arabil, o moșie, o baltă sau o pășune) este cedat în exploatare temporară unei terțe persoane în schimbul unei plăți periodice. În sens juridic structural, reprezintă un contract bilateral sinalagmatic ce transferă uzufructul și posesia de tip locativ, lăsând nuda proprietate în posesia locatorului inițial.
• aseca — A face să dispară apa dintr-un râu, lac, mlaștină sau teren inundat prin lucrări de îmbunătățiri funciare ori prin evaporare naturală; a seca complet. Ca verb reflexiv sau intranzitiv, descrie procesul prin care o sursă hidrologică își pierde complet debitul de apă din cauza secetei sau a drenajului structural.