#hardware

• actuator — Dispozitiv sau componentă mecanică, electrică ori hidraulică dintr-un sistem automat care transformă o formă de energie (electrică, pneumatică sau hidraulică) în mișcare fizică controlată. Acest element structural acționează ca un motor de execuție, primind semnale de la o unitate de control pentru a manipula sau ajusta un mecanism în realitate.
• adaptor — Dispozitiv, piesă intermediară sau circuit electronic care permite conectarea, utilizarea comună sau compatibilizarea a două aparate, componente ori sisteme cu caracteristici structurale sau funcționale diferite. În informatică, termenul poate descrie un model de proiectare software sau o componentă hardware care translatează interfața unei clase ori a unui port în conformitate cu cerințele unui alt sistem.
• aeroelectronică — Ramură specializată a electronicii aplicate și ingineriei aeronautice care se ocupă cu proiectarea, fabricarea, instalarea și mentenanța sistemelor și echipamentelor electronice folosite la bordul aeronavelor și rachetelor (sisteme de navigație, comunicații, pilot automat, radare și senzori de bord).
• aerotransportor — Instalație mecanică complexă, dispozitiv industrial sau vehicul special conceput structural pentru a muta, ridica ori propulsa încărcături grele sau mărfuri prin utilizarea unui flux continuu de aer sau a pernei de aer. Ca adjectiv, descrie orice mecanism tehnic sau aeronavă de mari dimensiuni ce îndeplinește funcția de cărăuș aerian prioritar în lanțurile de distribuție globală.
• afișor — 1. Muncitor calificat responsabil cu lipirea afișelor, a reclamelor sau a anunțurilor publice; afișar. 2. Dispozitiv electronic, panou sau indicator optoelectronic de dimensiuni de obicei reduse (cu LED, LCD sau segmente), utilizat pentru prezentarea vizuală a cifrelor, literelor ori a unor stări operaționale ale unui aparat electronic.
• AHPL — Acronim pentru 'A Hardware Programming Language' (Un limbaj de programare hardware), reprezentând un limbaj structural de descriere hardware (HDL) timpurie, dezvoltat pe baza sintaxei APL în anii 1970 de către Hill și Peterson. Este utilizat în mediul academic și în proiectarea sistemelor digitale pentru modelarea structurală și comportamentală a transferurilor la nivel de registru (RTL) și pentru simularea precisă a microarhitecturilor digitale.
• amarinat — Care a fost supus procesului de amarinare; echipaj sau marinar aclimatizat cu viața pe mare, care nu mai suferă de rău de mare și are reflexe nautice formate. În sens tehnic și ingineresc, descrie un echipament, un motor sau un avion modificat și protejat structural pentru a funcționa optim în medii maritime dure, expuse la salinitate mare și umiditate extremă.
• amovibil — Care poate fi destituit, revocat sau înlocuit dintr-o funcție publică ori magistratură, nefiind inamovibil; funcționar sau judecător al cărui mandat depinde de decizia autorității numitoare. În sens tehnic sau industrial, descrie un element, o piesă de mașină ori o proteză medicală concepută structural pentru a fi demontată, detașată, îndepărtată sau reamplasată cu ușurință, fără a distruge ansamblul principal.
• ancăr — Termen tehnic rar sau variantă adaptată (din germanul Anker) utilizată uneori în jargonul mecanic, industrial sau tipografic pentru a desemna o piesă de fixare, o ancoră structurală, un dispozitiv de prindere sau un element de legătură metalic destinat stabilizării unui utilaj ori unui ansamblu constructiv.
• ancoraj — Dispozitiv, piesă sau ansamblu structural folosit pentru a fixa strâns o mașină, un element de construcție, un stâlp sau un cablu de o fundație solidă ori de un suport fix. În ingineria civilă, reprezintă sistemul ce asigură transmiterea eforturilor de întindere de la elementele structurale (cum sunt cablurile unui pod suspendat) la masivul de fundare.
• ancorot — Ancoră de dimensiuni mici și greutate redusă, dotată de regulă cu patru brațe (ghiare), utilizată la bordul ambarcațiunilor ușoare, al șalupelor sau al bărcilor de salvare pentru fixare temporară. În cadrul navelor mari, acest dispozitiv tehnic este folosit ca ancoră secundară de manevră, servind la virarea sau schimbarea orientării vasului în spații portuare restrânse prin intermediul unei remorci.
• ancoșă — Crestătură, crestătură adâncă, crestătură profilată sau șanț de dimensiuni reduse executat intenționat pe suprafața unei piese mecanice, a unui instrument sau a unui material structural. Rolul său funcțional este de a permite ghidarea, blocarea, asamblarea corectă cu o altă componentă ori de a servi drept punct de rupere controlată în testele de rezistență a materialelor.
• antret — Piesă intermediară de fixare, distanțier metalic sau bucșă structurală utilizată pentru a menține o distanță constantă, strict determinată, între două elemente, plăci sau componente ale unui angrenaj ori ale unei structuri de construcție. Acest reper rigid previne deformațiile mecanice sub acțiunea forțelor de strângere.
• arch — Denumire prescurtată pentru arhitectură hardware sau, în mod specific, referință la Arch Linux, o distribuție de sistem de operare independentă, bazată pe principiul simplității, modernității și abordării minimaliste de tip 'do-it-yourself'. Acest ecosistem structural pune controlul complet în mâinile utilizatorului, funcționând pe un model de actualizare continuă (rolling release) și utilizând managerul de pachete Pacman pentru o gestionare directă a resurselor.
• armături — Totalitatea pieselor sau a elementelor metalice (bare de oțel, plase sudate, profile) introduse structural în masa betonului pentru a prelua eforturile de întindere și încovoiere, formând împreună betonul armat. În sens tehnic extins, termenul desemnează ansamblul dispozitivelor auxiliare de siguranță, control și reglare (supape, robinete, manometre) montate pe o conductă, un cazan sau un sistem industrial, având rolul de a asigura funcționarea optimă a instalației.
• aruncătoare — Forma de plural a substantivului aruncător (dispozitive, arme sau mașinării concepute pentru a propulsa sau expulza proiectile, flăcări, grenade ori alte obiecte la distanță); de asemenea, poate îndeplini rolul de adjectiv feminin plural pentru a descrie entități, forțe, structuri sau substanțe care au proprietatea sau funcția de a arunca, lansa ori împrăștia elemente în spațiu.
• autodepanator — Dispozitiv, program software, instrument digital sau modul integrat care are funcția structurală de a localiza, diagnostica și remedia automat propriile defecțiuni sau pe cele ale sistemului din care face parte, fără intervenție umană. Ca adjectiv, descrie o proprietate constructivă sau o capacitate operațională de autoreparare.
• autodistruge — A-și provoca singur distrugerea, anihilarea sau desființarea totală; a trece printr-un proces autonom prin care elementele componente ale unui sistem structural, organism viu sau mecanism se autoanulează ori se descompun definitiv fără intervenția unei forțe exterioare distructive.
• autodistrus — Care s-a distrus singur prin propriile mecanisme interne, fără o forță distructivă exterioară; sistem prăbușit prin activarea unui protocol de siguranță autonom, sau persoană ruinată moral ori fizic din cauza propriilor greșeli și vicii.
• autopropulsat — Care se propulsează singur, beneficiind de un motor și de o sursă internă de energie structurală; utilaj, vehicul, proiectil sau sistem tehnic capabil de mișcare autonomă pe șosele, șine ori în spațiu, fără a necesita tractare, impingere sau un vehicul tractor secundar. În terminologia industrială și militară, descrie o gamă variată de echipamente (precum obuziere, combine agricole ori macarale) montate pe un șasiu automotor propriu.