#herald

• acvilă — Pasăre de pradă diurnă de mari dimensiuni, din familia accipitridelor, caracterizată printr-un cioc puternic, încovoiat la vârf, gheare ascuțite, arcuite și o privire extrem de ageră; de asemenea, reprezintă simbolul heraldic al puterii și suveranității prezent pe steme, steaguri sau monede. Acest prădător de elită deține o importanță ecologică structurală majoră în controlul populațiilor de mici mamifere din ecosisteme.
• Aethalides — Personaj din mitologia greacă, fiu al zeului Hermes și al Eupolemeiei, heraldul legendar al argonavților în expediția pentru Lâna de Aur. El a fost înzestrat de tatăl său cu o memorie structurală absolut infailibilă și eternă, care nu dispărea nici măcar după moarte sau după trecerea râului Lethe, permițându-i sufletului său să își amintească toate reîncarnările succesive prin care trecea în migrația sa cosmică.
• Alam — Termen cu semnificații multiple în funcție de contextul cultural și geografic; în lumea arabă și islamică, desemnează structural un steag, un stindard militar sau un însemn heraldic utilizat istoric în bătălii ori procesiuni religioase, simbolizând autoritatea sau orientarea spirituală a unui grup. Ca nume propriu de familie sau prenume, este răspândit în diverse comunități din Orientul Mijlociu și Asia de Sud, având adesea înțelesul etimologic de 'lume', 'univers', 'semn' sau 'ghid'.
• alemi — Forma de plural a substantivului neutru alem; însemne metalice ornamentale, vârfuri de steag sau decorațiuni tradiționale în formă de semilună, suliță ori sferă, montate istoric în vârful catargelor militare sau pe cupolele clădirilor de cult din Imperiul Otoman. Structural, aceste piese aveau un rol simbolic și heraldic major în definirea autorității religioase ori ostășești.
• amfipteră — Șarpe înaripat legendar sau balaur mitologic, reprezentat în heraldica medievală cu aripi de liliac sau de pasăre, lipsit de picioare, simbolizând adesea cunoașterea secretă ori protecția spirituală. În arhitectura clasică, termenul poate descrie, prin extensie rară, o structură sau un edificiu înconjurat complet de aripi laterale de coloane ori porticuri duble.
• ampresat — Care a fost strâns, presat sau cuprins fix de o parte și de alta; în heraldică, termenul descrie o piesă, o figură sau un element de blazon care este flancat strâns, presat sau comprimat structural între alte două figuri geometrice ori simboluri adiacente.
• anunțător — Care anunță, vestește, indică sau prevestește un eveniment ori o acțiune viitoare; (substantiv) bărbat care face un anunț public, crainic; dispozitiv mecanic sau electric conceput pentru a semnaliza ori avertiza vizual sau sonor apariția unei modificări într-un circuit.
• arald — Formă ortografică și fonetică arhaică sau neconvențională pentru herald; ofițer de curte din Evul Mediu însărcinat cu transmiterea mesajelor solemne de stat, organizarea ceremoniilor oficiale, a turnirurilor cavalerărești și cu evidența și verificarea stemelor, a blazoanelor și a titlurilor nobiliare. Termenul apare rar în traduceri timpurii sau cronici literare romantice, servind drept rădăcină etimologică directă pentru termenii asociați cu știința blazoanelor.
• aread — Termen arhaic sau regional extrem de rar utilizat istoric în vechile hrisoave sau graiuri de graniță pentru a desemna un crainic, un sol militar sau un mesager oficial însărcinat să citească (a reda / a citi cu voce tare) poruncile domnești sau decretele administrative în piețele publice ori în taberele de oaste. În sens structural-instituțional, areadul asigura transmiterea informației strategice și juridice către comunitate într-o epocă lipsită de mijloace de comunicare în masă.
• arhondologhie — Lucrare istorică, catalog oficial, registru genealogic sau condică de evidență în care erau transcrise sistematic numele, titlurile, rangurile, arborele genealogic și stemele familiilor boierești ori nobiliare dintr-o țară sau regiune (cum au fost cele din Bizanț, Moldova sau Muntenia). Acest document structural servea ca dovadă juridică a privilegiilor de viță veche și a succesiunii legale a demnităților.
• arhontologhie — Variantă grafică și fonetică a termenului 'arhondologhie'; lucrare istorică, registru genealogic oficial, catalog sau condică de evidență în care erau consemnate sistematic numele, titlurile, arborele genealogic, rangurile administrative și stemele heraldice ale familiilor boierești ori nobiliare dintr-o țară sau regiune (precum cele din Bizanț sau din Principatele Române). Acest document structural constituia o dovadă juridică esențială a privilegiilor de viță veche și a legitimității succesiunii demnităților.
• arhontologhiu — Formă neutră, derivată sau utilizată regional, pentru a desemna condica fizică, tomul, volumul manuscris sau registrul oficial care conține arhontologhia (evidența genealogică și heraldică a nobilimii). Reprezintă obiectul structural de arhivă în sine, catalogul boieresc în care scribii curții treceau numele marilor demnitari și privilegiile feudale acordate de domnitor.
• aripat — Care are aripi, înzestrat cu organe de zbor; în sens figurat sau poetic, descrie o entitate spirituală (cum ar fi un înger), un gând rapid, o dorință intensă sau o ființă mitologică (cum este calul Pegas). În heraldică, termenul caracterizează o figură chimerică sau un animal reprezentat pe un blazon cu aripi de culori diferite față de cele ale corpului.
• armelin — Termen regional vechi sau arhaism împrumutat din limbile romanice (hermelin / armellino) folosit pentru a desemna hermina (Mustela erminea), un mamifer carnivor mic cu blană fină, albă ca zăpada în timpul iernii și cu vârful cozii negru. Prin extensie structurală și comercială, cuvântul se referă la blana prețioasă a acestui animal, utilizată istoric în confecționarea mantiilor ceremoniale ale monarhilor și înalților prelați ca simbol al purității și nobleții.
• armiger — Persoană care are dreptul legal de a purta un blazon sau o stemă heraldică proprie; istoric, slujbaș nobil sau scutier care purta armele unui cavaler în timpul Evului Mediu. În structurile sociale feudale, titlul marca o treaptă intermediară de prestigiu, situată imediat sub rangul de cavaler, implicând responsabilități militare precise și o descendență recunoscută oficial de curtea regală.
• armoarii — Ansamblu de semne distinctive, embleme, figuri convenționale sau blazoane specifice unei familii nobile, unei dinastii, unui oraș sau unui stat, realizate conform normelor riguroase ale heraldicii; totalitatea elementelor grafice și simbolice care alcătuiesc o stemă oficială.
• armorial — Culegere, repertoriu, dicționar sau catalog oficial care cuprinde descrierile detaliate, reprezentările grafice și blazoanele dinastiilor princiare, familiilor nobiliare, orașelor sau statelor, ordonate după criterii alfabetice ori geografice. Ca adjectiv, termenul descrie tot ceea ce aparține heraldicii, stemelor sau blazoanelor, făcând referire la însemnele de recunoaștere simbolică ale unei clase privilegiate sau ale unei instituții medievale.
• armoriat — Care este prevăzut, marcat sau decorat cu o stemă, un blazon ori cu însemne heraldice de recunoaștere. Termenul se aplică sigiliilor oficiale, monumentelor funerare nobiliare, fațadelor palatelor vechi, manuscriselor domnești sau pieselor de veselă din argint care poartă gravat ori pictat simbolul grafic distinctiv al posesorului său de rang înalt.
• armorii — Forma de plural a substantivului arhaic 'armorie'; totalitatea stemelor, blazoanelor, insignelor sau ornamentelor heraldice aparținând unor familii nobiliare, bresle meșteșugărești sau comunități urbane. Termenul apare menționat în traducerile vechi de cronici, descriind decorațiunile războinice sau heraldice de pe scuturi, mantii și steaguri folosite în turnirurile medievale sau ceremonii oficiale.
• arold — Formă arhaică și poetică atestată în literatura română veche (utilizată de scriitori precum Grigore Alexandrescu) pentru termenul 'herald', desemnând crainicul oficial al unui suveran în Evul Mediu, responsabil cu transmiterea mesajelor de stat, declararea războiului sau organizarea turnirurilor. În mod complet separat, reprezintă o variantă grafică sporadică sau prenume de origine germanică (adaptare din Harold sau Arnold), însemnând conducător de oaste.