#gen botanic

• Apios — Gen de plante erbacee perene agățătoare din familia Fabaceae (leguminoase), originare din America de Nord și Asia de Est. Specia cea mai cunoscută este Apios americana (alunele de pământ americane), cultivată istoric de populațiile indigene pentru tubercii săi comestibili, bogați în amidon și proteine, care cresc înșirați pe rădăcini ca niște mărgele.
• Apis — Gen de insecte himenoptere sociale din familia Apidae, care cuprinde albinele producătoare de miere, specia cea mai reprezentativă și studiată fiind Apis mellifera (albina meliferă europeană). În mitologia egiptană antică, Apis (Hapi) reprezintă numele taurului sacru din Memphis, considerat o încarnare pământească a zeului Osiris sau Ptah, simbolizând fertilitatea și puterea regală.
• apium — Gen de plante erbacee din familia Apiaceae (Umbelliferae), răspândite la nivel mondial, a cărui specie cea mai cunoscută și cultivată pe scară largă pentru calitățile sale aromatice și nutriționale este Apium graveolens (țelina comună, inclusiv varietățile pentru rădăcină, frunze și pețiol/apio).
• Arachis — Un gen de plante erbacee anuale sau perene din familia Fabaceae, nativ din America de Sud și remarcabil prin fenomenul de geocarpie, proces prin care tulpinile florale se curbează după fertilizare și își îngroapă fructele în sol pentru a se matura. Genul cuprinde peste 80 de specii descrise științific, cea mai importantă din punct de vedere economic și agricol fiind specia cultivată pentru alunele de pământ.
• aracnanthe — O variantă ortografică alternativă pentru genul de orhidee Arachnanthe (cunoscut taxonomic sub denumirea modernă Arachnis), caracterizat prin plante epifite sau litofite cu tulpini lungi și flori spectaculoase ale căror petale delicate imită forma picioarelor unui păianjen. Această denumire istorică este des întâlnită în tratatele vechi de botanică și cataloagele de colecție exotice din Asia de Sud-Est.
• Aralia — Un gen de plante erbacee perene, arbuști sau arbori de dimensiuni mici din familia Araliaceae, nativ din regiunile muntoase și împădurite ale Asiei și Americii de Nord. Spețiile sale sunt recunoscute prin tulpini adesea spinoase, frunze compuse de mari dimensiuni și inflorescențe sub formă de umbele globuloase care produc bace mici, negre, fiind apreciate atât pentru valoarea lor ornamentală în peisagistică, cât și pentru utilizarea unor rădăcini în medicina tradițională.
• Arbutus — Gen de plante perene, arbori mici și arbuști veșnic verzi din familia Ericaceae, originari din regiunile mediteraneene, Europa Occidentală și America de Nord. Speciile din acest gen sunt recunoscute pentru scoarța lor decorativă care se desprinde în fâșii, florile albe sau roz în formă de clopoțel și fructele sferice, granulate și roșiatice, asemănătoare structural cu căpșunile, motiv pentru care sunt numiți popular 'arbori de căpșune'.
• Arctous — Gen taxonomic de plante perene din familia Ericaceae, care cuprinde un număr restrâns de specii de arbuști pitici, târâtori și caducifolii, răspândiți în zonele subarctice, alpine și circumboreale ale emisferei nordice. Din punct de vedere structural, genul Arctous a fost separat din punct de vedere evolutiv de genul Arctostaphylos prin frunzele sale subțiri, cu margini serate, care cad toamna după ce virează într-o nuanță strălucitoare de roșu aprins, și prin fructele sale de tip drupă suculentă, neproeminente.
• Arecastrum — Gen taxonomic arhaic sau sinonimic din familia Arecaceae (Palmae), utilizat în trecut pentru a clasifica anumite specii de palmieri tropicali și subtropicali din America de Sud, în special palmierul regină, reîncadrat modern în genul Syagrus (ca Syagrus romanzoffiana). În sens structural-botanic, termenul descrie plante arborescente cu trunchi solitar, neted și inelat, coroană bogată de frunze penate lungi și inflorescențe ramificate ce produc fructe sferice de tip drupă cărnoasă galbenă.
• aregelia — Gen taxonomic de plante erbacee perene din familia Bromeliaceae, utilizat istoric în botanică ca sinonim sau reîncadrat modern ca secțiune în cadrul genului Neoregelia. În sens structural-botanic, aceste plante epifite sau terestre din pădurile tropicale ale Americii de Sud se caracterizează prin frunze dispuse în rozetă densă, formând un rezervor central central pentru apă, și inflorescențe scurte, compacte, ale căror frunze înconjurătoare virează în nuanțe strălucitoare de roșu ori roz în perioada înfloririi.
• Arenaria — Gen taxonomic de plante erbacee perene sau anuale din familia Caryophyllaceae, cuprinzând peste o sută de specii cunoscute popular sub numele de studenițe ori iarbă de nisip. În sens structural-botanic, reprezentanții acestui gen sunt adaptați la soluri sărace, pietroase sau nisipoase, având tulpini adesea prostrate ce formează tufe compacte, frunze opuse, mici și înguste, și flori stelate cu cinci petale albe, fiind răspândiți cu precădere în regiunile temperate și alpine ale emisferei nordice.
• Arenga — Gen taxonomic de palmieri din familia Arecaceae, originari din regiunile tropicale ale Asiei de Sud-Est, Indiei și Australiei de Nord, cuprinzând specii arborescente sau arbustive de o importanță economică majoră. În sens structural-botanic, genul Arenga se caracterizează prin frunze penate mari, inflorescențe masive, solitare și un ciclu de viață monocarpic, plantele murind după ce fructele lor sferice sau elipsoidale ajung la maturitate deplină; seva extrasă din tulpini este utilizată tradițional pentru producerea zahărului de palmier și a băuturilor fermentate.
• aretusa — Formă românizată pentru Arethusa; nimfă a izvoarelor din mitologia greacă, transformată de Artemis într-un curs de apă subteran pentru a scăpa de zeul Alfeu; de asemenea, numele științific al unui gen de orhidee terestre (Arethusa) native din America de Nord sau denumirea unei specii de fluturi. În sens structural-mitologic și geografic, figura sa este strâns legată de faimosul izvor Arethusa din insula Ortigia (Siracuza), simbol al purității acvatice și al transformării metamorfozate.
• Arisaema — Gen major de plante erbacee, perene și tuberoase din familia Araceae, care cuprinde peste 250 de specii răspândite în principal în regiunile tropicale și temperate din Asia, dar și în America de Nord sau Africa de Est. Aceste plante sunt recunoscute prin infleșcența unică de tip spadix, adesea înconjurată de o spată decorativă în formă de glugă sau pâlnie (asemănătoare unei cobre), și prin capacitatea remarcabilă de a-și schimba sexul de la un an la altul în funcție de nutrienții acumulați.
• Arisarum — Gen de plante erbacee perene din familia Araceae, răspândit cu precădere în regiunea mediteraneană și Macaronezia. Reprezentanții acestui gen sunt caracterizați prin dimensiuni relativ mici, frunze sagitate sau cordate și o inflorescență unică a cărei spată fuzionează la bază într-un tub, formând un aspect ce amintește adesea de o glugă de călugăr sau de silueta unui șoarece, fapt ce le oferă o valoare ornamentală și ecologică deosebită.
• Aristea — Gen de plante erbacee, perene și rizomatoase din familia Iridaceae, originar în principal din regiunile tropicale și sudice ale Africii, dar și din Madagascar. Genul cuprinde în jur de 50 de specii cultivate frecvent ca plante ornamentale datorită frunzelor lor ensiforme (în formă de sabie) grupate în rozete dense și infleșcențelor spectaculoase cu flori de un albastru intens, intensitate rar întâlnită în regnul vegetal, care se deschid de obicei pentru o singură zi.
• Aristolochia — Gen extins de plante erbacee, perene, agățătoare sau târâtoare din familia Aristolochiaceae, cunoscut popular sub numele de mărul-lupului sau roromb. Cuprinde peste 500 de specii răspândite în special în regiunile tropicale și subtropicale, recunoscute prin florile lor bizare, tubulare, adaptate structural pentru a capta temporar insectele polenizatoare. Deși folosite istoric în medicina tradițională, toate speciile conțin acid aristolohic, o substanță cu un potențial nefrotoxic și carcinogen extrem de ridicat.
• Arnebia — Un gen de plante erbacee din familia Boraginaceae (familia ochiul-lupului sau nu-mă-uita), originare din regiunile uscate și pietroase ale Asiei și Africii de Nord. Cea mai cunoscută specie este Arnebia pulchra (numită popular 'planta cu cinci pecingini'), apreciată pentru florile sale galbene ale căror petale prezintă pete negre-purpurii ce se estompează treptat, dar și pentru utilizarea rădăcinilor sale bogate în shikonină în medicina tradițională și industria cosmetică.
• Arnica — Un gen de plante erbacee perene din familia Asteraceae, care cuprinde aproximativ 30 de specii originare cu precădere din regiunile temperate și boreale ale Americii de Nord și Eurasiei. Specia tip, Arnica montana, este o plantă cu flori galben-aurii deosebit de apreciată în fitoterapie și medicina convențională pentru extractele sale bogate în helenalină, utilizate extern sub formă de geluri sau unguente datorită acțiunii analgezice și anti-ecchimotice.
• Aronia — Un gen de arbuști foioși din familia Rosaceae, originari din estul Americii de Nord și cultivați pe scară largă în Europa sub numele popular de scoruș negru. Genul cuprinde specii apreciate pentru valoarea lor ornamentală, dar mai ales pentru boabele (bacele) lor mici, de un violet-negricios intens, recunoscute ca superalimente datorită concentrației excepționale de antioxidanți, antociane și vitamine, având un gust puternic astringent.