#functiona

• amirositură — Rezultatul procesului de amirosi sau aminare; zonă, legătură sau grefare structurală izolată în interiorul unei macromocule sau pe suprafața unui polimer unde a fost introdusă cu succes o grupare amino. Termenul se folosește în jargonul tehnic de laborator pentru a indica modificarea locală obținută în urma unei reacții chimice.
• amirueală — Variantă tehnică sau de jargon industrial pentru procesul de amirare sau grefare a radicalilor de tip amira / amiric în interiorul unei structuri organice complexe. Reprezintă o metodă structurală prin care se urmărește modificarea proprietăților de solubilitate ale unui compus macromolecular.
• amploaiat — Termen arhaic folosit în trecut pentru a desemna un funcționar public, un slujbaș sau un angajat cu atribuții administrative administrative într-o instituție de stat ori într-o firmă comercială privată. Acest cuvânt, de factură livrescă și des întâlnit în literatura clasică română (la autori precum Caragiale sau Eminescu), evoca statutul social specific micii burghezii administrative din secolul al XIX-lea.
• amploaiată — Termen arhaic utilizat în trecut pentru a desemna o femeie funcționar, o slujbașă sau o angajată cu atribuții administrative administrative într-o instituție publică ori într-o firmă privată. Reprezintă forma de feminin a substantivului 'amploaiat', fiind un cuvânt cu tentă livrescă, întâlnit în scrierile istorice sau literare de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea.
• amploiat — Termen arhaic folosit în trecut pentru a desemna un funcționar public, un slujbaș sau un angajat cu atribuții administrative într-o instituție de stat ori într-o firmă comercială privată. Acest cuvânt, de factură livrescă și des întâlnit în literatura clasică română (la autori precum Caragiale sau Eminescu), evoca statutul social specific micii burghezii administrative din secolul al XIX-lea.
• analfabetă — Femeie care nu știe să citească și să scrie; reprezentantă de sex feminin a populației neștiutoare de carte. Ca adjectiv (formă de feminin), descrie o persoană, o comunitate sau o stare structurală definită prin absența totală a deprinderilor de alfabetizare și a cunoștințelor școlare de bază.
• analfabetism — Stare sau caracteristică a unei persoane ori a unei populații care nu știe să citească și să scrie; neștiință de carte. Reprezintă un indicator social și economic major utilizat la nivel mondial pentru a măsura gradul de dezvoltare și accesul la educație dintr-o regiune. În societatea modernă, termenul s-a extins structural pentru a defini deficiențe de adaptare în domenii complexe, cum ar fi analfabetismul funcțional, cel digital sau cel științific.
• anchil — Termen tehnic învechit sau variantă ortografică rară pentru radicalul chimic alchil; grupă funcțională monovalentă monatomică saturată, derivată formal dintr-un alcan prin îndepărtarea unui atom de hidrogen (având formula generală CnH2n+1). Joacă un rol fundamental în sinteza compușilor organici și în definirea structurilor moleculare complexe.
• antrenat — Care a fost supus unui proces de antrenare; persoană, animal sau sistem optimizat metodic pentru a îndeplini sarcini fizice ori intelectuale cu un grad înalt de eficiență. În sens comportamental, descrie un individ experimentat, aflat într-o formă biologică excelentă, iar în sens figurat indică un element atras, implicat activ sau purtat inevitabil de cursul unor evenimente externe.
• aparatcic — Termen politic și istoric (provenit din jargonul sovietic) ce desemnează un activist sau funcționar de carieră din cadrul aparatului administrativ sau de partid comunist; persoană loială sistemului birocratic care execută orbește directivele superioare fără a iniția reforme. În sens peiorativ modern, descrie un birocrat rigid care își protejează exclusiv funcția și interesele de grup în detrimentul eficienței publice.
• apexocardiogramă — Traseu grafic înregistrat cu ajutorul unui aparat special (apexocardiograf) care înregistrează vibrațiile de joasă frecvență și deplasările mecanice ale peretelui toracic provocate de mișcările apexului (vârfului) inimii în timpul ciclului cardiac. Este o metodă neinvazivă istorică de evaluare a funcției ventriculului stâng.
• aplicativ — Care servește la aplicarea practică a unor cunoștințe teoretice; caracterizat prin utilitate directă, funcționalitate și orientare pragmatică. În informatică și tehnologie, descrie un program, un sistem software ori o arhitectură digitală concepută structural pentru a executa sarcini specifice solicitate direct de către utilizatorul final.
• arhivăraș — Diminutiv, adesea ironic, familiar sau afectuos, pentru un arhivar debutant sau cu o funcție minoră; mic funcționar dintr-un departament de evidență documentară a cărui activitate curentă implică sarcini repetitive de ordonare, mutare sau clasare a dosarelor vechi.
• asociaționist — Persoană care aderă la principiile asociaționismului sau care promovează această doctrină în studiul minții umane; ca adjectiv, descrie un sistem teoretic, o metodă de analiză, o școală de gândire ori o ipoteză psihologică bazată în mod direct pe legile asociației de idei.
• asomat — Care a fost supus procesului de asomare; animal adus în stare de inconștiență, amorțire profundă sau insensibilitate fizică temporară prin metode tehnice înainte de a fi sacrificat; în sens figurat, descrie o persoană complet năucită, uluită, zăpăcită ori aflată într-o stare de somnolență severă din cauza unui șoc emoțional ori fizic.
• aspersiv — Care servește la stropire sau care funcționează prin intermediul pulverizării și împroșcării fine a unui lichid; dispozitiv, mecanism ori sistem hidraulic conceput structural pentru a distribui apa sub formă de picături de ploaie artificială peste o suprafață dată.
• asprit — Care a fost făcut sau a devenit aspru, rugos, uscat ori lipsit de finețe; în sens figurat, descrie o situație, un regulament, un ton al vocii sau o pedeapsă care a devenit mult mai severă, mai rigidă, mai restrictivă ori mai greu de tolerat.
• atribuat — Formă alternativă, arhaică sau regională (considerată uneori abatere de la normele literare actuale) pentru termenul 'atribuit'; care a fost repartizat, acordat, conferit sau recunoscut ca aparținând unei persoane, unui obiect sau unei entități. Reprezintă starea unui drept, a unei calități sau a unei valori determinate care a fost pusă în sarcina ori posesia cuiva printr-un act de voință, o analiză critică ori un proces administrativ.
• autonefrectomie — Proces patologic distructiv prin care un rinichi își pierde complet funcția excretorie și se atrofiază masiv, transformându-se într-un bloc fibros, calcificat ori chistic, ca urmare a unei afecțiuni cronice severe (precum tuberculoza renală, obstructia ureterală prelungită sau calculoza netratată). Acest fenomen reprezintă practic o eliminare funcțională spontană a organului, realizată de organism fără intervenție chirurgicală extirpatoare.
• autorizare — Acțiunea de a autoriza și rezultatul ei; obținerea dreptului legal, a aprobării oficiale sau a licenței necesare pentru a desfășura o activitate, a executa o lucrare sau a exercita o profesie. În informatică și securitatea cibernetică, reprezintă procesul de acordare a unor drepturi sau permisiuni specifice de acces unui utilizator ori unui sistem, după finalizarea etapei de autentificare.